1,306 matches
-
comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră, compactă și rece. Am cotit de două sau trei ori, nu știu de ce, mie oricum mi se părea că era același lucru și dacă mergeam drept Înainte, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Asta este tot ce am auzit. Am recunoscut ultima voce și am avut imediat confirmarea că nu mă Înșelam: dintre cele două siluete care au trecut fugitiv prin dreptul firidei În care ne țineam respirația, una era a lui Zoran - alura longilină și mersul puțin legănat nu lăsau loc de confuzie. A doua umbră Îmi era necunoscută. Aparținea, În orice caz, unui ins scund, vânjos, cu umeri largi și părul vâlvoi. Eva mi-a făcut semn și, cu imensă precauție, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păscut (culegeau buruieni de supă de pe imașul din spatele căminelor studențești), sfârșind cu obișnuitul „Dom’ ambasador, analizăm marfaloghia unei votci?“. Cumpărasem, de câteva săptămâni, de la Consignația un costum albastru-metalizat, lucios și Matvei când m-a văzut m-a asigurat că am alură de ambasador incaș la nu știu ce Comisie ONU care dădea pâine și samahon înfometaților din Anzi. La a treia votcă, Matvei mi-a spus că intrase, de fapt, întâmplător în cafenea. Aștepta să treacă vremea, să se deschidă ambasada lor, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
admirație falsă, „ce bine arăți“, deși știu că poate aceea-i ultima lor rețetă. Schimburi de informații despre scumpiri, despre mizeriile zilnice, de știri sau simple zvonuri, cu îngroșarea listelor cu cei morți, „până ieri l-am văzut“. Un bătrânel, alură de cocoș, iese din cabinet, cu pieptul avântat: „Paișpe cu opt!“. O doamnă în cărucior dă să aplaude, apoi renunță, oftând: „Săptămâna trecută l-am îngropat pe tov. Conțilă“. Cocoșelul oftează: „Mi-a fost șef, la brutărie. Om de treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu vreo trei-patru ani mai tânără ca aceasta. Tenul închis, de culoarea ciocolatei, ce conține în compoziția ei mai multă cacao decât e necesar, precum și ochii negri, decupați din abanos de un conștiincios ucenic al lui Brâncuși, îi dădea o alură de creolă sau mai precis, putea fi ușor confundată cu Domnișoara Pogany, scăpată din atelierul marelui maestru și rătăcită prin pensiunea lui Nea Laie. Datorită felului ei de a fi, putea oricând ispiti pe cineva neavizat. De aceea, se încetățenise
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a ridicat calm, a ieșit fără grabă din compartiment, s-a dus chiar lângă Bidaru, a scos capul pe fereastră, s-a uitat cu mare atenție în aceeași direcție ca și cum ar privi tranșeele unui inamic imaginar și, cu o alură de om îngrijorat, s-a întors. Cei din compartiment îi urmăreau mișcările în așteptarea verdictului final. Da, confirmă el dând afirmativ din cap, cred că tânărul are dreptate! Acuși va veni și la noi și, uitându-se în jur își
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
probabil soțul ei, ea părea o fire mai calmă și mult mai reținută în mișcări, dacă se lua în considerație expresia feței ce nu exterioriza emoțiile; a ochilor ce exprimau sinceritate, precum și lipsa totală a gesturilor, ceea ce îi conferă o alură de englezoaică veritabilă, nimerită din întâmplare într-o comunitate de gintă latină. Mai mult ca sigur că, dacă ar discuta ceva cu cei din compartiment, ar vorbi foarte încet și toți ar desluși mai clar ca oricând orice cuvânt, propoziție
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fără poticniri către locul 166 Rareș Tiron pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
uneori prostesc, o mască cu rolul de a le da posibilitatea de a se disocia de propria naivitate, de tracul și de modestia care le incomodau. Cam așa se petreceau lucrurile cu Iozefina care, cu toate că era deja căsătorită, trăda o alură de domnișoară. Felul ei de a se comporta în gașcă era chiar cel al fetelor care încercau din răsputeri să și consolideze rapid o personalitate și nu se potrivea deloc cu felul ei fin de a fi; se străduia (în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
catalogat ca dușman al poporului nostru și nici nu făcuse, precum alții ca el, ani de detenție (informație totuși nesigură; de fapt anii lui de detenție, fuseseră concretizați, zice-se, în pedepsirea cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie; deci clar că nu era ca un sicriu, ci ca orice obiect. Puteai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la mine, dar până să-i scriu, primesc o scrisoare eu de la ea. O recunoscusem de la o poștă: plicul roz, scrisul cu caractere rotunde, cu vocala A extrem de încăpătoare, extrem de generoasă, cu consoana R cu o formă perfectă, nu cu alură de cocoșat ca a mea. Parcă o auzeam rostind vocalele sau unele consoane, de undeva de lângă mine. Cu mari rezerve, desfac plicul, mă închid în cameră, mă tolănesc pe pat și citesc încercând să mă transpun în orizontul ei: “ Dragul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
am bănuit doar o umbră pe albul peretelui chiliei călugărului. Am pășit mai departe și mi-am dat seama că acea siluietă desenată pe perete este cea a călugărului. Cu mâinile împreunate și privirea ridicată a rugă către cer, avea alura unui sfânt pictat în vreo biserică. Era ceasul vecerniei... Am rămas în umbra unor arbori de la intrarea în grădina chiliilor. Nu voiam să tulbur clipa de rugă a bătrânului... Așteptam primul dangăt de clopt care va vesti sfârșitul rugii de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
