13,186 matches
-
Început, nu adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de acasă. Cunosc toate aleile, le știu pe dinafară. Nu văd potecile, dar e ca și cum le-aș avea lipite de retină. Înaintez pe alee și ocolesc locul unde se află stropitoarea verde. Dincoace de pleoape, ea mi se arată ca fiind acolo, dar, ca să fiu sigur, Întind mîna. O găsesc și am impresia că lumina nu a dispă rut de tot. O reaprinde atingerea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
acolo se citește mult din Evanghelii, dar așa ceva n-am auzit. N-am insistat s-o conving. M-am ridicat și i-am făcut o demonstrație, numărînd destul de exact arborii pe care-i lăsam În urmă pe partea stîngă a aleii. — Uite, i-am spus, ecolocație! Pașii mei fac zgomot, se lovesc de copaci, iar În dreptul trunchiului, zumzetul ambien tal e ecranat pentru o fracțiune de secundă. Eu văd o dungă neagră verticală sub pleoape, apare brusc și dispare de cum am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ca la poartă să ne Întâmpine zâmbind același moș Costache, portarul?... ― Ca atunci, În iarna aceea, scumpo!... Ehei! Acum Însă cred că el ne privește, tot zâmbind, de acolo de sus, de pe steaua lui. Când au ajuns la intrarea pe aleea ce duce În școală, s-au oprit. Au coborât din trăsură. ― Aici este școala unde a Învățat Lia - s-a adresat Nicu lui tata Toader. ― Uite că am ajuns să aflu și lucruri noi. Îi mare bucurie să te plimbi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iubito? ― Pe un băiat mare, care are nevoie de aer cu adevărat. De când ai intrat „În linie dreaptă” cu pregătirea În vederea „marii confruntări” - cum spui tu - nu am mai stat În parc „pe săturate”. Doar ne-am plimbat arareori pe aleile lui. ― În astă seară, merg „pe mâna ta”, scumpo. Așa că ai drept de veto asupra oricărei păreri a subsemnatului, care nu-i pe placul tău. Spunând acestea, Gruia a Îmbrățișat-o și a sărutat-o pe Maria cu un oftat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frumusețea. Era o mică cometă. Îți aduci aminte ce s-a Întâmplat atunci? ― Ne-am... Ne-am sărutat pentru prima oară, iubitule - a răspuns Maria, Întorcându-se cu fața spre Gruia, cu vădită așteptare... Târziu, când liniștea se așternea pe aleile parcului, Maria l-a Întrebat: ― Cum te simți, iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo, dar a rămas baza, care este Încă mare și face
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet pe alee, apoi poarta metalică de la stradă se închise în urma lui cu un geamăt metalic. 6 A doua zi se sculară cu toții foarte devreme. Împreună cu Stelian, Iorgu se apucă să mai inspecteze încă o data casa pe care o părăseau definitiv, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
loc!... Da, sigur... Hai! glăsui fostul violonist, dezmeticindu-se și sărind militărește în picioare. Din rucsacul greu pe care-l ridică de pe bancă se auzi un zăngănit metalic. Ai grijă! îl avertiză printre dinți Fănel Trifu. O porniră amândoi pe alee spre una din ieșirile din parc și nu întâlniră în drumul lor decât câțiva copii jucându-se și doi-trei pensionari liniștiți. După ce lăsară în urmă parcul, o apucară pe niște străzi lăturalnice. Traversară mai multe intersecții și în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scape din piept ceva care aducea cu un scurt suspin sau poate că era doar o confirmare că ea îl auzise și-l înțelesese și se opri pe marginea trotuarului. Ajunseseră pe neobservate în dreptul intrării principale în parcul Cișmigiu, cu aleile aproape pustii la acea oră. Iar eu vă spun tot așa, pe bune, îi dădu de veste fata, amuzându-se să folosească și ea același stil verbal, dar cu o intonație mai ironică, că aici trebuie să ne despărțim. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stă la îndoială mai înainte de a-i da un răpuns. Da, am un nume de familie: Felicia... Măgureanu, răspunse fata, nu prea hotărâtă. În legătură cu adresa, ea nu-i mai spuse nimic și nici Victor nu stărui. După ce Felicia dispăru pe aleile parcului, el se gândi totuși, cu părere de rău, că nu insistase măcar ca ea să-i spună unde și când ar fi putut să se mai vadă. 3 A doua zi și în zilele următoare, Victor reveni de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
