1,286 matches
-
poate și de sublima lui indiferență. Un miracol este și firul de iarbă. Omul este capabil să ucidă și o turmă de elefanți, dar nu poate să creeze nici un ou de furnică. Numai la semințe, descompunerea stimulează învierea. Până și amărâtul de țânțar are cod genetic. În afară de om, nici o specie nu acceptă mezalianața. În natură, egoismul poartă numele de selecție naturală. Mesteacănul - acest balerin al pădurii! Uneori ai mai multe de învățat de la o plantă, decât de la un om. Deocamdată, apocalipsa
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
chiar din celulele închisorilor. Înving cei care știu să-și anestezieze frica.. Masă de scris, adică travaliu ... spiritual. Pe stadioane, tinerii trăiesc tulburări aproape erotice. Scriu aforisme parcă aș acorda un pian. Inteligența poate transforma pionul în rugină. În traista amărâtului încape și necazul altuia. Acasă - acest loc geometric al marilor nostalgii. Dorul - această vibrație sufletească garnisită cu melancolie. Lasă-l pe necăjit să vorbească! Este poate singurul lui pansament sufletesc. Suferința demnă provoacă respect, nu compătimire. Managerul inteligent își concediază
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
împingă idealul de fericire spre tărâmul celălalt. Specia celor care caută fericirea prin cărți a scăzut dramatic. Dar nu va dispărea. Cu trecerea timpului, fericirea se defectează foarte des. Și nimeni nu se pricepe să o repare ca lumea. Pe amărât îl obsedează strictul necesar, nu fericirea. Ideal ar fi să coborâm fericirea din concepte în cotidian. Fericirea este „protejată” de o uriașă centură de disperare. Noțiunea de fericire se limitează în special la mers, nu la popas. Unele întâlniri cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în campanie electorală. Oricât ai alerga, tot te prinde destinul din urmă. Norocul e ca ploaia de vară. Îl aștepți mult și trece repede. Fatalitatea are partea ei. Deși i s-ar mai putea da peste mână câteodată. Pe cel amărât norocul îl găsește dormind. Loviturile destinului le poți primi cu detașare, cu umilință ori cu sfidare. Fatalismul presupune să fii spectatorul propriului destin. Ne străduim din răsputeri să risipim și puținele șanse pe care ni le oferă soarta. Popoarele pașnice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condus un popor care are o singură grijă : cea a zilei de mâine. Marile bătălii între națiuni ar trebui să se desfășoare numai în laboratoare, fabrici, biblioteci, muzee. Nepusă în brazdă, inteligența generează apatie. Asceții consideră hedonismul o blasfemie. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Patria poate fi raportul dintre aspirație și sacrificiu. Orice șansă poate deveni un tren pierdut.. Cârpesc unii absolutul marilor pasiuni cu indigeste revitalizări. Ne lipsește certitudinea cu care nebunii se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să se ocupe doar reformații. Bărbații tomnatici se plimbă cu tinerele doar ca să le compromită. Nu toate muștele din ciorbă de la cantina sunt subvenționate. Pe unele le plătim noi. Banii mulți îți împuținează libertatea. Politicienii popoarelor sărace fac praznice opulente. Amărâții sporesc sărăcia planetei, îmbogățind-o cu foarte mulți copii. Cei care au scos limba în fața valorilor, au fost nevoiți, până la urmă, să și-o înghită. Când libertatea este bezmetică, unii consumă și cota celor care vor veni după ei. Fără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
romii ar înnegri toate topurile muzicale. În fiecare moleculă de vin bun un carpe diem stă gata să rupă lanțurile. Mitingul acest miriapod în călduri. Măcar privirea să nu ne fie indiferentă. Insomniile te fac ori filozof ori nevropat. Pentru amărât și pentru valul de fum, direcția nu are nici o importanță. Admirația dar și invidia sunt bune pentru a menține talentul în starea de funcționare. Durerea este mută, bucuria - flecară. Kafka - un mesia pe dos, a strâmbat lumea și a plecat
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu câte un creion chimic cât un făcăleț după ureche. Dar ce îl interesa pe el aceste amănunte minore, din moment ce era absolvent și avea o repartiție ministerială în buzunar? Important era faptul că, până ieri, nu a fost decât un amărât de student a cărui soartă depindea de alții, în special de părinți, însă de acum încolo va fi cineva, un mare și renumit profesor, liber și independent!... Va fi iubit de elevi și de părinții acestora, de colegii de școală
