9,447 matches
-
că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să își vadă de treabă la ghișeul ei, unde nu o întreba nimeni nimic și unde nu deranja pe nimeni, niciodată. Iar asta, de când se știa ea prezentă în câmpul muncii, făcuse întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai îndrăzni să faci prostia de a spera, atunci când îți voi spune că nimeni dintre cei care s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o mai suport! Acum, viața mea actuală-i mai amară decât fierea, iar asta-i doar o consecință logică a felului greșit, în care mi-am dus-o în trecut. Cât regret! În fine, cred, totuși, că doar de iubire aș fi avut nevoie, un lucru cu totul ascuns în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de toate acestea, pe care tocmai ți le-am spus ție acum. Îmi pare că este, însă, prea târziu... Așa o fi? Și Adriana tăcu. Toate aceste vorbe o istoviseră și, totodată, la amintirea lor, se umpluse de o mâhnire amară. De fapt, în ele era cuprins tot înțelesul vieții ei. Cât adevăr! Luiza, pe de altă parte, ascultase totul cu o uimire deosebită și era și ea adânc emoționată. Pentru dânsa, cuvintele Adrianei fuseseră ca un adevărat izvor de duioșie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
măsură și plin de scârbă, se duse și se refugie în camera lui și, învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
explic de ce oare. Poate că mi se trage de la prea multe păcate, iar acum îmi primesc, pur și simplu, pedeapsa cuvenită. Cine știe, probabil că am spânzurat prea multe pisici, atunci când eram mic... Glumesc, firește. Dar, într adevăr, de un amar întreg de vreme tot sunt bântuit de o sumedenie de gânduri groaznice, unele dintre cele mai imorale, mai mârșave și mai rare (cred). Până și în somn am ajuns să le visez, iar aceste momente bag bine de seamă că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu aceeași jale grea continui să trăiești
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
participase, era dezamăgit și scârbit în suflet. Aceasta mai tare îl plictisise și îl mohorâse, neputând trezi în el absolut nimic sfânt și nobil. „La problemele pe care le am eu, oare de biserică îmi arde mie acum?!”, exclamă cu amar în sinea sa. Și totuși, fusese ceva anume, ceva care se poate spune că-l înflăcărase, în anumite momente, chiar foarte simțitor. Motiv pentru care își spunea mai departe: „Cu toate acestea, cred că singura legătură clară, statornică și de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și credeam mereu că am dreptate. Dar, gata acum, ajunge! N-am alte explicații de dat; chiar și așa, ți-am împărtășit deja mult prea multe, și toate intime! După aceste dure vorbe ale sale, Șerban muți. Tăcând, zâmbi cumva amar. În toată vremea cât el vorbise, Victoria, deși stătuse tăcută, ceea ce auzise, în loc s o înduioșeze oarecum, s-o determine să-și schimbe poziția și s-o facă să-și reconsidere părerile, se vede că mai mult o întărâtă și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vânt. Mi-am Înfipt unghiile În palme, plină de mânie și de dezgust față de gelozia ce-mi strecura În inimă, picătură cu picătură , din veninu-i dăunător venin care Îmi dădea o stare aproape halucinogenă. Umblam furioasă prin cameră și zâmbeam amar. Nu puteam să mă ascund la infinit sub o mască de sticlă... M-am privit În oglinda mică, așezată Într-un suport metalic, pe care o țineam adesea pe pervazul ferestrei. Eram palidă, aveam cearcăne În jurul ochilor și câteva cute
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-mi Înghețe... culminând cu sufletul ce nu putea să accepte... După câteva minute de la 21 primirea neașteptatei vești... Îmi clănțăneau dinții În gură, fiind nevoită să mă ghemuiesc sub plapumă pentru a scăpa de acel „delirum”Plângeam cu lacrimi amare și mușcam din pernă, repetându-mi că este o glumă stupidă, o nedreptate pentru care voi cere socoteală. Am adormit cu dorința să nu mă mai trezesc decât, Într-o după-amiază blândă de toamnă, stând la povești cu Borger pe
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
blânde ale soarelui Îmi mângâiau fața. Am deschis ochii cu oarecare teamă și am privit În jur: eram Înconjurată de jucării, baloane, iar În două vaze se aflau flori albe și roșii, care te Îmbătau cu parfumul lor. Am zâmbit amar... La un moment dat a intrat una dintre asistentele care a asistat la naștere. Bună dimineața! Cum se simte tânăra și frumoasa mămică? Bine, mulțumesc! răspund cu glas scăzut, lipsit de acea bucurie, emoție... Părinții tăi așteaptă În hol. Ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