holuri și în amfiteatre, ca la început, iar după cursuri el o însoțea până în dreptul Cișmigiului, unde invariabil ea își lua rămas bun de la el, cu un aer parcă din ce în ce mai misterios, grăbindu-se apoi să se facă nevăzută undeva pe aleile parcului. Într-o bună zi, însă, după examenele din sesiunea de iarnă, Victor se decise s-o rupă cu protocolul acceptat în mod tacit până atunci și, în loc să-i spună fetei la revedere în poarta parcului Cișmigiu, pentru ca apoi fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
audă răspunsul. Ei, doamne, nu, nici despre asta nu-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între două sălcii plângătoare și sub privirile complice ale unei statui proletcultiste, de curând ridicate pe soclu. Dragă Einstein, îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cișmigiul și ieșiră în zona dinspre Conservator. Felicia locuia, împreună cu părinții ei adoptivi, nu departe de Cișmigiu, într-o zonă veche și liniștită a orașului. Când ajunseră, ea îl trase de mână în curtea casei și-l purtă pe o alee de cărămizi, străjuită de-o parte și de alta de tufe de liliac alb de curând înflorit. În fața ușii de la intrare stătea ghemuit un cățeluș pekinez, care se porni să latre ascuțit, vestindu-le sosirea. Felicia îi porunci să tacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în plăcutul costum de sport în care face alergări în parcul spitalului. Agenda deschisă pe biroul lui confirmă că îl așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni îl poartă pe aleile prea bine cunoscute, dar gândurile sunt departe de aici. Pacienta de astăzi i-a răscolit și mai mult nevindecabila rană veche. Începuse să practice doar de câțiva ani, avea vârsta lui Nicolaï, dar era deja considerat ca o speranță în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vieții, la comuniunea (pe cât posibil) cu natura, la îndemâna tuturor, dar ignorată de cea mai mare parte a actualei societăți de "orășeni". Iată doar o pildă: "Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
învățăcei, a ordonat curtea, grădinile, livada, prisaca, magaziile, hambarele, gardurile și a îndepărtat resturile vegetale și gunoaiele din toate locurile la vedere sau mai dosnice. Rondourile de narcise albe și galbene și tufele roșii de merișor din grădină și de pe alei încântau privirea, cireșii din livadă și cei sălbatici din pădure aduceau miresme, culoare și simfonii, merii, înșirați în linii drepte până către lizieră, găzduiau în coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să ne exprimăm fără rezerve întreaga gratitudine față de minunatele noastre gazde! Totul, chiar absolut totul a fost la modul berechet! Vă așteptăm cu mare dragoste și la nunta noastră de platină... Și oricând aveți plăcere... Doi cireși mai grăbiți de pe aleea principală își ningeau roiurile de petale la o mică adiere de vânt... Năluca Fetița noastră s-a înălțat pe nesimțite... La nici un an mergea în patru lăbuțe, la un an, copăcel și chiar zicea că ea e Bina și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
avut de construit socialismul, timp în care amorezul de ocazie ți-a răvășit căminul... Exact așa! Interesele generale mai presus de cele personale! Felicitări, tovarășe! Pentru asta intemperiile îți vor degrada chipul din poza de la vitrina fruntașilor în muncă de pe aleea principală din Cișmigiu și vei fi nominalizat de Ziua Muncii la rubrica Tovarăși cu care ne mândrim și care pun vârtos umărul la temelia unei vieți tot mai fericite în patria noastră și la victoria socialiasmului în lume. Mama noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
