3,481 matches
-
acestea reprezintă de fapt elemente psihomorale care compun procesul de Întâlnire interpersonală. Să le analizăm În continuare. În cazul Întâlnirii dintre două persoane intervin factori de ordin psihologic și moral. Acești factori se condiționează reciproc. Orice Întâlnire construiește o anumită ambianță, care este strict comună și exclusiv personală celor două persoane. Acestea se recunosc și simt starea de confort și siguranță numai În această atmosferă interpersonală. În cazul oricărei Întâlniri, ca situație de „a-fi-Împreună” a două persoane, deosebim mai multe aspecte
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Pregătită În prealabil, sau spontană, această Întâlnire are un caracter pozitiv prin faptul că cei doi pot stabili o relație interpersonală imediată. Ei pot comunica liber, degajat, sincer. Se stabilește și o punte emoțional-afectivă Între aceștia, construindu-se treptat o ambianță În care cei doi se regăsesc și au sentimentul unui confort reciproc. Acordul dintre persoane poate să se constituie treptat, prin comuniune reciprocă, atașament, ducând cu timpul la formarea unei relații mai complexe, la un cuplu stabil. Din acest moment
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
degajat, sincer. Atmosfera care se stabilește Între ele va avea un caracter tensionat, Încărcat din punct de vedere emoțional-afectiv negativ, de respingere reciprocă, care, de fiecare dată, va constitui un motiv de iritare, de conflict, de repulsie. Vor resimți această ambianță atmosferică ca fiindu-le străină, reprezentând o sursă de disconfort reciproc. Dezacordul dintre persoane poate să se producă imediat, o dată cu primul moment al Întâlnirii, sau poate să se dezvolte În timp, amplificându-se de la simpla tensiune până la situația de conflict
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
traumatizeze. Separarea celor două persoane nu a avut caracter nevrotic, Întrucât ea nu a afectat legăturile afective interne. O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei doi s-au Împăcat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Poetul adoptă „strategia” retorică tipică - numerele mistice: șapte balcoane, șapte cupole, sau culorile ermetice: etajera neagră, noaptea violetă, arbori albaștri ș.a.m.d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și pietre prețioase, iar peste toate - îngerii care cântă din flaute de aur. Ansamblul se
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
merge cum ar trebui s-ar datora fetișizării mecanismului politico-administrativ, care riscă, „în numele principiilor”, considerate de el cu adevărat sacre, „să ajungă să funcționeze independent de ele și de sfințenia lor, să funcționeze chiar ireproșabil, însă doar de dragul perfecțiunii tehnice”. Ambianța lumii rurale din primul roman al lui S. revine, în viziune grotescă, inclusiv prin prezența unui preot vrednic de proza lui Jaroslav Hasek, în Iarba vântului (1993; Premiul „Mihai Eminescu”) și în Crimă pentru pământ, cărți care, împreună cu Niște țărani
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
interviuri), din texte cunoscute sau nepublicate încă (unele, redate în facsimil), scoțând la iveală fotografii, desene, caricaturi, plasând în pagină afișe și reproduceri de tablouri, incluzând în comentariu chiar invitații (la banchete ș.a.), bilețele și alte mărunțișuri, S. reface întrucâtva ambianța în care se mișcau convorbiriștii. Alte și alte chipuri sunt aduse în prim-plan, cu trăsăturile lor distincte, cu obiceiurile și cu pățaniile lor, cu poreclele care îi transformă, pe unii, în personaje. Sunt și secvențe aburite de tristețe, însă
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
la publicațiile gălățene. În câteva lucrări - Istoria economiei politice, a comerciului și a navigațiunei României (1885), Istoria comerciului (1893) - se arată preocupat de creșterea economică a țării. Pensionat în 1899, spre sfârșitul vieții se stabilește la Iași. Format într-o ambianță în care prestigiul lui Gh. Asachi mai avea încă înrâurire, S. debutează, ca elev, în ultima clasă a Academiei ieșene, cu versuri la „Ateneul român” (1860). A mai scris la „Steaua Dunării” și „Românul”. În articole el atacă o seamă
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
vremurilor de slavă de odinioară, invocând glorioase umbre strămoșești, care să îl întărească în credința-i profetică în mântuirea deplină a neamului, într-o țară unită, puternică și demnă ca Dacia de altădată. Reveriile sale livrești sunt proiectate într-o ambianță solemnă, într-un cadru istoric invadat de mitologie, încremenit parcă între vestigii arhaice. De adâncime sau de un fior lăuntric nu poate fi vorba, nici chiar în lirica erotică, searbădă și convențională. Poezia lui S. - Încercări poetice (1860), Poeme (1866
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
