2,910 matches
-
yeni, în totat 48 000 de yeni. «Măi să fie, nu am atâția bani», am răspuns eu. Atunci bărbatul cu care venisem mi-a propus să-mi dea jumătate din sumă. Nu aveam o legătură amoroasă cu el. Era foarte amabil. Poate s-a gândit că va câștiga merite dacă mă va ajuta să mă alătur sectei. Nu mă deranja să dau jumătate din bani. Aveam îndatoriri în cadrul sectei. Muncă de servitor. Mergeam la dojo și făceam diverse lucruri. La început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așa. Era ceva diferit de viața agitată de la muncă, fără drumuri prin mijloacele de transport. Mă simțeam în largul meu. Stăteam liniștită, făceam pliante pe care le distribuiam. Mă simțeam relaxată. Nu era greu deloc. Toți cei din jur erau amabili, era o atmosferă de pace sufletească. În zilele libere mergeam la dojo, după muncă mă duceam direct la dojo, împătuream fluturași, apoi mă întorceam acasă. O perioadă am ținut-o așa. Aum era deschisă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Dacă m-ar fi dus înapoi, totul s-ar fi sfârșit. Am țipat cât m-au ținut plămânii. Toți au ieșit afară, chiar și domnul Murai, și m-a chemat la el. În trecut domnul Murai fusese o persoană deosebit de amabilă, atunci nu mai părea la fel. A fost rece. Mi-a spus doar că nu fac bine ce fac: «Stăpânește-te!». Începuseră raziile poliției și nu puteau să mai țină oamenii închiși. M-au trimis la Satyam nr. 6, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un student silitor și, în plus, un adevărat cavaler care își conducea iubita acasă, bucurându-se puțin timp de plăcerea de a se despărți în poarta casei, până când, într-o bună seară, a apărut în cerdac bunica ei, care, foarte „amabilă”, i-a spus nepoatei: - Nu mai ține fată băiatu’ în poartă, că poate vrea și el să intre să-ți cunoască familia! Femeie deșteaptă, îmi ghicise exact dorința, numai că taman de-a-ndoaselea. Dar cum aveam o părere bună despre capacitatea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
fi luat angajamente pentru a doua zi. Eu cu Ioana, fatal, mereu în preajma ei. Cum nu bănuie nimic din toate dezastrele noastre? Cu Roza, în schimb, când cobor la mare, nu pot vorbi prea mult, căci, extrem de sensibilă, orice vorbă amabilă i-ai spune, o și bănuiește că-i convențională, spusă numai ca să-i facă plăcere, ceea ce o face să sufere și să se închidă în ea. Mă port cu Roza cu multă băgare de seamă, căci o consider un exemplar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tăi acolo, lângă cocină. Bagă animalele în adăpost și se face că nu ne-a văzut. O sclipire de neliniște trecu prin ochii marcomanului, dar el își reveni imediat; nu se întoarse spre fiul său, ci răspunse pe un ton amabil și învăluitor: — Sunt sigur că nu și-a dat seama că ați venit. Ziua e pe sfârșite și nu e înțelept să lași animalele pe afară după apus. Le poate ataca vreun lup. — Lupi, spui? — întocmai. De-o vreme, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
niciodată cu mâinile goale. Gomer încuviință și, întinzându-se ca să tragă cu ochiul la catâr, observă: — Aici, Ulf are dreptate: dacă mergeți la Gundovek, cu siguranță îi duceți daruri. — Firește. Acum ți le și arăt, răspunse hunul pe un ton amabil, apoi se întoarse cu naturalețe și, chemându-l pe Kayuk, care se oprise la câțiva pași distanță, îi făcu semn cu mâna să se apropie. Biatul înaintă, trăgând de căpăstru catârul cu încărcătura lui, iar Gomer, trecând pe lângă Balamber fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea cu grijă. întâlniră puțini drumeți, iar aceștia, în general, la vederea săbiilor pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce, la salutul amabil al bagaudului. După-amiază, ajunși la o răscruce, unde se înălța, lăsată în paragină și îmbrăcată în lăstari de mirt, vechea nișă votivă a unui cult păgân, zăriră doi oameni în vizibilă așteptare; aceștia, de îndată că îi văzură că vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se poate face asta - structura poate fi întărită. Asta va... Se întrerupse, văzând cu coada ochiului expresia încordată de pe chipul Anrellei. De pe locul din spate, Jefferson Dayles zise sec: - Sunteți chimist, domnule... nu v-am reținut numele. - Craig, răspunse Craig amabil. Lesley Craig. Și continuă: Nu, nu sunt chimist. M-ați putea numi un fel de declanșator universal, vedeți, am descoperit că am o însușire ciudată a minții. Se opri. În oglinda retrovizoare văzu armele scoase de cele două agente de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
