2,101 matches
-
ΒΞ:Βγ4 ∀⇔ϑ≅℘Η ® 2γ∈Η ƒ<ΞΔ(γ4∀< Β8ς<0Η γ∅Η ϑ∈ Β4Φϑγ¬Φ∀4 ∀⇔ϑ≅⋅Η ϑ⎝ Ργβ∗γ4, 12 ⊄<∀ 6Δ42™ Φ4< Βς<ϑγΗ ≅⊇ :← Β4ΦϑγβΦ∀<ϑγΗ ϑ± 802γ∴ 88 γ⇔∗≅6ΖΦ∀<ϑγΗ ϑ± ∗46∴. 3Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci [ziua Domnului nu va sosi] până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, 4potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este caracterizat de „nelegiuire”, înțeleasă ca „impietate”, „răutate”, mândrie - din faptul că se consideră pe sine Dumnezeu și se proclamă ca atare în fața întregii lumi - și violență. El lucrează „prin puterea lui Satan” (neconfundându‑se însă cu acesta) și îi amăgește pe necredincioși prin minuni și semne mincinoase. Cristos îl ucide prin „suflarea gurii Sale”, punând astfel capăt „antiparusiei”. Epistola întâi a lui Ioan Denumirea de „Anticrist” apare pentru prima dată în epistolele ioaneice. Astfel, în capitolul 2 al Epistolei întâi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ca entitate metafizică radical opusă lui Dumnezeu Un scurt fragment din Epistola a doua a lui Ioan (v. 7) reia acuzația de antimesianism și adaugă personajului colectiv sau individual din prima epistolă o singură trăsătură nouă - capacitatea de a‑i amăgi pe creștini. Autorul folosește aici alternativ și fără o distincție clară cele două forme - pluralul (©ϑ4 Β≅88≅ℜ Β8ς<≅4) și singularul (® Β8ς<≅Η 6∀ℜ ® <ϑ∴ΠΔ4Φϑ≅Η). Α8ς<≅4 se traduce îndeobște prin „amăgitori”, „înșelători”. În unele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndepărtare”. Verbul Β8∀<ςΤ, în sens denotativ, înseamnă „a rătăci”, iar Β8ς<0 este folosit pentru a desemna „rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată, cu formele de singular și de plural
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
rătăcirea [fără noimă]”, „devierea de la o anumită direcție”, „deriva absolută”. Prin urmare, „cel ce deviază”/„amăgitorul”( Β8ς<≅Η) este el însuși un „amăgit”, un „rătăcit” care, incapabil de a se menține sau de a intra pe orbita normală, naturală, îi amăgește printr‑o pseudocredință pe cei din jurul său. Așadar, în epistolele ioanice apare pentru prima dată, cu formele de singular și de plural, denumirea „Anticrist”. Folosit la singular, termenul desemnează un personaj metafizic și eshatologic deopotrivă, similar celui din scrierile pauline
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pământul și pe locuitorii de pe el să se închine (ΒΔ≅Φ6Λ<ΖΦ≅ΛΦ4<) primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13Și face semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor; 14și amăgește locuitorii pământului prin semnele (6∀ℜ Β8∀< ϑ≅⋅Η 6∀ϑ≅46≅¬<ϑ∀Η ƒΒℜ ϑ↑Η (↑Η ∗4 ϑ Φ0:γ ℘∀) ce i s‑au dat să facă înaintea fiarei, zicând locuitorilor pământului să facă un chip (γ∅6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ei și nu au primit semnul ei pe fruntea și pe mâna lor” (20,4). Cristos va domni pe pământ împreună cu sfinții săi timp de o mie de ani. La sfârșitul acestei perioade, Satan va ieși din închisoare și va amăgi neamurile din cele patru colțuri ale pământului: Gog și Magog. Aceștia se vor înarma și se vor ridica împotriva lui Dumnezeu. „Dar s‑a coborât foc din cer și i‑a mistuit. Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
închisoare și va amăgi neamurile din cele patru colțuri ale pământului: Gog și Magog. Aceștia se vor înarma și se vor ridica împotriva lui Dumnezeu. „Dar s‑a coborât foc din cer și i‑a mistuit. Și diavolul, care‑i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc și de pucioasă, unde sunt fiara și prorocul mincinos, și vor fi chinuiți acolo, zi și noapte, în vecii vecilor” (20,9‑10). Ultimul act al confruntării cosmice nu este victoria asupra diavolului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sunt viu. Am fost mort și, iată, sunt viu în vecii vecilor”). Această interpretare ne pare puțin forțată. Autorul, credem noi, valorifică tradiția conform căreia fiara înlănțuită în adânc pentru un timp își va face din nou apariția pe pământ amăgindu‑i pe locuitorii acestuia (cap. 19-20). Este vorba, probabil, de o reminiscență a vechii tradiții despre întoarcerea periodică a răului, tradiție asimilată în structura Apocalipsei. Ea este mult mai evidentă în capitolele 19 și 20. Fiara iese din adânc, asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe DOMNUL, și iată că sunt viu»” (3, 8‑9). Aceleași acuzații erau invocate probabil împotriva profeților sirieni de autoritățile ecleziastice, acuzații justificate prin versetul de la Mt. 24,11: „Și mulți profeți mincinoși se vor ridica și pe mulți vor amăgi”. Cu toate acestea, profeții își legitimează activitatea din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