haită de bețivi, din nefericire treji și agresivi prin orice acțiune-monștri, agresivitate fizică). Își imagină o cupă de șampanie, sau măcar un pahar de vin și niște semințe de floarea-soarelui. Își imagină persoane violente, nu agresive. Într-un colț al aleii murdare zăceau nouă mâțe spânzurate, cu ochii scoși. Golanii.( Asemenea gunoaie, nici măcar scârbe umane, cum de trăiesc lângă noi, cum de nu-i înghite pământul?) Îl întâlni pe Sandu pe drum. Fuseseră împreună la facultatea de agronomie, pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în viețile noastre. Și, când destinul făcea ca drumurile noastre să se intersecteze schimbam câteva replici și numai atât. În zorii unei zile de sâmbătă trecui prin fața casei mele. Casa o găsii îngrijită, văzui flori, panseluțe și petunii proaspăt plantate, aleea fiind măturată și curată, totul avea un aspect îmbucurător. Trandafirii roșii erau mari și proaspeți. Mă strecurai în casă și o văzui pe Elizabeth. Aceasta mă îmbrățișă cu tandrețe și exuberanță. Irin, scumpa mea, pe unde ai umblat? Cum putuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mult, ci să conduc pe cineva. Stau să servesc o băutură și tipul mă privește tot timpul. Pa, pa! Spun. Tre' să plec. Stai că vin și eu, spune tipul. Ce pot să fac? Ieșim împreună, mergem o bucată prin alei întunecate și pustii dintre edificiile neiluminate. Eu o iau la stânga. Eu merg la dreapta. Și mă grăbesc să plec în direcția opusă. După ce merg până la capătul străzii, iată că dau nas în nas cu el. Mă sperii de dânsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
alte cuvinte până și călăul era înduioșat de o asemenea sentință. Hai să mergem, că te-am plictisit cu jurisprudența și jurisdicția mea. —Deloc. Chiar îmi face plăcere să mă familiarizez cu fapte necunoscute mie. S-au mai plimbat pe alei mai puțin frecventate, Cecilia temându-se să nu fie observată în ținuta de casă în care se afla, Matei admirându-i a nu știu câta oară rochia în care era îmbrăcată. —Matei, tu o faci ca să nu mă simt prost
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Pe locul din dreapta, prietena mea discută cu înfrigurare ultimele detalii ale piesei de teatru pe care tocmai o văzuserăm pusă în scenă, cu fast, la Național. Ca să scurtez drumul spre casă, semnalizez și o iau la stânga, pe un soi de alee de lângă "celebra" Școală Numărul 23 din Brazda lui Novac. Deodată, inimitabilul baston reflectorizant al vajnicului milițian de la Circulație îmi semnalizează că trebuie să opresc. Tablagiul se apropie cu pas târșâit, își împinge "cașcheta" mai în spate, pe ceafa bine bronzată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lor. Cât despre El Prado de San Jerónimo, plăcut În zilele de iarnă Însorite și În serile de vară, era un loc plin de copaci și de verdeață, cu douăzeci și trei de fântâni, multe garduri de livezi și o alee cu plopi străbătută de calești, rădvane și plimbăreți prinși În conversații Însuflețite. De asemenea, era locul potrivit pentru Întâlniri prietenești sau galante, oferind ascunzători pentru perechile tăinuite; pot spune că și cele mai simandicoase personaje ale Curții veneau cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
după ea pe platou, ocolind camerele de luat vederi și grăbind spre un fel de ring, cu scaune ca de bar dispuse în semicerc, ocupate deja de ceilalți invitați, toți unul și unul. Semne de întrebare Arm pășea încet pe aleea către vila cochetă și de bun gust pe care o construise Liviu pentru familie. Întrebări peste întrebări o asaltau, acum, ca în fiecare zi, ca în aproape fiecare ceas de când aflase că în viața lui Liviu exista o altă femeie
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]