1,512 matches
-
să uite UNIVERSUL, a cărui cheie o deține. Copilul Adolescent varsă din nou Lacrimi de Revoltă pentru educatorii și profesorii pe care ii iubește, dar care nu știu că EI NU ȘTIU NIMIC și în învățătură lor e doar o amăgire. Copilul devenit Adult varsă Lacrimi de Revoltă pentru că nimic din ce este important pentru om, nu a aflat în școala: ce e Iubirea, ce e Moartea, cine este Creatorul celor văzute și nevăzute, cine sunt adevărații Conducători ai Lumii - văzuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să uite UNIVERSUL, a cărui cheie o deține. Copilul Adolescent varsă din nou Lacrimi de Revoltă pentru educatorii și profesorii pe care ii iubește, dar care nu știu că EI NU ȘTIU NIMIC și în învățătură lor e doar o amăgire. Copilul devenit Adult varsă Lacrimi de Revoltă pentru că nimic din ce este important pentru om, nu a aflat în școala: ce e Iubirea, ce e Moartea, cine este Creatorul celor văzute și nevăzute, cine sunt adevărații Conducători ai Lumii - văzuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe cele ale tinereții, năvalnice, de o înverșunată risipă; cât și zilele anilor de mai dincoace, din puterea vieții în care se găsea, când așezate și dulci ca mierea, când nestatornice și amare ca pelinul, pline de trudă și de amăgiri. Dar, unde erau, atâția și atâția, cei pe care-i cunoscuse în anii aceia și de care își legase strâns soarta? Unii o duceau mai departe alături de el în sat, alții mânați de cine știe ce visuri se pierduseră prin lume, și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
presupunem că Satana a șoptit lui Cain gândul cel rău, totuși vinovăția păcatului rămâne asupra aceluia care a primit șoptirea, a urmat ei și i-a dat cel dintâi prilej de a se apropia de sufletul său. De asemenea, nici amăgirea Evei nu se poate în totul prescrie Satanei, ci femeia a fost înșelată și de propria ei poftă. Aceasta o arată însăși Sfânta Scriptură prin cuvintele: <<Și a văzut femeia că bun este pomul la mâncare, și plăcut ochilor la
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
naltelor grădini; Dar neștiind să le fac parte De-atâta mers în lung și-n lat, Poate rămâne-voi departe, Ori poate, nici n-am fost plecat Poate-ntr-o zi Nimic din jur nu mi-e știut deplin, Doar amăgirea este zestrea mea, De-ar fi spre răsărituri să mă-nchin Aș căuta în cer aceeași stea Unde m-așteaptă, bun și răbdător, Pe-o prispă luminată de castel, Sub naltul fără vânt și fără nor, Un duh de-al
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus, Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
a început: un grup de spartani cheflii a tăbărît în afurisita crîșmă din piața urbei în care Dumnezeu a aprins în pahare focul verde în care năvălitorii cîndva și-au cioplit case în ele să facă isprăvi de seamă. Strașnică amăgire. II Așa au început să se miște mîini călăuzitoare (și eu nu știam că mă voi prăbuși pînă la urmă) că de-atunci în fiecare noapte a solstițiului de vară cînd focul verde ardea-n piața urbei spartani inocenți cu
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
să uite UNIVERSUL, a cărui cheie o deține. Copilul Adolescent varsă din nou Lacrimi de Revoltă pentru educatorii și profesorii pe care ii iubește, dar care nu știu că EI NU ȘTIU NIMIC și în învățătură lor e doar o amăgire. Copilul devenit Adult varsă Lacrimi de Revoltă pentru că nimic din ce este important pentru om, nu a aflat în școala: ce e Iubirea, ce e Moartea, cine este Creatorul celor văzute și nevăzute, cine sunt adevărații Conducători ai Lumii - văzuți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Luna presară Visuri pe gând. Noaptea măsoară Pelegrinând. ARDERE Se adună vremuri line, Muză mea parcă revine, Clipă arde-n nemurire Viața iarăși mă reține. Fete vin și zile pleacă. Se întorc ciudat oleacă. Ochiul tremură-n privire. Fetele sunt amăgire. De păienjeni nesupuse Se prelasă chiar seduse De ispite presupuse Îngropate-n doruri duse. Prin vibrațiile vremii Trec iubirile stăpâne. Numai ele ard netimpul Sau înțarcă necuprinsul. Pe pamant și-n căi astrale Sună dragostele tare Printre gânduri nestelare Dintr-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