situații istorice concrete. Fragmentul reflectă, fără îndoială, frământările epocii și ale mediului în care apocrifa a fost redactată. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit este trecerea de la o multitudine de falși mesia la unul singur (2, 7‑13). Acesta va amăgi o parte din creștinii care așteaptă a doua venire a lui Mesia, dar comportamentul său violent îl va demasca. De la bun început, creștinii, în majoritate, îi vor contesta caracterul mesianic, motiv pentru care acesta va trece la măsuri represive. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eveniment istoric și nu constituie o simplă profeție este dovedit, pe de o parte, de tonul tensionat al scrierii, iar pe de alta, de detaliile foarte concrete referitoare la persecuția în cauză: într‑o primă etapă, mulți se vor lăsa amăgiți de pseudo‑cristosul pe care ulterior îl vor renega; ei vor fi uciși cu sânge rece. Ultimele capitole aduc în mod indirect argumente împotriva refacerii templului din Ierusalim, ceea ce situează în mod obligatoriu apocrifa după distrugerea acestuia de către armatele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în fața ei. Și face pământul și pe locuitorii de pe el să se închine primei fiare, a cărei rană de moarte fusese vindecată. Și face semne mari, încât și foc face să se pogoare din cer, pe pământ înaintea oamenilor. Și amăgește locuitorii pământului” etc. După cum am văzut, propaganda pseudoprofetului din capitolul 13 al Apocalipsei - sluga balaurului - nu se reduce la discursuri mincinoase, ci cuprinde, de asemenea, o serie de false minuni, în scopul de a înșela oamenii și de a întreține
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
caudo tertiam partem stellarum et deiciet eas in terram (Apoc. 12,4). Drept urmare, magia/pseudotaumaturgia constituie un semn eshatologic major. Acțiunea ereticilor „prefațează” sfârșitul lumii și venirea Anticristului, întrucât ei împlinesc deja, ca și acesta, false minuni care pervertesc și amăgesc pe credincioși. Pseudotaumaturgia este dublată de pseudoprofeție (vezi mai ales cartea a II‑a, 32, 3‑5). Nu este nevoie să insistăm prea mult asupra acestei teme, dat fiind că pentru Irineu pseudoprofeția nu constituie un atribut esențial al Anticristului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a falșilor exegeți: Toți cei care numai de dragul faimei deșarte hotărăsc nume conținând acest număr greșit, susținând sus și tare că numele scornit de dânșii aparține celui ce va să vină, aceștia nu vor sfârși nepăgubiți, întrucât, o dată, s‑au amăgit pe ei înșiși, și a doua oară, au amăgit și pe alți creduli. Prima lor pagubă e chiar îndepărtarea de adevăr și faptul de a socoti [adevărat] ceea ce nu este [adevărat]. Apoi, întrucât s‑a spus că cel care adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
deșarte hotărăsc nume conținând acest număr greșit, susținând sus și tare că numele scornit de dânșii aparține celui ce va să vină, aceștia nu vor sfârși nepăgubiți, întrucât, o dată, s‑au amăgit pe ei înșiși, și a doua oară, au amăgit și pe alți creduli. Prima lor pagubă e chiar îndepărtarea de adevăr și faptul de a socoti [adevărat] ceea ce nu este [adevărat]. Apoi, întrucât s‑a spus că cel care adaugă sau îndepărtează ceva din Scriptură va primi pedeapsă deloc
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