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Bidaru, iar acesta din urmă a suferit doar câteva julituri, fără importanță, la cotul și genunchiul drept. Noroc de tractoriștii și mecanizatorii care, într-un spirit de solidaritate, pentru a-l proteja și a-l feri de consecințe nefaste pe amărâtul de militar, în timpul nopții i-au reparat mașina, au strâns grâul împrăștiat și sacii rupți i-au înlocuit cu alții întregi, iar a doua zi, când soarele încă nu răsărise, totul a intrat în normal, ca și cum nu s-ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din sală, treziți brusc din călătoriile lor virtuale, și-au întrerupt activitatea, au întors capul în aceeași fracțiune de secundă spre cel căzut în păcat și, privindu-l cu compătimire și reproș, se întrebau revoltați: Până când o să ne mai deranjeze amărâtul ăsta?" Pus într-o situație jenantă și făcut de rușine de propriul stomac, a strâns în grabă cărțile, le-a predat unde trebuia și direct la un lactovegetarian, la o pereche de crenvurști cu chifle și muștar. Mult timp după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
care voia să însemne: Doar atât, altceva să nu mai îndrăzniți!" și, fără a lăsa timp de replică, se adresă în șoaptă să audă numai ei: oropsiții, neajutorații, milogii. Poftim! Însă de la studenți "amărâți", sublinie cu o fină ironie cuvântul amărâți, nu luăm bani! Cei doi studenți "amărâți" în general, deveniră mai optimiști și în special cel de la I.S.E.P. care, prinzând curaj, ripostă tot în șoaptă. Nu știm cum să ne spălăm obrazul. Vă rămânem datori. Fetele însă căutau să asculte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
avea capacitatea necesară. Tocmai datorită acestei incapacități de readaptare a pierdut mult, enorm de mult. Dacă ar fi procedat ca Doctorul Faust, alta ar fi fost situația lui. Nu s-ar mai fi scotocit prin buzunare pentru a cumpăra un amărât de ziar, iar acum nu ar fi călătorit la clasa a doua. Și totuși, se simte mai bine așa. Noaptea doarme liniștit, nu se teme de Mefisto, inspiră permanent aerul proaspăt cu parfum de iasomie ce pătrunde din abundență prin
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ascundă în peșteră, se solda cu victime omenești. Lupta decisivă nu mai putea fi amânată. Forțele, ce trebuiau să se confrunte, nu erau egale. Diferența între ei era cea dintre un motan nedomesticit: rotofei, vânjos, flămând și lacom și niște amărâți de șoricei ce se ascund undeva, despărțiți și apărați de o găurică prin care motanul nu poate pătrunde oricât s-ar strădui. Situația fiind care pe care, nu lăsa loc pentru altă alternativă. Din acest motiv, rolul fiecăruia avea importanță
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și profesionalism de cei mai virtuoși maneliști din lume ce vor fi transmise pe toate canalele de televiziune 24 de ore din 24! Să trăiți bine! Să fiți fericiți! Ura!" Uraaa! răspunseră cu toții într-un singur glas. Ce noroc pe amărâții aceștia! gândi cu zavistie Bidaru, moment în care simți nevoia să li se alăture, să strige și el același lucru din toți rărunchii, când, ca din senin, să îi apară chiar în față conturul estompat a doi cerșitori... apoi a
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am băgat în pâine mă ia la palme. Numai și numai datorită mie a cunoscut-o pe Gladiola. Ia să văd ce spune mai departe. "[...] 8 Octombrie 1962. Ziua aceasta va rămâne în amintirea mea până la moarte. Recunosc că, datorită amărâtului acela de Bidaru, care m-a târât aproape forțat la Scala, la o cafea, am cunoscut-o pe Gladiola. O voi înscrie cu roșu în calendarul meu personal și o voi sărbători în fiecare an, ca cea mai fericită zi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toate acele promisiuni ale sale pe o groază de minciuni sfruntate. „Cred că mi am știrbit din reputație și din încredere, la dracu’! Nu prea mai sunt ceea ce eram mai demult...”, constată el în gând, la un moment dat, puternic amărât, văzând cum toate parcă se întorc de la sine împotriva sa. Într-o duminică, mai pe la orele amiezii, Șerban tocmai începu, încetul cu încetul, să se pregătească pentru liturghia duminicală, la care era neîncetat silit de către Victoria să participe și la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că se referă și la fericire), atunci când se află în floarea vârstei (cam așa, ca mine), asta ca să poată să își