2,520 matches
-
grefierul, sinonimul artistului, ce va fi uns de Tatăl, cu menire providențială, hiperionică. El, omul de prisos, naufragiatul, incompatil cu ipocrizia universală, va avea parte, prin actul pur al visului artistic, de perenitate și putere supremă. Expresie a iubirii și alterității, mesianismul orfic al victimei indus grefierului va lucra împotriva lumii gregare, vampirizate de realiști. La sacerdoțiul comuniunii vin doar cei chemați. Petru Cimpoeșu bate monedă pe însoțirea dintre imaginea realității cu visul, scăpat când și când din chingile lumii exterioare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
d-un donne contingent donc je suis pourtant responsable et autrui fonde mon etre en”, mais il n-en est pas responsable quoiqu-il libre transcendance.” Dacă eu proiectez să realizez unitatea cu celălalt, asta Înseamnă, că eu proiecteze sa mă asimilez alterității celuilalt. „... Tel est donc le but reel de 1-amant, en tant que son amour est une entreprise, c-est-a-dire un pro-jet de soi meme. Ce pro jet doit provoquer un conflit. L-aime, en effet, saisit 1amant comme un autre-objet parmi Ies
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
d-un donne contingent donc je suis pourtant responsable et autrui fonde mon etre en”, mais il n-en est pas responsable quoiqu-il libre transcendance.” Dacă eu proiectez să realizez unitatea cu celălalt, asta Înseamnă, că eu proiectze sa mă asimilez alterității celuilalt. „... tel est donc le but reel de 1-amant, en tant que son amour est une entreprise, c-est-a-dire un pro-jet de soi meme. Ce projet doit pro voquer un conflit, L-aime, en effet, saisit 1amant comme un autre-objet parmi Ies
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
trasată În jurul textului nuclear ... conceptul de text definitiv nu corespunde decît religiei sau oboselii. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Pajul este un mercur etic și practic vorba lui Kerenyi, un Seelenfuhrer. Cătălina este Sophia, este umbra umedă a lui Jung, “alteritatea primară”. Pajul-infans, ocrotitorul dar și clevetitorul, pedagogul dar și cel care rîvnește la modelul paideic, maestrul de ceremonii dar și inhibatorul pulsiunilor fetei de Împărat, thaumaturgul dar și cel care deține secretele alcovului se Înscrie Într-o serie arhetipală celebră
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
al ALGCR, redactor la revistele "Poezia", "Contact Internațional" și "Zon@ literară". Volume publicate: Didactica literaturii. Metode (2006), Elemente de didactica literaturii române (2007), Didactica literaturii române. Fundamente teoreticoaplicative (2008), Hieroglifele poeților (2008), Basarab Nicolescu. Eseu monografic (2008, 2009), Fantastic și alteritate (2013). A mai publicat peste 400 de studii, articole, cronici și recenzii în principalele reviste de cultură și academice din țară, prefețe sau postfețe la numeroase volume de poezie și critică literară etc. A primit mai multe premii pentru activitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unghiul percepției care dictează aceste exerciții psalmice suferă o mutație decisivă: tentativa dedublării malefice dispare cu totul, lăsând locul unei curate conștiințe religioase. În întregime, cartea așezată sub emblema devizei Ordinului Iezuit, ad maiorem Dei gloriam transcrie exclusiv întâlnirile cu alteritatea radicală care este Dumnezeu "Cel Prea Înalt și puternic, Cel tare/ Creatorul și Arhitectul universului!". Tematica, desigur, impune o ideație, o tonalitate și o topică, adică un teritoriu poetic în interiorul căruia este greu să mai decupezi o fâșie originală. Ștefan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
șerpi din cetate/ (care)se aruncă în gol și cu fălcile strânse/ înghit în cădere ecoul pământului/ în hrubele întunecate ale morții" (Cangea ascuțită a lui Seth). În același interval, apar mutațiile de specie... psihologică, al căror rezultat este o alteritate umanoidă, ce execută mișcări dezarticulate, golite de sens sau grotești, ca într-un vast carnaval sabatic, din care orice posibilitate de salvare pare imposibilă. Astfel, "Femeia faraon și slujitoarele levantine cântă/ a jale, în sfera de cristal a lumii" (Cangea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
