1,253 matches
-
să fie. Sună-mă și tu acasă, nu mai deranja oamenii la serviciu“. Lucrurile se explică. Cel puțin așa zice Vasile B., care l-a cunoscut pe Putin în timpul unei excursii la Leningrad în 1967, când acesta era doar un amărât de agent repartizat la grupul de români. „Am apucat de i-am dat niște cârnați de casă făcuți de nevastă-mea și de-atunci mă sună mereu. Ar putea să-și facă la Moscova ce cârnați vrea, dar are așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
domnul Spirescu îi spune unui câine corcit, care mârâie preventiv când simte că se apropie câte o femeie cu oase: „Așa, Băsescu, tată, șo pe toți!“. Povestea a pornit de la șah. Domnul Gabor tocmai îi hărțuia o regină cu un amărât de pion, când domnul Spirescu s-a enervat: „Ce-ai, mă, udemeristule, cu Mona mea, vrei scandal în Alianță?!“. Lucrurile ar fi rămas probabil aici, dacă tot corcitura cu cap de buldog și picioare scurte nu s-ar fi încăierat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca un Don Quijote de Obor magazinele, făcându-mă simpatic măcelarilor, vânzătoarelor rumene și obraznice de la raioanele de mezeluri, șefiilor de „Alimentare“, care le dădeau pachete pe ușa din spate milițienilor, și unor responsabili de restaurante, generoși, în felul lor, cu amărâții de intelectuali: „Ia, bre, de-aici, de-o supă, dar ascunde-o, să nu ne vadă dracului careva că-ți dau!“ Dacă voi ajunge vreodată în situația de a compara modul în care m-am simțit eu învingător când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Secrete. Ei bine, dintre toate aceste câteva milioane de posibilități, tâmpitul de securist a ales-o pe cea mai proastă. Simțindu-se probabil bogat, putred de bogat cu banii pentru șaizeci de cafele în buzunar și liber, pentru totdeauna liber, amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască la vitrinele celor mai faimoase magazine cu bijuterii din Paris. Pe strada pe care treceau de regulă toate autobuzele pline de turiști. Cum a fost înhățat de o aripă nefericitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
-ne În pace, că avem o grămadă de muncă.“ Se anunța o grevă. Ghidul, cățel credincios al șefilor yankei, ne-a spus, totuși: „Gringos tîmpiți, pierd mii de peso În fiecare zi de grevă, doar ca să nu-i dea unui amărît de muncitor cîteva centime. CÎnd o să vină dragul de General Ibañez∗ la putere, se va termina cu toate astea“. Era un șef de echipă poet: „Acestea sînt faimoasele terase care fac posibil mineritul fiecărui centimetru de cupru. Mulți oameni ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu niște degete. Cămașa mea de noapte era, din perspectiva de-atunci, o cămașă citadină cu liziera iernatică a satului, iar din perspectiva de azi, purtată de Inge Wenzel, ea este o cămașă rural-citadină - ca un somn hibernal într-un amărât de cătun, ademenită să ajungă, din lipsă de material și din prejudecată împotriva orășencelor, un decolteu croșetat. Orice-ar fi cusut bunica, avea totdeauna grijă să fie „comod“ la purtat. Adică de două ori mai larg decât necesar. Bineînțeles că
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a concentrat într-o expresie lapidară, admirabilă și plină de adevăr, experiența acumulată de-a lungul timpului: "Zilele omului în mâinile Domnului." Așa că Cel de Sus, în marea lui bunătate, înțelepciune și promptitudine, și-a făcut milă de oropsiții și amărâții ăștia și, printr-o simplă apăsare de buton i-a teleportat în cel mai liniștit, cel mai frumos și cel mai îmbietor colț al Raiului. Aici curgea un pârâiaș cu lapte de bivoliță, îndulcit cu miere de albine de salcâm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic de mâncare; la fel ca ceilalți amărâți. La fel ca toți oropsiții ăștia, avea la el o sticlă cu apă. Când senzația de foame devenea insuportabilă lua repede o înghițitură de apă și se gândea imediat la familia lui ca să prindă putere ca și cum acest simplu contact mental
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