a Închis imediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu În care zăcea o iubire moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant, fără o lacrimă. Un râu secat nar fi fost suficient pentru preaplinul adunat În mine. Lacrimile se rostogoleau ca mărgăritarele pe o plajă pustie. Viscolul se Întețise și lovea cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În focul purificator, foc din care va rezulta opera desăvârșită. Am Încercat să cuprind Într-un poem câteva gânduri privind această nobilă trudă: Mă zvârcolesc În chinuri ... / sfârșește trista-mi soartă./ce-i arta? // ce-i scrisul? / o dulce și amară vină/ prin care / eu - umilul serv - / /mă nărui .../ Zadarnică mi-e truda / și stânca ce rostogolesc // spre vârfuri ecou În noapte - / ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce alungă liniștea pădurii / crescută din/ iertări și lacrimi ,/ renunțări / și brațe-ntinse spre lumină .../ O! tu, divină minte / și mai presus de toate ...mă iartă de Întreb: / ce-i semnul ce-am lăsat / de bună voie Într-o carte? / ... amară-mi este vina / de-a mă hrăni / din flăcări și tac / când pulberea mă-mbie ... / și strig: / „ai milă!”când mâna care scrie / cerută-i ca răsplată / ca răsplată...( Mâna care scrie... Valentina Becart) De ce v-ați apropiat până la contopire
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de dor, se topeau! Mi-am culcat sufletul pe lespedea tăcută și rece. Și lacrimile iubirii, ca-ntr-un vis, livezi de cireși, Înfloreau. Mi s-a părut c-aud șoapte, voie bună și râs?! Era doar rătăcita-mi umbră, amar zguduită de plâns, de plâns... ... născut cu strigăt - când toamnele plângeau ... și plecat În mare taină, când fulgi albi sărbătoreau ...” File de jurnal. (10 oct. 2001) Iubire și neant... ( din jurnalul Arianei Bronte, o fată frumoasă, de o mare gingășie
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Ion Dascăl era un om blând, avea o inimă ca pâinea, o fire sensibilă și emotivă, era credincios și foarte muncitor. Copilăria și adolescența și-o trăise în multe lipsuri și nevoi. Rămas orfan de mamă foarte devreme, cunoscuse gustul amar al suferințelor: frig, foame, ocări, bătăi, muncă peste puteri, lipsuri de tot felul. De câte ori își amintea de copilăria sa și le povestea câte ceva copiilor săi, tot de atâtea ori, plângea. Era cel mai mic în familie. După moartea mamei sale
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se odihnea, îi era bine, era în siguranță. Acum bunica a apărut din nou, acolo pe piatră, cu mâinile în poală, ograda este pustie, în mijlocul ei un sicriu alb, ea stă întinsă în sicriu, cu părul despletit, cu un zâmbet amar, fără ochi. Bunica stă cu mâinile în poală, fără lacrimi, murmură: "Ai intrat în rând cu lumea, săraca de tine, ai intrat în rând cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-i venea să-și lase copilașii, să plece în lume ori să se spânzure. De acum știau toți directorii ce fel de "nevoi" are tovarășul nostru, iar fătuca noastră ajunsese marfă de preț, și aceasta știa să negocieze. Deși tare amar i se mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă izbucnea într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bucure, ei priveau în pământ de parcă ceva rușinos s-ar fi strecurat între ei. Până la urmă a aflat că oamenii din sat vorbesc despre ea că umblă prin târg pe la Năsăud să vândă flori, că în zadar a învățat atâta amar de școală dacă a ajuns în rând cu țigăncile. Șocată, s-a ascuns după o căpiță de fân și a izbucnit încă o dată într-un plâns cu sughițuri. Se zbătea ca o apucată, dar totul îi ieșea pe dos. Am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul gurii, cu ochii împăienjeniți de somn, ea lucidă, cu toți nervii întinși la maximum, cu o durere insuportabilă în coșul pieptului, s-au despărțit, ea cu un surâs amar, el cu zâmbetul acela catifelat... S-a trezit cu tot trupul plin de imaginea lui, Doamne, îi va spune vreodată că i s-a urât de atâta suferință. S-a măritat cu un bărbat care a fascinat-o, dar din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în jurul nostru se țese pustiul, cele două femei au alunecat în somn ca în moarte, Mihai vrea să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mii de trupuri izbucnesc ovații, trupurile se înalță la cer, pentru o clipă toți de aici din această câmpie par să aibă aripi, doar eu am rămas așezată pe pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară, totul în jur te
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]