1,290 matches
-
domnului său când el a venit s-o cerceteze. Era tare și totuși trebuia să pară slabă. Era hotărâtă să înfrunte orice și totuși a căzut în genunchi înclinându-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce mi-a dăruit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzit că nu eram iubită și mi-a dat și pe acesta." De aceea, i-a pus numele Simeon (Ascultare). 34. Iar a rămas însărcinată, și a născut un fiu; și a zis: "De data aceasta, bărbatul meu se va alipi de mine, căci i-am născut trei fii." De aceea i-a pus numele Levi (Alipire). 35. A rămas iarăși însărcinată, și a născut un fiu și a zis: "De data aceasta, voi lăuda pe Domnul." De aceea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
Vremea lui este aproape să vină, și zilele nu i se vor lungi." $14 1. Căci Domnul va avea milă de Iacov, va alege iarăși pe Israel și-i va aduce iarăși la odihnă în țara lor; străinii se vor alipi de ei, și se vor uni cu casa lui Iacov. 2. Popoarele îi vor lua, și-i vor aduce înapoi la locuința lor, și casa lui Israel îi va stăpîni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
este aproape să se arate. 2. Ferice de omul care face lucrul acesta, și de fiul omului care rămîne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pîngărească, și stăpînindu-și mîna, ca să nu facă nici un rău! 3. Străinul care se alipește de Domnul, să nu zică: "Domnul mă va despărți de poporul Său!" Și famenul să nu zică: "Iată, eu sunt un copac uscat!" 4. Căci așa vorbește Domnul: "Famenilor, care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și toate faptele noastre bune sunt ca o haină mînjită. Toți suntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. 7. Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre." 8. Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi suntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: suntem cu toții lucrarea mîinilor Tale. 9. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
întîlnirii. 3. Ei să păzească ce le vei porunci tu și cele privitoare la tot cortul, dar să nu se apropie nici de uneltele sfîntului locaș, nici de altar, ca să nu muriți, și ei și voi. 4. Ei să se alipească de tine, și să păzească tot ce privește cortul întîlnirii pentru toată slujba cortului. Nici un străin să nu se apropie de voi. 5. Să păziți cele privitoare la sfîntul locaș și altar, ca să nu mai fie mînie împotriva copiilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
și poporul a început să se dea la curvie cu fetele lui Moab. 2. Ele au poftit poporul la jertfele dumnezeilor lor. Și poporul a mîncat, și s-a închinat pînă la pămînt înaintea dumnezeilor lor. 3. Israel s-a alipit de Baal-Peor, și Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel. 4. Domnul a zis lui Moise: "Strînge pe toate căpeteniile poporului, și spînzură pe cei vinovați înaintea Domnului în fața soarelui, pentru ca să se întoarcă de la Israel mînia aprinsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
Kaunitz fiind: „Luând Bucovina, avem cheia Moldovei” (1775). Anexarea, în 1812, de către Imperiul rus a Moldovei dintre Prut și Nistru (pe care ei o numeau Basarabia) s-a produs după un război cu Imperiul Otoman, rușii intenționând inițial să-și alipească Muntenia și Moldova, apoi doar Moldova întreagă, apoi Moldova până la Siret. Este binecunoscută apetența Rusiei pentru „eliberarea creștinilor” din Balcani, dar în 1812 țarul nu a făcut referire la vreo „chemare” din partea basarabenilor asupriți, ci i-a felicitat pe nobilii
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
dedublare, această morală a unui joc de-a cine pierde câștigă? Lăsând gluma la o parte, mărturisesc că nu-mi joc "la noroc" o latură a scrisului meu în defavoarea alteia. Cu toate că scopul meu intim a fost (și este) poezia, critica alipindu-i-se ca o modalitate de prezență continuă, organizată și, dacă vreți, lucrativă în câmpul literaturii. Am citit nu de mult cu surprindere, în "România literară", declarația unui foarte cunoscut critic, l-am numit pe Nicolae Manolescu, cum că el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
