17,219 matches
-
de ceea ce trebuie să te rog. Ce trebuie să mă rogi? Să-mi găsești un doctor. Un doctor?! Un doctor pe care să-l convingi să meargă pe câmp să salveze rănitul. De asta-i fugit așa! De asta-m alergat cu tot sufletul spre tine cum n-am alergat niciodată spre nimeni, recunoscu Cerboaica. Nici la întâlnirile de la începuturile începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea eliberându-se de teroarea neagră care-o urmărise și de gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mă rogi? Să-mi găsești un doctor. Un doctor?! Un doctor pe care să-l convingi să meargă pe câmp să salveze rănitul. De asta-i fugit așa! De asta-m alergat cu tot sufletul spre tine cum n-am alergat niciodată spre nimeni, recunoscu Cerboaica. Nici la întâlnirile de la începuturile începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea eliberându-se de teroarea neagră care-o urmărise și de gândul că nenorocitul acela poate să moară din clipă în clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să meargă pe câmp să salveze rănitul. De asta-i fugit așa! De asta-m alergat cu tot sufletul spre tine cum n-am alergat niciodată spre nimeni, recunoscu Cerboaica. Nici la întâlnirile de la începuturile începuturilor cu Tom n-am alergat așa, repetă ea eliberându-se de teroarea neagră care-o urmărise și de gândul că nenorocitul acela poate să moară din clipă în clipă, dacă n-a și murit, cu tot sângele scurs în țărână. Ce ghinion pe ele să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sau se stâlcea rău, dar, așa, de la înălțimea aceea, cu ce forță se rostogolea, avusese mare noroc scăpând atât de ușor. Înfierbântat cum era, în primele clipe nici nu-și dădu seama ce i s-a-ntâmplat. Se ridică să alerge tupiluș făcând saltul spre o tufă, căci auzise încă din aer, în timp ce cădea, pârâitul automatelor. Atunci căzu, trăsnit. Nu se trezi decât la spital. Fu tentat, în prima clipă a dezmeticirii, să-și amintească, pas cu pas, totul, dar simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aceea cinică și răzbunătoare, apoi vrăjitoria înrădăcinată trebuia smulsă cu brutalitate, fără nici o prefăcătorie, și strivită. Trădare! Dacă asta se putea numi trădare ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să recunoască dintr-o singură vorbă totul și să alerge cu brațele ridicate spre bucuria vieții ei descoperită atât de târziu. Să alerge fără remușcare, înlăturând toate piedicile și toate îngrădirile, cum aleargă vântul serii spre oceanul de-ntuneric al nopții, fiind aceleași și transformându-se necontenit în altceva. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
prefăcătorie, și strivită. Trădare! Dacă asta se putea numi trădare ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să recunoască dintr-o singură vorbă totul și să alerge cu brațele ridicate spre bucuria vieții ei descoperită atât de târziu. Să alerge fără remușcare, înlăturând toate piedicile și toate îngrădirile, cum aleargă vântul serii spre oceanul de-ntuneric al nopții, fiind aceleași și transformându-se necontenit în altceva. Așa își propusese. Așa calculase, febril, pe drum, cei câțiva zeci de pași din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceea ce a făcut ea pe câmp, apoi trebuia să recunoască dintr-o singură vorbă totul și să alerge cu brațele ridicate spre bucuria vieții ei descoperită atât de târziu. Să alerge fără remușcare, înlăturând toate piedicile și toate îngrădirile, cum aleargă vântul serii spre oceanul de-ntuneric al nopții, fiind aceleași și transformându-se necontenit în altceva. Așa își propusese. Așa calculase, febril, pe drum, cei câțiva zeci de pași din capul străzii unde-l rugase pe Tudor să oprească mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
rămase pentru ei întipărită în minte noaptea aceea care se anunța ca oricare alta, dar avea să fie numită mai târziu noaptea unei cotituri istorice. Pe neașteptate, în bezna și liniștea aceea, o ușă răbufni undeva. Un om începu să alerge bocănind prin mijlocul pieței, bocănind și fugind precipitat, parcă pornind din același punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
același punct, din ușa aceea trântită cu putere de perete, izbită de stridența metalică a megafonului, dar nu îndepărtându-se în largul pieței, spre capătul celălalt, cum ar fi fost normal, sau oriunde în altă parte, ci ca și cum ar fi alergat îndărăt, apropiindu-se de ei, sau, tropăind pe loc, din ce în ce mai îndârjit și nebunește și nefăcând altceva decât să trimită spre gangul lor ecoul pașilor lui. Omul striga ceva. Nu se-nțelegea ce. Strigătul izbucni și se stinse ca un fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub geam și strigăte. El își trase brațul, șoptindu-i ceva. Dormi înainte, parcă se grăbi prin somn să doarmă mai repede dacă așa ceva era cu putință -, să se scufunde cât mai adânc în somn și-n liniștea care plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe undeva dându-i târcoale, și neliniștea venea de jos, din mulțimea aceea de pași alergând într-o parte și alta prin piața centrală. Ce strigă oamenii aceștia? Ce s-a întâmplat? Răsuflă greu în întuneric. Se ghemui la pieptul ei, apoi sări, înainte ca ea să-l rețină sau să-l cheme, să-l înlănțuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că mă iubești. Strânse cearșaful pe ea, mișcându-se somnoroasă prin camera necunoscută care-i era încă atât de străină, deschise geamul. Aruncă o privire buimăcită spre piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini. În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