avangarde, mărturisește chiar că "mă gândesc cu nostalgie la un rug mare din cărți"), patima livrescului rămâne în orice caz una din medicațiile incluse în tratamentul de fond al poetului Radu Andriescu. De altfel, înainte de a fi preocupat de avatarurile alterității (teoretico-)literare, Radu Andriescu este în primul rând poet. Unul autentic, căruia "știința" în materie de poezie, abilitatea de a jongla cu noțiuni, concepte sau principii ale celor mai noi curente ale criticii sau ale mișcărilor poetice nu îi știrbește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marca Liviu Antonesei va fi cu totul evidentă în volumele următoare, Apariția Eonei și celelalte poeme de dragoste culese din Arborele Gnozei, respectiv Dispariția și eternitatea Eonei. În acestea apare un personaj feminin ambiguu, în fapt o stranie întruchipare a alterității radicale, alfa și omega ai ființării: "Acea doamnă, doamnă a mea care ești El, domnul,/ acea fantastică fantă absorbantă, acea prăpastie/ uriașă, uriașă precum marea planetară, acel sfârșit fără capăt..." (Apariția Eonei. O uvertură). Indiferent de originea Eonei, însuși faptul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai recent volum de versuri semnat de Liviu Antonesei, Povești filosofice cretane și alte poezii din insule. Poeme inedite (Editura Herg Benet, București, 2012), pare a fi călătoria în spații pe care mentalul colectiv le asociază, de regulă, categoriei departelui, alteritatea nu mai deține decât în aparență funcția de catalizator al poeziei. Sigur, între poveștile filosofice cretane și celelalte poezii din insule regăsim numeroase texte ce cultivă teme și motive subsumate alterității, inclusiv celei exotice sau radicale. Feminitatea pare a se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care mentalul colectiv le asociază, de regulă, categoriei departelui, alteritatea nu mai deține decât în aparență funcția de catalizator al poeziei. Sigur, între poveștile filosofice cretane și celelalte poezii din insule regăsim numeroase texte ce cultivă teme și motive subsumate alterității, inclusiv celei exotice sau radicale. Feminitatea pare a se bucura, la fel, de interesul inteligentului, eruditului homo viator, care nu-și reprimă plăcerile cunoscute, ci alege să le fasoneze în maniera cea mai potrivită spațiului și unghiului de observație (a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de pauperitatea decorului în care își duce teribila povară a existenței. Dar mai ales de marea singurătate a acestor figuri schematice, descărnate, torturate atât de nonsensul și lipsa de finalitate a propriei vieți, cât mai ales de ineficiența raportării la alteritatea umană. Căci omul lui Aruștei "chiar și mort vei simți cât ești de singur!" Și când voi fi singur te voi striga). Între individul de prim-plan și cel din background se întinde, invariabil, aceeași uriașă distanță, același gol istoric
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată cum trăiesc, cum nu mor! M-au ars flăcările, m-au ronțăit șacalii, m-au bătut dușmanii, m-au jupuit. Arsul de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lasă de bunăvoie) cotropit de spasmele anxietății, ale impetuozității luciferice. Poetul știe că adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică, sau delimitarea ei obiectuală formează, spre exemplu, un demonic schelet exterior: trupul-carapace este marele despărțitor, marele separator ("nesimțitorul trup ca o carapace mă ascundea de binecuvântătoarea-binecuvântare cerească" Moarte curată), la fel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
calitate estetică. Succesiunea uneori tensionată, abruptă a versurilor depășește, aici, modalitatea poetică teoretizată indirect de autor (incizia directă în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre legătura inextricabilă dintre Ontos și starea poeziei, a cărei definiție poate fi întrezărită "în blocstarturile întârziatului:/ frumoasa oscilare între moartea liberă și sinucidere//...// frumoasa însoțire pentru ziua de mâine, următoarele ceasuri/ frumoase de noapte, merinde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de o alteritate feminină (cu finalul previzibil al poveștii de dragoste: "De ce-ai adus urâtul cu tine în zece scrisori" sau, în notă bacoviană, "Miroseai din ce în ce mai mult a mort,/ deși erai atât de frumoasă/ și pielea ta era la fel de curată/ ca pielea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acest punct de vedere, alterii textuali predilecți, precum insul cu o lingură de aluminiu sau cel cu haine de arlechin și buzunarele pline de pietre). În fiecare detaliere a acestei condiții transpare însă incongruența de profunzime a identității poetice cu alteritatea obiectuală și ontologică în care viețuiește și de care, nu de puține ori, este asediat. Sfârșește, prin urmare, a și-o converti într-o veritabilă poveste a maturizării (în sens biografic, dar și poetic), poveste când potențat dramatică, sumbră chiar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-mi mai/ accelerează pulsul// doar retina recompune întruna/ aceeași imagine,/ aceeași păpădie deschisă ca o gheară.