2005, Canada: astăzi, la televizor, am văzut imagini din Africa dintr-o "zonă de conflict", una dintre zecile existente în acest moment (noiembrie 2008) pe continentul negru. Bătălie pe o cisternă cu apă potabilă. Căldările galbene ținute în mâini de amărâții aceia ai pământului erau inscripționate Emmaus-Genève. Mi-am spus mulțumit că francul meu a fost bine cheltuit.) 15 martie 2003 J.P. Lagardère, unul dintre cei mai mari patroni francezi ai momentului (fondateur du capitalisme à la française precizează nu fără
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe Partid și pe conducătorul lui, pe comunism și pe radiațiile de la Cernobâl, proaspăt răspândite în aerul orașului. Da, un lăutar ne lipsește în familie, să ne cânte toata ziua scârța-scârța la vioară, nici nu știu ce-ți trebuie ție amărâtul ăsta. Ca să am eu probleme pe linie de partid din cauza lui“, o dojenea tata. „Vezi tu de mă cheamă la Comisariat, ascultă-mă ce-ți zic, nu mai pupi tu Rodicuța, tată, ieșit din casă. Că de Ionel nu-ți
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pungi de un leu cu sticle de lapte și, între ele, câte o umbră nemișcată, care le păzește și așteaptă să se deschidă... E totuși duminică! Cine știe, și-or fi luat pescărușii angajamentu’ să facă cincinalu-n trei zile, iar amărâții ăștia au și aflat. Dragoș, care tocmai îmi povestește ce-a văzut la video și hăhăie, se oprește brusc; mă opresc și eu și mă mai uit o dată. Acolo, cu o sacoșă de rafie la picioare, ne zâmbește zgribulit tata
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
suportă ca alții să realizeze ceea ce el nu este în stare. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă ,,tovarășii” ar fi fost în prim plan, dacă s-ar fi evidențiat ,,sacrificiul” lor pentru bunăstarea poporului, și apoi, la sfârșit amărâtul de lucrător! În consecință ,,Inventica” a fost desființată. Realizam tot mai mult că în regimul comunist nu sunt șanse să realizezi ceva în plan tehnic și singura opțiune era să aștept în speranța că se va schimba ceva. Dar cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
prin ceea ce a urmat și câte probleme am avut după aceea, se pare că iar îi deranjasem pe jefuitori și dintr-o ,,cantitate neglijabilă” devenisem de acum o ,,cantitate deranjantă”. În cazul meu nu se punea problema șantajului (eram un ,,amărât” care niciodată nu avusese nici o funcție), mita (sau cumpărarea conștiinței cu bani) ar fi reprezentat un demers inutil ba chiar periculos pentru ei, cu toată denigrarea și marginalizarea reușeam să-i deranjez în continuare prin scris, deci mai rămânea ultima
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu aveam altă soluție, trebuia să trăiesc și eu într-un fel sau altul. Când am început să vorbesc și cu alți oameni despre bănuielile mele, aceștia se uitau cam curios la mine și nu prea credeau; „cum să aibă amărâtul ăsta așa aparate, cum să treacă razele prin zid și fără să se iradieze el însuși?” Întrebări absolut puerile ! În condițiile în care razele X (Razele Röntghen) se folosesc de vreo 80 de ani în medicină și se știe că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
a luat șapca și și-a pus-o pe capul lui. „Pun pariu că-mi stă bine“ - mi-a rînjit. Eram într-o situație jalnică : și tuns chilug, și fără șapcă - asta ar fi fost prea de tot. Am plecat amărît să-mi fumez țigara și să-mi rumeg nefericirea. Amicii mă felicitau că scăpa sem doar cu atît. Putea să-mi mai frigă și cîteva labe. Cînd m-am întors de la locul de fumat, am trecut iar pe lîngă Grecu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ai colegilor. Scrisorile Mărioarei le păstra ca pe niște prețioase bijuterii, învelite într-o hârtie de ziar, așezate pe fundul cufărului. Desele mutări și neatenția au făcut ca valorosul pachet, cu toate răvașele Mărioarei, să se piardă. Și cât de amărât a fost când a făcut această descoperire! Așa se scurgea viața ternă a lui Dumitru Dascălu în internatul unei școli normale, aflată la circa patru km de oraș, așteptând vacanțele și întâlnirile cu iubita lui, Mărioara. Era vârsta adolescenței încărcată
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
un fapt evident: numele lui era destul de banal, iar unui supererou îi trebuie neapărat un supranume. Peter Par ker este, de fapt, Spiderman, iar Cristian Popescu, Piedone. Excelentă găselniță, trebuie so recunoaștem! Ce făcea tipul: mergea prin piețe, răsturna tarabele amărâților „care comercia li zau produsele în condiții improprii“ (și îi prezenta publicului ca pe niște afaceriști veroși) sau mângâia pe creștet băbuțe nea jutorate. Mai mare dragul să te ia un asemenea personaj sub aripa lui încăpătoare... De la comerțul stradal