place 1..." 1 "Omul, amăgit de-o umbră care trece, își poartă necontenit osânda de-a fi voit să-și schimbe locul..." (fr.). Mulțumit cu puțin, ca să poată suporta viața... Indulgent cu alții, sever cu el însuși. Inspiratorul tuturor endemonologiilor amabil pesimiste. Neînțelese de proști și de porci, care traduc "plăcerea" lui subtilă și detașată în plăcerea lor trivială și-l stropesc cu noroiul indignării lor ipocrite. Sunt interesante aerele aristocratice pe care și le ia în micile stațiuni "balneare" și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
platitudinea acestor Amintiri din copilărie și adolescență (concepute sub forma unei "scrisori" despre el însuși în anul 1911, publicate postum în Adevărul literar și artistic, 1937- 38) vin în contradicție cu obiectul relatării, dezvăluind pe omul pudic și sobru, deloc amabil cu sine, ori, de ce nu, pe neurastenicul incapabil de autoefuziuni. Modestia nu divulgă o vanitate camuflată. Tonul sec, de proces-verbal, sacadarea necizelată conferă veridicitate mărturisirii. În două rânduri, vorbind despre tatăl și unchiul său, se compară cu aceștia, neomițând să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
expresia feței mele că e o confuzie pe care o poate face oricine. Pe urmă mi-am reluat studierea cefei șoferului. În mașină se lăsase tăcerea. Pentru variație, am privit pe fereastră. — Cum îți place în armată? m-a întrebat amabila doamnă Silsburn din senin, pe un ton de conversație. În clipa aceea m-a apucat un scurt acces de tuse. Când s-a isprăvit, m-am întors cu promptitudine spre ea și i-am răspuns că îmi fac o sumedenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și l-a înțeles pe decedat. O, lăsați-i să vină la mine, împietriții și entuziaștii, universitarii, curioșii, cei mari și cei mici și cei atotștiutori! Să vină cu autocarele, cu parașutele, înarmați cu aparate Leica. Îmi roiesc în minte amabile discursuri de bun-venit. O mână mi se și întinde după cutia de detergent și a doua după serviciul de ceai, murdar. Ochii injectați mi se limpezesc. Vechiul covor roșu a fost așternut. Și acum o chestiune foarte delicată. Poate puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
programării caracterologice, care dispare greu și, chiar și azi, la cei patruzeci de ani supersedentari ai mei, mă pot vedea, în haine de stradă, țâșnind pe lângă o serie de alți olimpici stradali, distinși, dar răsuflând din greu, și fluturându-mi, amabil, mâna, fără nici o urmă de condescendență. Oricum, într-o seară frumoasă de primăvară, când locuiam încă pe Riverside Drive, Bessie m-a trimis să cumpăr niște înghețate. Am ieșit din casă chiar la acel sfert de ceas magic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de-a o duce la locuința doamnei Bertha, delegatul firmei Golden Weyr Îi spuse Mașei că va avea o misiune cât se poate de ușoară, dacă nu chiar amuzantă. Și la Început așa a fost. Bătrânica se purtă curtenitor și amabil cu proaspătă sa angajată. Era bucuroasă că are cu cine schimba o vorbă. Apoi deveni un adevărat zbir. Nonagenara trăia Într-o lume aparte, iar acest Buharin, despre care Mașa nu auzise În viața ei, ocupa un loc aparte. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și scrumbii. Lacomi din fire, musafirii, ca de altfel și stăpânul casei, mâncaseră atâta, Încât li se făcuse rău, iar acum, cu degetele băgate În beregată, se străduiau să verse În chiuveta devenită dintr-odată foarte largă. Nevasta, În continuare amabilă, Îl ajuta pe fiecare musafir să-și ducă treaba până la capăt, oferindu-le pene de gâscă sau chiar Își băga ea singură degetele În gâtlejul oaspeților, ca să le ușureze stomacul de surplusul de mâncare. Din când În când, se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
agitat, soneria ceasului deșteptător, Îl anunță să deschidă ochii; pe sub plapumă, privi În Încăpere cu coada ochiului și, cum nu o văzu pe Carla, din nou se Înfășură În așternut. „Desigur, presupuse el, plecase la slujbă și, era Înciudat pe amabila lui gazdă: nu-l gratificase măcar cu un singur cuvânt”. Dar, atunci când se aștepta mai puțin - deja adormise - Carla trase plapuma de pe el articulând abea auzit: „E timpul să te scoli... N-ai auzit soneria ceasului?” Tony Pavone tresări, bolborosind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ținea În echilibru. În câteva rânduri era s’o scape jos, dar, de fiecare dată, sprijinindu-se de el, o prindea ca prin minune...! Cu regret, eu nu fumez...” - se scuză Tony Pavone, căutând să-și continue drumul. „Fi-ți amabil... Cât să fie ceasul...?” - Individul turmentat, scăpă din nou jumătatea lui de țigară și, Tony Pavone realizând de fapt, acesta Îi scotocea buzunarele! I se ridică sângele În cap, Înjurându-l. „Bețiv nerușinat...! Cu mine ți-ai găsit...? - Cu o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