atât de străină, deschise geamul. Aruncă o privire buimăcită spre piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini. În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile, se auzi vocea solemnă, patetică și vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a arestat pe Antonescu! Trăiască! Ura! Urra! Trăiască! Piața exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
coatele în pământ, să se ridice, se săltă în capul oaselor și simți până și tăcerea casei, ca o ființă străină, prea mult hărțuită și care ajunsese la capătul așteptării. Urechile îi țiuiau, gata să plesnească. Neștiind bine ce face, alergă spre ușa cârciumii Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat soarta de mână, și-ncepu să tragă de ea. Domnu! Domnu! strigă, deși încă nu știa bine ce avea să-i spună și cum ar fi putut el, cu nasu-nfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-nțelegea limba lupilor și a câinilor, ca și a oamenilor, avea o veste mare pentru ea. Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și în Moldova. Dintr-un document al lui Mircea cel Bătrân, rezultă că oastea țării era bine alcătuită și era de ajuns să se aprindă “după datina veche”, focuri pe dealuri și cei în stare de a mânui armele să alerge sub steagul Domnului. În Moldova, locuitorii din Oprișani de pe Cnejd și din alte părți, erau scutiți de dări, dar aveau obligația de a ține straja “precum a fost obiceiul de demult”. Pe cele mai înalte dealuri, pe coline și movile
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
gata un număr mare de cai pentru serviciul poștei și funcționarilor săi, care nu plătesc nimic, dar cari încă, pentru cea mai mică întârziere, și după toane, bate pe căpitanii de poștă și pe surugii și îi forțează de-a alerga ca niște disperați. Când trece un personaj însemnat, prințul este ținut de a-i procura o trăsură bună și un număr mare din celelalte căruțe. Fiecare servitor ia una pentru el și alta pentru șeaua și geamantanul său, ceea ce face
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
lucru rezultă și dintr-un raport, din anul 1793, al reprezentantului Franței la Istambul, care arată că a sosit “un curier din Valahia, de unde Poarta ... este informată înaintea tuturor asupra evenimentelor din Europa ... În ambele Țări Române, caii de poștă alergau numai în galop. Schimbați la relee, cu alți cai odihniți, se realizau deplasări rapide. Iată, descrierea unei călătorii cu căruța poștei, apărută într-o lucrare tipărită în anul 1828, la Londra: “O căruță mică formată din scânduri legate între ele
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
am întâlnit cu Maria - Maica Domnului și a noastră a tuturor. Unii spun că este strămoașa noastră , alții spun că este numai Maica Domnului. Eu vă spun că este MAMA noastră, a tuturor, că la ea, ca la orice mamă, alergăm când avem nevoie de ea, sau când ne aducem aminte de ea. și nu e bine așa. Pe Ea, pe Mama, trebuie să o avem tot timpul în suflet și în gând, trebuie s-o iubim și s-o respectăm
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
o pajiște și o placă memorială, dar atunci era o casă lungă paralelă cu strada Palat. Mă uit eu peste drum și văd intrând în casă o pereche de țigani șătrari tineri. În acel moment, am știut că trebuie să alerg după ei. Le-am spus soțului și prietenului să mă aștepte, am traversat strada și am intrat în casă, după țigani. Acolo era o sală lungă cît casa și o masă la fel de lungă, acoperită cu o față de masă albă ca
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
masă albă ca neaua. În jurul mesei, o mulțime de oameni, bărbați și femei, stăteau așezați la masă, pe taburete (scaune de lemn pătrate, fără spătar). Cei doi țigani mergeau de la unul la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la țigan la țigancă și înapoi și mă rugam de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună dacă voi face copilul pe care mi-l doream. Dar amândoi se fereau de mine și nu voiau să-mi ghicească, ba
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
lacrimi în ochi, să-mi spună dacă voi face copilul pe care mi-l doream. Dar amândoi se fereau de mine și nu voiau să-mi ghicească, ba mă și îmbrânceau, să plec de acolo. Eu am insistat, însă. Tot alergând așa, de la unul la altul, m am lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet. și m-a durut tare. Eram în spatele țigăncii când m-am lovit și o rugam din nou să mă ajute. Atunci ea
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
din nou întreg, îmbrăcat cu un costum foarte elegant, maro, cu pălărie asortată și cu pantofi de lac în picioarele refăcute complet. Când s a întors să plece, am văzut la ceafă o cicatrice în formă de „L” și am alergat după el, să-i spun sau să fac ceva. S-a întors și mi-a spus să las, că trece și asta. și, cam tot în acea perioadă a mai venit o dată: eram într-un cimitir și cei care-mi
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]