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Scena edificatoare este cea în care Charlotte Rampling îl învață pe celălalt Diaconu (Mircea, din fericire) pașii tangoului : este cel mai prost moment al filmului, Rampling șarjează, iar Diaconu, pierdut printre penele acelui boa alb ce s-ar vrea simbolic (amărâtul de român care și lasă fulgii în confruntarea cu femeia-rechin capitalistă !), uită și el cum e să fii mare actor Una peste alta, Asfalt tango este aidoma autobuzului din film : cam prăfuit, cam solicitat, dar vesel nevoie mare și mergând
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
spun destul cât te iubesc și cât m-au amuzat cărțile tale poștale în care-mi vorbeai de „excursie și camping în Bretania“. Doar că mi am dat seama că ai dus mai degrabă o viață plină de privațiuni, precum amărâții care trăiesc de azi pe mâine, cu camping sau fără, o viață de pe urma căreia cu siguranță ai slăbit. Probabil arătai ca o biată aschimodie în jerseul ăla care-ți place, prea larg și fără nici o formă. Nu îndrăznesc să te
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost cauzată de porumbeii călători. — Ei, aș, de porumbei! Adică vrei să-mi spui că epidemia aia uriașă, care a șters de pe fața pământului cirezi întregi de vite din toată Europa, a fost provocată de o mână de porumbei amărâți? — Amărâți? Graham, ăștia sunt otravă curată! Mami și tati! Cobor în grabă ținându-mă de balustradă și iată-i, în picioare lângă șemineu. Tati e în costum de zi, cu un joben sub braț, iar mami e îmbrăcată cu un sacou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
este substanța cel mai des invocată În acest sens, Începând chiar din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Dar În acea epocă, acidul sulfuric (În caz că asta Înțelegem prin „vitriol”) era prea scump și prea greu de procurat pentru niște amărâți de cârciumari din satele Moldovei. În plus, este greu de imaginat că astfel de practici puteau fi acceptate din punct de vedere moral și religios. La sfârșitul secolului al XVII-lea, de pildă, Cabbala ascetică prevedea penitențe grele (73 de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cînd să mîne la tipar vreun articol de al meu! Trebuia să-mi apară o serie după cele începute, dar articolele stau. Obiecția principală este: „prea multe argumente sunt în articolele d tale”!! în nr. de vineri o să apară un amărît de răspuns (regulat de nu știu cîte ori) la întrebările procurorului de la Convorbirile literare. Dar să mă gîndesc la Ateneu. Pentru nr. 5 (am anunțat pe C. Costin) scriu, la cronică, despre Dacia literară, iar pentru iunie, despre Eminescu, Scrieri
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de urmărire informativă privind pe Sofianu Gheorghe din Vaslui”. Colonelul Radu Costache, șeful Securității județene Vaslui, aprobase cu mult aplomb propunerile subalternului său care, cel mai probabil astăzi se bucură de o pensioară cu vreo trei zerouri la coadă față de amărâții care au muncit cu brațele o viață pentru una cu două, ca orice alt devotat fiu al partidului și poporului. De ce se urmărea pentru a „n”-a oară „infractorul” Sofianu? Iată de ce: „În vederea clarificării celor prevăzute În raportul cu propuneri
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Marea trăncăneală a lui Mircea Iorgulescu, paiațeria caragialiană capătă conotații politice. Lumea lui Caragiale împrumută chipul totalitarismului, e stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în "deplasarea externă", precum bine cunoscutul Ulise, și la întoarcere ar fi putut remedia situația, dar se pare că problemele de cadre ale ministerului nu-l prea interesau și nu și-ar fi pus el obrazul în joc pentru niște amărâți de diplomați, așa cum a făcut-o spre cinstea lui în repetate rânduri Corneliu Mănescu. Ghilotina odată pusă în mișcare funcționa fără pauze, săptămânal fiind chemați "la comisie" doi-trei colegi. "Comisia" era formată dintr-un adjunct de ministru din MAE și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]