experiență cu tot felul de cazuri ivite pe parcursul profesării meserii sale de șofer, acesta le inspiră curaj, trebuind să se adresase poliției dela Început. Întradevăr, cuvintele șoferului aveau să se adeverească În momentul când, Îi Întâmpină un maior exagerat de amabil, care pentru a „patra oară” fu nevoit să deruleze pățania. Maiorul Îl consolă, convingător: „Ați alergat În zadar...Apsolut toate cazurile, crime, sinucideri, otrăviri - trebuesc aduse imediat la cunoștiință organelor de poliție...!! Nu va mai fi necesar să vă duceți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
zile...! Nu mai devreme, ați Înțeles? Tony Pavone sperase să primească pe loc rezultatul analizei, de aceea văzu negru În față ochilor. Încercă s’o Înduplece. „Doamnă doctor,comiteți o crimă...!! Cine Îmi garantează Încă zece zile de viață...? Fiți amabilă, aștept aici oricât de mult, vă rog - dați-mi rezultatul...Trebue să cunosc urgent toxinele otrăvitoare, poate mai am timp să mă salvez...!!” Laboranta Îl privi prelung ca În final să-i facă observație. „Dumneata ai impresie greșită. Aici nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ridicându-se dela masă protestă. „O să merg cu mașina deandăratele...! De altfel suntem și puțin grăbiți...!” Tony Pavone se ridică la rându-l lui dela masă, examinând În continuare „Marele dezastru” al armatei germane. „Cum se explică totuși, victoria rușilor...??” Amabila gazdă, câteva momente Îi studie pe cei doi clienți, izbucnind În râs. „Faci o gravă confuzie, domnule. Nu armatele rusești au decis soarta războiului ci armamentul american. Armatele noastre au avut de luptat În ultimă instanță cu un adversar Îndoctrinat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acesta făcu ochii mari, agitându-se. „Prietene, nu văd eu bine ori ai Încurcat borcanele.Șase sute lei pentru câteva păhărele de băutură? Imposibil, domnule.Pentru banii ăștia, eu muncesc o săptămână...! Spune te rog, ai găsit fraierii...? Totuși fi-i amabil, mai verifică nota de plată...” Evident jenat, aflat Într’o situație penibilă, ospătarul greșise.El trebuia să aducă la cunoștință consumatorilor noile majorări de prețuri la băuturile de import, n-o făcuse Însă, având teamă să nu piardă clienții.Încercă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Directoarei Tatiana,cu evidente eforturi de-a se menține pe verticală. Făcând un mic efort de voință, tony Pavone, bolborosi. „Tatiana, Tatiana...! Sărmanul de mine, te iubesc! Nu am rezistat tentației alergând să te mai văd odată.Te iubesc mult...!!” Amabila femeie realizând cine de fapt vorbește, le mai puse la dispoziție o sticlă cu vin, sperând să fie lăsată În pace. Totuși, Gică Popescu Îndrăzni. „Cele patru sticle oferite cadou le-am băut.Am dori altele Însă cu plată, dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
foi de material. Totul pleacă la export...” - ținu ea să precizeze laconic. „Mâine e prea târziu...! - argumentă Tony Pavone strecurându-i În sertarul Întredeschis două pachete de țigări americane. „Vă rog...” „Mulțumesc pentru țigări, Însă tovarășul ministru lipsește...” „Fi-ți amabilă, poate altcineva Îmi poate da o semnătură”. „Îmi pare rău, nimeni nu poate dispune livrarea unei asemenea cantități. Nu doresc să va descurajez totuși să fiu sinceră, cu destulă greutate poate ve-ți opține câteva suluri de carton asfaltat. Criza Mondială
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dubioasă calitate iar bricheta electronică o introduse În buzunar de parcă ar fi fost a lui...! Deci, precedentul fiind creeat, Tony Pavone se grăbi să Îndese cele câteva cartușe de țigări În sertarul permanent deschis Încercând să justifice gestul. „Fi-ți amabil domnule Contabil Șef, nu pot plăti chiar acum, nu am carnetul cu Cecuri la mine...! Iar ca să vin altădată, nu-i posibil, ști-ți, am venit cu mașinile să ridic marfa.Credeți-mă, sunt În mare Încurcătură...!” Zâmbind pe sub mustață
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]