socială să fie o copie fidelă a Imperiului. În 1777 populația Moldovei austriece a depus jurământul de credință față de noua stăpânire habsburgică. În decurs de 12 ani, Bucovina a fost subordonată direcției militare a Curții vieneze, iar în 1786 este alipită la Galiția. O dovadă a păstrării conștiinței regionale a populației Bucovinei în timpul apartenenței ținutului la Galiția este faptul că „bucovinenii n-au abandonat niciodată lupta pentru suveranitatea țării lor”. Abia în anul 1849, în urma Revoluției de la 1848, Bucovina a fost
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Johan (el era cel mai Înalt din tot orfelinatul), capul ras (asta era ușor de reținut, pentru că toți fuseseră rași), degetele lui neobișnuit de lungi, cu cele trei din mijloc de aceeași lungime la amândouă mâinile, astfel Încât atunci când și le alipea ziceai că sunt retezate cu Îndemânare dintr-o lovitură. Mai erau și lobii urechilor lui (sau măcar al uneia), de forma unei flori cărnoase pe care ai fi strâns-o ușor Între degete, fără să i-o strivești. În cele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a nu consuma ceva nociv. De asemenea, intervenția celor din jur În Încercarea de a-l face pe respectivul așa-zis drogat să se vindece, Împotriva voinței sufletului său, este evident sortită eșecului, pentru că sufletul va tinde continuu să se alipească din nou de spirit. Dar repetăm ciclul vicios, În care trupul este afectat. În foarte puține cazuri sufletul reușește să se reechilibreze, să Înțeleagă dimensiunea lucrurilor și să se reîntoarcă la trup. În cele mai multe cazuri, acest lucru nu se Întâmplă
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
prin întunecime. În lumina slabă, domnul Whittier probabil pare să plutească în coconul lui de catifea stacojie, legat cu șnur de aur. Încetând să mai fie un personaj, domnul Whittier a devenit recuzită. Păpușa noastră. O constelație căreia îi putem alipi o poveste ca să zicem c-am înțeles. Cu fața ascunsă într-o batistă de dantelă, Tovarășa Lătrău spune: — Nu știu de ce-ar trebui să-l plângem. Respiră prin parfumul vechi impregnat în batistă, încercând să nu simtă duhoarea. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
retezat-o eu. Despre ce dracu’ Îmi tot vorbești? Despre iubita dumitale. — Eu n-am nici o iubită, Fermín. — Ei bine, acuma voi tinerii numiți asta oricum, „guirlifrend“ sau... — Fermín, rebobinează. Ce tot spui? Fermín Romero de Torres mă privi deconcertat, alipindu-și degetele de la o mînă și gesticulînd În maniera siciliană. — Să vedem. În după-amiaza asta, să tot fi fost acum o oră, o oră și jumătate, o domnișoară ochioasă foc a trecut pe-aici și-a Întrebat de dumneata. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
răscumpărându-se de iobăgie”<footnote Idem, Studii și documente, vol. IV, p. 40 footnote>. A fugit din locurile natale de mic copil și a ajuns în Țările Române, unde „a intrat ucenic la abagerie, apoi ajutat de împrejurări, s-a alipit de casa lui Vasile Lupu”<footnote Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, vol. III, Editura All Educational, București, 2000, p. 105 footnote>. Locul unde a slujit Duca la dugheană este încă obscur. După Del Chiaro ar fi fost la București, după
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe cele două nervuri până la cheie; alte triunghiuri sunt mărginite numai de nervuri curbe și sunt suprafețe curbe nedesfășurabile. Această deosebire își are originea în faptul că nu s-au prevăzut pe pereții sălii nervuri semicirculare care să le fie alipite. Cele două coloane de susținere ale bolților sunt din piatră și de secțiune octogonală; la jumătatea lor sunt decorate cu un brâu împletit moldovenesc; îmbinările fusului octogonal cu baza și cu capitelul, ambele de formă pătrată, se fac într-un