conducă întreaga viață exact așa cum trebuie, și nicidecum la bătrânețe, atunci când, oricum, nu mai poate decât să își constate amărât greșelile vieții, și atâta tot doar. Și astfel, trecându-mi toate aceste nenumărate gânduri prin mintea mea agitată, mi-am zis în cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o formeze întotdeauna înainte de lectura propriu-zisă; nu-i împiedica mai ales pe cei care, cu adevărat, mai credeau în iubire, cea mai sigură „luntre” de salvare a omului. Da, iubirea, arătându-se întotdeauna a fi una singură în universul acesta amărât, dacă ar trona tot timpul între instinct și rațiune, ar putea fi singura cheie pentru deschiderea seifului fericirii umane. Cu toate că întâlnirile mele cu Iozefina nu avuseseră loc pe atunci decât pe verticală, acolo în biblioteca orășenească, unde ne retrăgeam aproape
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
îl urma ascultător, dar după patru metri, instinctul îl preveni probabil de pericol, căci se opri nehotărât și mugi nemulțumit, deși mugetul său putea fi considerat un protest în fața acelei nesfârșite întinderi de sare unde nu se zărea nici măcar un amărât de tufiș. — Hai, prostănacule! mormăi. Nu te opri! îi răspunse un nou muget, dar o smucitură bruscă și două înjurături îl făcură să se hotărască. înaintă zece metri și părea mai liniștit pe măsură ce crusta de sare era mai dură, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lemn. Vreau, zicea Onuț, să nu pierd contactul cu atmosfera de "acolo". Când mă duc iar la ei, vreau să am acomodarea făcută. La urma-urmei, m-aș duce și cu recuzita mea, de ce să oblig statul să cheltuiască pentru costumarea amărâtului și vinovatului meu trup. Important este, tovarăși, să ne gândim nu doar la ce poate face țara pentru noi, ci și la ce putem face noi pentru scumpa noastră țară. Eu, ca un bun cetățean ce sunt, o pot scuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu suflarea furtunii. 23. Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întîlnesc toți cei vii. 24. Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mîinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? 25. Nu plîngeam eu pe cel amărît? N-avea inima mea milă de cel lipsit? 26. Mă așteptam la fericire și cînd colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și cînd colo, a venit întunericul. 27. Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Alexandru Ghica voievod, văzând “jaloba... a tuturor... mănăstirilor Sfeti Gorii”, întărește Trei Sfetitelor din Iași stăpânirea unei case ce se află în ograda mănăstirii, dăruită de Anastasă Arghirocastritis la moartea sa, “în anul 1770 mart(ie) 22”. ― Uite că un amărât de negustor, pe nume “Necola Nomocrator făcându dugheni pe locu măn(ă)stirii Trii Sfetitelor, la Ulița Mare, cu... tocmală ca să de bezmenul m(ă)n(ă)stirii ș-acum neputându-s(e) învoi cu exarhii ce au venit de la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu mâncare, și cu lapte de vacă, dar, mai ales de capră, ca să-i iasă, zicea, carnea mai gustoasă, mai sățioasă, mai apetisantă. Între timp, micul Groh deveni măricelul Groh. Frumușelul, drăgălelul, jucăușul Groh. Stăpânul, de câte ori venea de la servici, un amărât de împărțitor de corespondență, și, mai rar, bani, celor pe care-i servea, îl hrănea, îl adăpa, îl mângâia cu mâna și cu gura, îl aprecia, pentru ziua când va sosi Ignatul: ce bună cărniță o să-mi furnizezi, tu, dragule
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-ți faci o idee aproximativa despre distanță la care se află acea insula. În următoarele două zile și două nopți, Tapú Tetuanúi umblă de colo colo pe puntea Mararei, ca un spirit chinuit, atât de duș pe gânduri și de amărât, încât s-ar fi putut crede că era pe punctul să renunțe la visurile lui, căci sofisticată lecție pe care tocmai o primise îl făcuse conștient de monstruozitatea neștiinței lui cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care dormea săracu' înăuntru, s-a intoxicat și a murit și chestiunea a devenit groasă rău. Femeia a fost prinsă cu mîța în sac, adică cu Pandele în sac și frumosul băiat s-a întors la ai lui. Acum plînge amărît și speră că va scăpa cu 6 ani, adică tot cu jumătate din pedeapsă. V-a exploatat naivitatea și buna credință..., suspină realizatoarea TV. N-am știut, am fost un naiv... Cu facultatea de "hoț deștept", să se apuce săracul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]