testamentul lui Iacob” (Gen. 49,17): „Dan să se facă șarpe în drum, mușcând glezna calului”. Hipolit își îngăduie să omită aici un mic fragment, de altfel, fără prea mare importanță. Diavolul, în chip de șarpe, este cel care o amăgise pe Eva în rai. Dan‑Anticrist ar fi deci diavolul care se întoarce la sfârșitul istoriei (cap. 14). Al treilea citat provine din același „testament al lui Iacob” (Gen. 49,16): „Dan va judeca poporul său și va fi ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să imite lucrările diavolului. [...] Chipul său s‑a schimbat, ca să se vadă lesne că nu este decât un om și să se înțeleagă că cel care lucrează în el este un înșelător care imită neîncetat lucrările lui Dumnezeu și îl amăgește pe om în mii de feluri” (II, 27, 3). Orice putere vine de la Dumnezeu (menționăm, în acest sens, vedenia copacului și interpretarea propusă de Hipolit). Autoproclamându‑se „stăpânul lumii”, Nabucodonosor neagă transcendența și sacralitatea puterii sau, mai degrabă, propune în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
in Matthaeum series. Fragmentul care suscită interpretarea cu totul originală a alexandrinului face parte din „mica Apocalipsă” a lui Matei. Este vorba de versetele 4‑5 din capitolul 24: „Și răspunzând Isus le‑a zis: «Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos! Și pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsă” a lui Matei. Este vorba de versetele 4‑5 din capitolul 24: „Și răspunzând Isus le‑a zis: «Luați aminte să nu vă amăgească cineva. Că mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Cristos! Și pe mulți vor amăgi»”. Origen prezintă mai întâi sensul literal, acceptat de cei care simpliciter intelligunt: anticriștii vor pretinde că sunt Cristos însuși, prin minunile săvârșite și prin discursurile mincinoase. Apariția lor este situată într‑un viitor nedefinit. Cealaltă interpretare, anagogică, este rezultatul confruntării
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ne rânduim viața în Dumnezeu, vedem că toate virtuțile sunt Cristos, iar toate falsele virtuți, Anticrist. Căci toate formele binelui, pe care Cristos le are real în sine pentru zidirea omului, diavolul le are numai în aparență, pentru a‑i amăgi pe cei drepți. Astfel, Cristos este dreptate, dar adesea căile care par drepte, „sfârșesc în adâncurile iadului” [Prov. 16,25: LXX]. Drept urmare, atunci când vedem o dreptate care nu este cea adevărară, aceasta este Anticristul, care se opune dreptății‑Cristos. Cred
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
interpretată arta pseudoprofetului de a face semne și minuni (Apoc. 13,13; 2Tes. 2,9; Mt. 24,24). Nu mai este vorba, așa cum se întâmpla în cazul autorilor creștini anteriori sau în Contra lui Celsus, de o magie „populară”, care îi amăgește pe toți, ci de o magie „intelectuală”, care seduce „elita”, oamenii care frecventează Scripturile. Exegeza eretică „săvârșește minuni” în sensul că, pe de o parte, ea este cuceritoare prin originalitatea sa, iar, pe de altă parte, este foarte persuasivă: frequenter
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Φγ∃∀Φϑ™ <; potrivit unei interpretări, Φγ∃∀ΦϑΗ ar corespunde lui augustus). El „va ridica munți înalți, va încremeni marea” (3, 64), va țintui luna și soarele pe cer; va învia morții și va face tot felul de minuni; va amăgi deopotrivă credincioșii (creștinii), iudeii și necredincioșii (păgânii). Dar când puterea lui va ajunge la apogeu, o „putere mistuitoare” (∗β<∀:4Η ν8≅(γ¬Φ∀) va ieși din adâncurile mării, va veni pe pământ și‑l va răpune. Cartea a IV‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia, iar pe neamuri le va amăgi prin nălucirile sale vrăjitorești. „Magician” (:ς (≅<), „mincinos” (ΡγΛ∗™였Η), „înșelător” (Β∀ϑ™였<ϑ∀) sunt termenii „clasici” pentru caracterizarea adversarului eshatologic, întâlniți deja la apostolul Pavel, Irineu, Origen și Hipolit. Ar fi, poate, indicat să subliniem faptul că însușirile magice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Achelis, Hippolyt’s kleinere exegetische und homiletische Schriften [Die griechischen christlichen Schriftsteller 1.2. Leipzig, 1897], pp. 289‑309. De consummatione mundi (traducere) De aceea, Domnul universului vestește în evanghelie tulburarea și neorânduiala, atunci când spune: „Luați aminte să nu fiți amăgiți; că mulți vor veni în numele Meu, zicând: «Eu sunt!» și: «Vremea s‑a apropiat!»... Nu mergeți după ei! Iar când veți auzi de războaie și de răzmerițe, să nu vă‑nspăimântați; că trebuie să fie mai întâi acestea, dar sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]