iar magia ei ne încântă pentru o clipă transpunându-ne în lumea noastră ideală, în lumea în care ar fi trebuit să trăim. Despre oameni: Omul își iubește existența lui întortocheata. și dacă el a dat naștere dezbinării catastrofale dintre amăgiri și esențe, el va suporta nu fără o oarecare voluptate deznodământul. Cu cat cunoști mai bine și mai mult un om, cu atat ești mai aproape de o despărțire fatală de el. Cunoașterea detașează o ființă de altă și anulează grăuntele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în sicriu. Gonit din mine și născut din scrum, Macerație a spiritelor din ieri până acum; Ah, flori care cădeți ori drepte Vă așezați în morții de pe trepte, în ceea ce în ei se întrupează Vampir, fantomă, Dumnezeu cui pază? Singurătate, amăgire, har? Arheologic trup vieții îi par. Apoi, dacă mai sunt, aflați că am Chipul gemând cu aburul pe geam, Și ceea ce-mi rămâne din figură Străbate leacul, dar creat arsură. Sufletul meu, ceea ce mai trăiește din tine E începutul
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
îi inoculează și unele precepte de existență. Odihna nocturnă nu e o îndatorire, îi zice el, ci o condiție a igienei corporale și mentale, o binecuvântare a cerului. Bătrânul se lasă manipulat, e fericit că a devenit un obiect al amăgirii, că beneficiază de tangența cu o altă lume. În ultima noapte, tratamentul se repetă, se presimte însă un deznodământ. Daniel Kehlmann notează că un om trist moare în timp ce un altul, pe jumătate sol al zeilor, pe jumătate traficant al vorbelor
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
iluzii. Iar o bună parte din literatura central-europeană își trage seva din rememorarea nostalgică a acestui timp al iluziilor și speranțelor sau din dezamăgirea și sentimentul de alienare care au urmat momentelor de destrămare a viselor. Scriind despre visele și amăgirile scriitorilor pe care îi analizează, Cornel Ungureanu intră pentru o clipă în pielea lor. Ajunge să se identifice cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă o undă
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
de la cartea atribuită lui Neagoe Basarab și de la cele ale lui Dimitrie Cantemir, consideră că "împăcarea s-a făcut pe nesimțite și conștiința aceea tragică își găsește echilibru, sens de acțiune și chiar seninătate, într-o lume a nestatorniciei și amăgirii". Și mai încolo: Dacă există posibilitate de împăcare cu lumea, ea nu se petrece pe planul conștiinței cunoscătoare; iar dacă există o cale de desăvîrșire în duh - și o vom găsi în Învățături - ea se desfășoară pe alte trepte decît
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
în bocanci bea cafele nu știe cum să folosească diurna timpului îl irosește, îl risipește consideră ca suntem invulnerabili și speră să fim responsabili în cuantificarea orelor amăgitoare, când clipa e cea care domină universul lor foarte mic, spart în amăgiri șugubețe. Și-n vreme ce fracțiunile unificate rânjesc, adevărul nu îi poate privi, fiindcă lumea o găsești numai în tine.
Ultimul poem by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83909_a_85234]
-
Ești femeie Elenă Marin Alexe ( Geaninei Lisandru, cu aleasă prietenie) Ești intensitate, lujer de floare, uneori ești senin, profunzime, dulce candoare. Ești mama, ochiul ce plânge, uneori ești nor, amăgire, brațul ce strânge. Ești zâmbet, dar de viață, uneori ești dorul, răbdarea, dulcea speranța. Ești virtute, iertare, uneori ești jertfă pe altarul casei, dulce-alinare. Ești în tot și-n toate scânteie, dragoste-i numele tău, femeie!