scrieri din limba română, cât și din maghiară (de menționat sunt traducerile poeziilor maghiare ale lui Robert Reiter/ Franz Liebhard, apărute în Austria, în 1989, precum și versiunea unei piese, cu subiectul Medeei, de Árpád Göncz). Triunghiul lingvistic român-maghiar-german, caracteristic pentru ambianța culturală a Banatului este definitoriu și pentru S. A fost distinsă cu Premiul de Excelență al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (1999) și cu un premiu al Cercului „Adam Müller-Guttenbrunn” (1989). Ca traducătoare, S. este preocupată de teritoriul mitului - se oprește
SCHARF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289548_a_290877]
-
Nostalgia și hieratismul domină peisajul hiperboreean, e „o pace deplină, cum n-a mai fost” (Elice). Și în placheta următoare, Ora crepusculară (1993), pendularea între amintire și banalitatea cotidiană este rostită pe un ton temperat, cu nuanțe livrești, creând o ambianță proprie. Autorul găsește surse poetice ilustre în Nichita Stănescu („Trecuse iarna - / Cu oasele ei albe, prelungi”) sau în G. Bacovia („Și iată, azi ca și ieri”). Obsesia mitică a Nordului se suprapune peste cercul dureros al amintirilor: „Într-un ochi
SCARLAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289539_a_290868]
-
Călinescu) sau ca un „observator fin al capriciului feminin” (Al. Piru), comentariile fiind favorabile, uneori chiar entuziaste încă de la apariția cărților. Romanul Popi conține una dintre cele mai insolite și originale aventuri de dragoste, petrecută într-un decor exotic, în ambianța fascinantă a Atenei, unde impresionantele mărturii ale Antichității se opun constant realităților și practicilor moderne. Un tânăr român, delegat al Băncii „Dacia Romană”, sosește în capitala Greciei chiar în momentul izbucnirii războiului civil dintre monarhiști, susținători ai regelui Constantin, și
SCORŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289573_a_290902]
-
vânzare (51%). Tot o femeie, inginera Alexandrina, luptă aici cu birocrația, comoditatea și scleroza, ridicându-i împotrivă pe toți neputincioșii și intriganții din întreprindere, care organizează împotriva ei o cabală, dejucată în cele din urmă. Pensiunea doamnei Olimpia înfățișează o ambianță feminină bucureșteană în 1944. O patroană se zbate pentru ca pensiunea ei să reziste, în tot mai insuportabilele condiții ale războiului, fiind imaginată în ultimele scene a transporta manifeste și arme pentru forțele patriotice antinaziste etc. Piesele lui Ș., conformiste ideologic
SERBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289629_a_290958]
-
reflectă creșterea și prăbușirea unei generații: copilăria liniștită, educația, studiile înlocuite, în plină tinerețe, de răsturnarea valorilor, de închisoare, iar mai târziu de un fel de exil în propria țară - meserii marginale, imposibilitatea de a publica, dificultatea de a găsi ambianța potrivită - și, în cele din urmă, autoexilarea. SCRIERI: La curțile Hârlăului, București, 1977; ed. (Iconia), München, 1994; ed. Cluj-Napoca, 2003; Lunga veghe de la Cozia, București, 1981; Lângă tâmpla cerului, Cluj-Napoca, 1998; Mirabila povară -Du côté de chez moi, ed. bilingvă
SERBANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289638_a_290967]
-
fi ale „ultimului critic sămănătorist”, care a moștenit de la N. Iorga „mesianismul ideii naționale, tonul pamfletar și categoric, dezacordul față de epoca sa, la care s-au adăugat și pasiuni ce n-au nimic cu literatura” (E. Lovinescu). Cunoscuse, în schimb, ambianța interbelică, mulți scriitori și oameni politici. Desțărat, însingurat și împresurat de tristețe, când începuse să se întrebe dacă ceea ce evoca erau realități sau „fâșii de vis”, își descoperă înclinația spre memorialistică, este stăpânit de îndatorirea de a mărturisi ce a
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
și referințe livrești, presărate, de altfel, pe întregul cuprins al cărții. Scrierii, saturată de notații realiste ascuțite, unele semnalând prezența în banal a insolitului, a senzaționalului și absurdului, îi lipsește un cheag, iar titlul rămâne abstrus. Minuția descripției de mediu, ambianță, climat familial, în conjuncție cu înregistrarea meticuloasă de mișcări psihice elementare, de simțăminte embrionare, determină și caracterul romanului Cumpărătorii (1985), al cărui titlu, iarăși, nu îi acoperă conținutul și nu îi rezumă sensul. Mai adecvat ar putea fi intitulat O
SERBANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289637_a_290966]
-
tânăra se îndrăgostește de un pictor care, deși îi rămâne inaccesibil, înseamnă pentru ea iubitul ideal. Experiențele erotice ulterioare îi răvășesc sufletul și stările traumatizante pe care le trăiește vor compune substanța romanului. Smulsă prin căsătorie din păinjenișul strangulant al ambianței copilăriei, tânăra încearcă să evadeze din stereotipia unei căsnicii depersonalizante, dar nimerește în alt păinjeniș, acela al unor contradicții interioare și relaționale aproape insurmontabile. Elanurile, scrupulele, ezitările, rezistențele, furiile, exasperările protagonistei sunt analizate cu o incisivitate și o finețe vrednice
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