// încerc să depistez exact/ clipa în care realitatea s-a spart/ și a-nceput să rupă din șira spinării" frica), fie înscenările ambigue ale alterității, care transformă interioritatea într-o scenă conflictuală. Remarcabil este poziția corectă în timpul morții, veritabil poem de trecere între singurătăți, spații și lumi, între existență și reflecția ei poetică. Îl reproduc, integral, în continuare: "aștept să-mi iasă prin creștet umbra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și refrene cu sonorități rubensiene, inflexiunilor jucăuș-ironice și nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică severă le organizează în forme poematice specifice unor specii vetuste, revitalizate cu nostalgie. De o simbolică aparte se încarcă și cele mai pregnante ipostaze ale alterității poetice, Detectivul Arthur și Julien Ospitalierul, deveniți actanți de prim-plan în Detectivul Arthur (Editura Cartea Românească, București, 1970) și Julien Ospitalierul (Editura Cartea Românească, București, 1974), deși vor apărea și în alte cărți ale lui Emil Brumaru. Detectivul Arthur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
existau suficiente arte poetice și în primele trei cărți ale Marianei Codruț (cuvintele, despre poezie, exorcism pentru un cuvânt magic, poemul, poetul și plăsmuirile sale, schiță de autoportret), și toate articulau o viziune coerentă asupra cuvântului ca esență organică ori alteritate a ființei: "poezia e spaima/ care-ti izbește violent/ sângele în artere/ când/ brusc trezit în miez/ de noapte ai impresia/ că te privește cineva/ prin ferestre" poezia, din Schiță de autoportret. În plan tematic, mult mai pregnantă pare și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ta pot/ numai viață, nu moarte". La fel ca în acest decisiv refuz al morții sau cel puțin al morții canonizate, scrisoare către propune eboșa unei etici a morții care nu mai mizează pe aclimatizarea sau pe îmblânzirea ceremonială a alterității radicale ca în, spre exemplu, nu plânge a Ilenei Mălăncioiu ("Nu plânge, moarte a mea cu cap de miel,/ Căci însămi îți voi așeza botul la pieptul meu/ Și te voi dezmierda în tăcere o vreme/ Și doar apoi voi
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dacă nu era ocrotit de vreun zeu!" (Autoportret la persoana a treia). Altminteri, Daniel Corbu se arată adesea preocupat de marile interogații ale poeziei moderne. Corolarul lor este, în fond, raportul chinuit dintre o identitate până la urmă precară și o alteritate finalmente agresivă. Pe deplin convins că l'enfer, c'est les autres, poetul pare mai întâi a întoarce spatele... antioptzecist!, exteriorității: "Vine fotograful, vine portretistul./ Acesta nu sunt eu/ și aceasta nu e lumea pe care-o visam!" (Ceea ce flacăra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elocvent din această perspectivă: "Un om labirintic nu caută niciodată adevărul, ci numai Ariadna sa". La nivel propriu-zis textual, se exploatează nu atât motivul labirintului (și complementele lui firești: monstrul, rătăcitorul-Tezeu "printre lacrimi și minotauri", firul roșu conducător), cât retorica alterității interioare. Textele dintr-o secțiune extinsă a creației lui Daniel Corbu sunt populate de figuri poetice precum histrioni, pelerine, "masca de comediant", "oglinzile/ în care ți-ai pierdut chipul", "un bufon plângând în singurătate", clovni cu "pelerina înăcrită/ de râs
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din cap/ gărgăunii./ Apoi fiecare îl numără pe celălalt/ și mereu ies mai mulți" Scenă). Această propoziție nietzscheană, rimbaudiană ș.a.m.d. mereu ies mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului liric de a se măsura cu singura formă de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-metafore ale deghizării, ale iluzoriului și deformării) bate un frison al zădărniciei, al alunecării cu o lentoare agonică spre neant, spre Mulțimea vidă. Spectaculos este însă modul în care (și prin poezie) se poate încerca, până la final, separarea identității de alteritate paradigmă a universului însuși, în care există doar "trupuri și fețe ce seamănă ca două picături de apă cu ale noastre și însuflețește, deseori, în alte trupuri, gânduri, iubiri, neliniști și sentimente aidoma celor pe care le-am trăit și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]