intens căutatul și înfricoșătorul dat în urmărire generală, Mogulu Moni, a reapărut. În țară. A intrat, în chip triumfalist, pe la vama... fără să se ferească, fără să arate o cât de palidă frică, ci, dimpotrivă, arborând un curaj și o alură de vendetă, de necrezut, față de toată lumea. Pe unde o fi hălăduind, că, cică, nu se mai teme și nu se mai ascunde chiar de nimeni. E pe-aproape de casa nouă a șefului jandarmeriei române. Dar ăsta e prin străinătate. La
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
tumbele, cititorul Își va lua fulgarinul și umbrela și va da o raită prin piață. Nimic mai stenic decît o piață bucureșteană toamna. Piramidele de mere, roșiile cărnoase și gutuile acoperite de un puf roșcat ca pubisul școlărițelor, prazul cu alura lui cazonă, prins În fascii, verdele lui provocator Îmi amintește de patrule, de camuflaj, de bande teroriste; dar iată verzele Înfoiate, placide ca niște cloști ce-și apără puii, și eleganța palidă, argintie a andivelor care te duc cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i dezamăgesc. Mă numesc Victor Gavrilovici și am aproape unsprezece ani. Sunt un băiat înăltuț și subțirel, am părul șaten și ondulat și ochii căprui. Îmi place să mă îmbrac cu haine de culori închise, lejere, care îmi dau o alura sportivă. Mă consider un copil inteligent, deoarece rezolv cu ușurință, de obicei, problemele mai grele la matematică, dar uneori sunt foarte neatent. Nu sunt prea vorbăreț și nici prea deschis, motiv pentru care mama mă sfătuiește să comunic mai mult
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
sunt în clasa a IV-a, sunt mult mai înaltă decât alte fete de vârsta mea. Atunci când mă întâlnesc cu cineva care nu știe câți ani am, spune că sunt in clasa a VIII-a. Sunt o fată cu o alură sportivă, zveltă, agilă și puternică, cu părul șaten spre blond și ochii căprui ca frunzele toamnei. De la mama moștenesc simțul umorului și inteligența, dar de la tata nu prea știu ce. Adesea mulți îmi spun că sunt simpatică și amuzantă, dar
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
încerca să vă spun acum câteva lucruri despre mine. Cred că sunt o fată drăguță, cu părul lung și șaten, cu reflexe aurii, ochii verzi și pielea ușor măslinie. Pentru vârsta mea sunt destul de înaltă, zveltă și puternică, având o alură sportivă. Îmi place să fiu cochetă și să îmbrac totdeauna elegant sau mai deosebit. Îmi plac istoria, geografia, limbile străine, în special germana. Ador toate sporturile: tenisul, înotul, cartingul. Pentru că fac tenis de performanță, sunt un copil foarte ocupat. Am
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
-se apoi în spatele planșetei de la fereastră, șușotind îndelung cu Ortansa. Se întâmplă ceva neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai avea două lingurițe de vin. Un val de praf Îi umplu gura și ochii În clipa În care voi să mai adauge ceva. Părul lui rar și alb i se răvășise și-i cădea pe frunte dându-i o alură de filozof suspect pentru psihiatri. Părea beat când se ridică și-ți propuse să mergeți În casă. Începuseră să cadă picăturile alea mari de ploaie răzleață de la Începutul oricărei furtuni. L-ai ajutat să strângă sticlele, paharele și folia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
alergau bucuroși Înainte, nu le vedeai fețele și erai convins că nu-i cunoști, nu-i mai văzuzeși Înainte. Tu, Însă, Întorceai din când În când capul pentru a distinge trăsăturile acelei femei. Vedeai de fapt numai marginea satului cu alură de mireasă În amiază și numai pe acest fond rochia murdară a femeii. Fața pe care satul și-o arată spre lume, Îți spuneai, este această margine cu grădinile Înflorite și nu, ca la oraș centrul, piața, intersecția a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Jiu. Deci cei de la tribună sunt elevi de la alte școli, deduce Popescu și aplaudă tare, vrea să se facă remarcat. Poeta se așază, roșie ca un apus de soare printre palmieri, chiar pe scaunul de lângă cea cu părul negru și alura băiețoasă pe care Gelu nu o mai scapă din ochi. Recită apoi un băiat din Maramureș, o tipă durdulie și negricioasă de la Constanța, apoi ea, aleasa privirilor lui Gelu, dar despre ea nu spune nimeni din ce zonă a țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atac Însemna un număr mai mic sau mai mare de morți și răniți, câteva (sau câteva zeci de) familii din țară intrau a doua sau a treia zi de doliu. Acum arată ca un deal lipsit de măreție, strivit de alura semeață a piscului stâncos care În spatele lui se Înalță cu eleganță din ceață. Este cultivat cu cartofi, secară și porumb. Câteva locuri au rămas pajiști pentru fân și nu peste mult timp de pe ele va fi cosită otava. Așa vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ân ziua de 25 martie, de Blagoveșteni - se aude din off vocea lui gâjâită de om bătrân și credincios fumător al țigărilor Mărășești - am luat În primire serviciu’ care mi s-a ordonat, adică șef de cuptor. Imaginea Îmbrăcă imediat alura ei de arhivă de război și Înțelegem că lucrurile despre care vocea bătrânească vorbește s-au Întâmplat În urmă cu ani. Imaginile se succed cu repeziciune ca la un jurnal de actualități din acea vreme și nici gramatica montajului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]