istorice, cazurile grotesc-ambigue fiind transpuse în haina derutantă a tragediei cinice sau a farsei atroce. În centru se află analiza sistemelor politice opresive și a figurii tiranului, de unde și articularea parabolelor în jurul topoilor închiderii. Metaforele recluziunii forțate antrenează o întreagă ambianță a claustrofobiei: de la obsesia spațiului și timpului închis (temniță, buncăr, noapte) până la predilecția pentru destinele demențial întoarse asupra lor însele sau retezate prin eliminarea noțiunii de liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
de situațiile, mult mai numeroase, ce dau scrierii caracterul individualizant, liric, rămâne covârșitoare. Raportabil - și raportat de comentatori - la Alain-Fournier (Le Grand Meaulnes), romanul creează starea de poezie pe două căi: prin proiectarea schimbărilor sufletești ale adolescenței pe fundalul unei ambianțe citadine și naturale bine conturate și prin comunicarea acestor tulburări în autenticitatea lor. Anxietăți de sorginte erotică, primele înfiorări în prezența celuilalt sex, întâile îndrăgostiri, primele suspiciuni, așteptări frustrate, orgolii rănite, gelozii, certuri, împăcări, despărțiri se desfășoară nespectaculos, nepatetic, fără
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
Dimensiunile personalității se precizează prin integrarea experiențelor individuale din perioada 1935-1944 în contextul epocii. Scriitorul își dezvăluie sufletul fără a face abstracție de lumea din jur: familie, amici, colegi de redacție (la „Revista Fundațiilor Regale”), confrați scriitori și ziariști, coreligionari, ambianță literară, autorități, urmărind cu încordare evenimentele istorice, climatul politic, starea de spirit a grupurilor sociale cu care vine în contact. Episoadele de roman psihologic (intelectual și erotic) din jurnal se conjugă, astfel, cu momente ale unui virtual roman de familie
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
curând a unui critic, dublat de un moralist în sensul francez al cuvântului. [...] Formația literară a d-lui Sebastian este cert gidiană, chiar specifică atmosferei generale de la N.R.F.; individualist, analist și moralist, d. Sebastian poate fi identificat nu numai în ambianța psihică munteană, dar, cu deosebire, în aceea a unei anume culturi franțuzești. Nu-i facem o mustrare, ci constatăm: prin tehnică, prin unele tipuri, prin neliniștea dominată de luciditate, De două mii de ani este o carte tipic gidiană. POMPILIU CONSTANTINESCU
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
această direcție vor putea răspunde așteptărilor celor cărora li se adresează. Ca de fiecare dată, lucrarea este dedicată studenților mei care au audiat cu interes cursul de igienă mintală și pe care i-am simțit permanent aproape, realizând împreună o ambianță de colaborare intelectuală deosebită. Nu pot încheia aceste rânduri înainte de a exprima cele mai sincere gânduri de mulțumire Editurii Polirom din Iași, pentru felul generos în care a primit editarea cărții mele. Un cuvânt de aleasă prețuire și mulțumiri doamnei
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de factură „instrumentală”, considerată ca „schimb de mesaje”, comunicarea este în esența ei o „acțiune psihologică”. A comunica înseamnă „a-fi-împreună-cu-celălalt/ceilalți”. Acest act de „punere-la-un-loc” face ca procesul de comunicare să construiască o „atmosferă” sau un anumit gen special de „ambianță interpersonală”. Ambianța comunicării presupune, dincolo de „interpersonalitate”, a anumită atitudine selectivă de „preferință interpersonală”, de atracție simpatetică între persoane în cursul comunicării sau de respingere antipatetică, de refuz sau chiar de închidere, de sistare a comunicării în situații contrarii, așa cum vom
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
instrumentală”, considerată ca „schimb de mesaje”, comunicarea este în esența ei o „acțiune psihologică”. A comunica înseamnă „a-fi-împreună-cu-celălalt/ceilalți”. Acest act de „punere-la-un-loc” face ca procesul de comunicare să construiască o „atmosferă” sau un anumit gen special de „ambianță interpersonală”. Ambianța comunicării presupune, dincolo de „interpersonalitate”, a anumită atitudine selectivă de „preferință interpersonală”, de atracție simpatetică între persoane în cursul comunicării sau de respingere antipatetică, de refuz sau chiar de închidere, de sistare a comunicării în situații contrarii, așa cum vom vedea mai
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se obiectiveze într-un „scop” final. Din acest motiv, comunicarea trebuie înțeleasă ca un „scenariu psihologic” care se desfășoară între doi sau mai mulți indivizi (P1 și P2), având un „obiect/motiv de referință” (Or) și desfășurându-se în cadrul unei „ambianțe/atmosfere” (A) specifice, așa cum se poate vedea în schema de mai jos: Fig. Or P1 P2 A 2) Formele comunicării Comunicarea este, după cum am arătat deja, o coprezență a două persoane sau a unui individ și a unui grup social-uman
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]