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ea, va rămîne încremenit, și va zice: "Pentru ce a făcut Domnul așa țării și casei acesteia?" 22. Și se va răspunde: Pentru că a părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților lor care i-a scos din țara Egiptului, pentru că s-au alipit de alți dumnezei, s-au închinat înaintea lor și le-a slujit; iată de ce a trimis peste ei toate aceste rele." $8 1. După douăzeci de ani, în timpul cărora Solomon a zidit Casa Domnului și casa lui însuși, 2. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
numeau Nehuștan. 5. El și-a pus încrederea în Domnul, Dumnezeul lui Israel, și dintre toți împărații lui Iuda, care au venit după el sau care au fost înainte de el, n-a fost nici unul ca el. 6. El s-a alipit de Domnul, nu s-a abătut de la El și a păzit poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul. 7. Și Domnul a fost cu Ezechia, care a izbutit în tot ce a făcut. El s-a răsculat împotriva împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
complect bărbierit, nasul subțire ușor arcuit, buzele abia conturate, sprâncenele abia vizibile, fața alb-galbenă, pe care cea mai mică bubuliță era cu îngrijire ascunsă sub pudră. Gesturile îi erau întotdeauna "interesante", și la discuții spinteca ușurel aerul cu două degete alipite la vârf. Vocea îi era subțirică, discretă, dând impresia că face reflexii subtile. Eu eram copil pe atunci, și tot îmi dădeam seama de farsa neîntreruptă a lui Bonbonel. Asta nu mă împiedeca să-l iau de model, dar nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
seară. Pe o bancă, nu departe de noi, un soldat și o fetișcană se drăgosteau, în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre el, nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că ora e prea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de obicei, ca să-și facă o țigară. Ne uitasem la scenă și ne gândeam la noi, apoi Irina începu să se jeluiască. - Ai văzut? Ea îl iubește și el nu! Cum se uita la el, cum glumea cuel, cum se alipea de el, și el plictisit! Și cum îi părea rău la despărțire! Și ce încredere avea în vorbele lui! Cum îi asculta puținele lui exclamări, căci el nici nu binevoia să vorbească pe de-a-ntregul! Cum nu se îndura să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Louis-Philippe. Viață pașnică de studii. Seara, culcarea la ora nouă. Mă sculam cu soarele și citeam singur pe cerdac. Peste trei ore mă întorceam și o găseam încă adormită. O trezeam plimbîndu-mi mâna rece în lungul corpului ei fierbinte. Se alipea somnoroasă de mine, oferindu-se. Citeam sau pictam în grădină. O certam uneori că nu era exactă la nimic, lăsa să treacă timpul, întîrzia la muncă, nu se uita la ceas, vorbea o mulțime pentru nimica, dar încolo eram fericiți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o înduioșez și s-o fac să renunțe la gândurile străine. Prevăzuse, și pentru a nu face vreo imprudență, și-a reluat mutismul și fața imobilă. Văzând că nu eram în stare să încălzesc spațiul mic dintre noi, m-am alipit de dânsa, am încercat s-o mângâi întîi numai pe obraz, apoi mâna, ca din întîmplare, pătrundea tot mai adânc sub bluză. Mi-a simțit imediat intențiile (cu toate că era așa de obișnuită cu îmbrățișările mele, că ar fi putut să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Eram impresionat și de grija ei, și de deliciul vieții ce aveam să duc departe de lume. Ioana a fost încîntată de entuziasmul meu și mi-a spus cu toată seriozitatea: "Mi-era teamă că n-o să-ți placă". Și, alipindu-se de mine: "Sa vezi ce fericiți o să fim aici!" În clipa aceea așa credeam și eu... Fețele mării. Vocile ei. N-am cunoscut obsesie mai constantă. Dacă aș fi poet, aș face o epopee în care n-ar apare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]