E?ti femeie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83340_a_84665]
-
fragmentat pe bucăți. Comparând dedesubtul orașului cu suprafața lui, metropola vizibilă îi pare lui Fernando Vidal Olmos (antieroul declarat, cel care străbate infernul, de voie, de nevoie, un Siegfried al tenebrelor, cum se autojustifică) doar un trompe l’oeil, o amăgire. Punctul nodal este acela în care străbaterea subteranei orbilor de către personaj pare să fie înrudită simbolic cu ritualul de inițiere în Misterele de la Eleusis, dar cu un final macabru: mai exact, este ca și cum Oedip ar fi fost inițiat în Misterele
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt; Acele seci se vânzolesc fără de ținte, Cele cu miez se-nclină spre pământ. Deci cele seci zburau așa-n neștire Și cine știe unde ajungeau, Se vânturau ca într-o amăgire Și fără rost, în van se-mprăștiau. Dar arătura, caldă, primitoare, În țărna ei sfios le învelea; La primăvară porni-vor către soare Și astfel fiecare destinu-și împlinea. Strânsese o căruță de cuvinte Și arunca acum cu ele-n vânt
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
să ne încurce, să ne abată de pe cale, noi nu trebuie să ne abatem de pe calea cea bună. El ne așteaptă, uneori nu ne vede pe cale, ne mai oprim la locuri urâte. Ne înșeală de tot felul de sclipiri și amăgiri. Noi să ne vedem de drumul nostru, de crucea noastră. Iisus ne spune: vin în întâmpinarea ta pe cale, tu unde ești? Unde ai rămas? Eu nu te văd. Vin spre tine, vreau să iți fie calea mai ușoară... Unde ești
Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
iuți la car, locuitoare din Lachis; tu ai fost cea dintîi pricină de păcat pentru fiica Sionului, căci în tine s-au găsit nelegiuirile lui Israel. 14. De aceea, te vei despărți de Moreșet-Gat, casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împărații lui Israel. 15. Îți voi aduce un nou stăpîn, locuitoare din Mareșa; slava lui Israel va merge la Adulam. 16. Rade-ți părul, din pricina copiilor tăi iubiți; lărgește-ți pleșuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Vera Crăciun Când visul mă va părăsi, Să nu mă cauți, Nu voi fi.... Căci noaptea mă va-nvălui, Și-n pas ușor, Prin rătăciri și amăgiri Ce mă apasă, Voi reclădi o nouă casă, Și porți de soare voi avea, Cu clar de lună și cu stea Și-n locul ce va fi fereastră, Voi pune voalul de speranță... Și flori de rouă voi sădi Ca
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_551]
-
Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos, 14. ca să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vînt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; 15. ci, credincioși adevărului, în dragoste, să creștem în toate privințele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos. 16. Din El tot trupul, bine închegat și strîns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85080_a_85867]
-
nu uite nici o clipă că se află într-o "casă a iluziilor". Aici, tot ceea ce în mod normal ar părea real, ar putea fi numai fantezie. Nu uitase de sfaturile pe care i le dăduse Hedrock: mijloace de a detecta amăgirile produse pe cale mecanică. Și foarte curând văzu că, dacă-și îngăduie să privească încăperea cu coada ochiului, toată scena se încețoșează în mod ciudat, în special la marginile câmpului ei vizual. I se păru că vede silueta unei femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fi manipulați, păcăliți și duși cu preșul ca în 1996 și 2000, și nici cumpărați sau ademeniți cu bani, bere și mititei. Este fenomenul cel mai îmbucurător privind viața noastră politică. Nu înseamnă că nu vor mai fi încercări de amăgire și ademenire a alegătorilor într-o direcție sau alta, că nu se vor mai găsi „stupid people” care să dea crezare șarlatanilor politici, dar folosirea metodelor respective la scară națională nu mai are șanse de succes. Sondajele de opinie sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2139_a_3464]