2,825 matches
-
de ulei. Nici cea mai delicată doamnă din sală nu-și ascundea ochii, în scânteierea violetă a cărora se citea dorința perversă de a vedea ceea ce, unele doar auziseră despre ruletă: țeasta plesnind ca o coajă de ou și substanța ambiguă, lichidă, a creierului stropindu-le poala rochiilor. De altfel, m-a cutremurat întotdeauna pofta de a fi lângă moarte a femeilor, fascinația lor pentru bărbații care miros aproape metafizic a praf de pușcă. Succesul incredibil la femei al cimpanzeului stupid
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o poziție rigidă și se privi din nou, ridicând capul. Nu prea mergea. Trebuia ceva mai dulce, mai senzual, dar inocent în același timp. Se ridică în capul oaselor și contemplă iar figura aceea fardată și buclată, de o frumusețe ambiguă. Zâmbind ciudat, își împinse ușor capul înainte, își aduse un umăr mai în față și, de ce oare, arătă cu degetul direct spre imaginea sa din oglindă. Rămase un timp așa, arătând direct spre pieptul fantasmei, apoi se ridică de pe pat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de ghindă, cu o floare de iasomie între degete. Am răvășit repede cărțile de joc, dar Elisabeta începuse să se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Dunării, pentru ca, până la sfârșit, de teama expediției napoleoniene, să se mulțumească doar cu fâșia dintre Prut și Nistru și brațul Chilia”. Desfășurat în cadrul „problemei orientale”, războiul a fost urmărit cu atenție de puterile europene. Franța napoleoniană a avut un rol ambiguu; Napoleon n-a fost sincer nici cu Rusia și nici cu Imperiul Otoman, jucându-se cu soarta Principatelor, ca obiect de „compensație”. Austria a jucat un rol mai șters; înfrântă de Franța în două rânduri, în 1805 și 1809, a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
mi-a spus. Dar dacă după cinci luni... Câte ore pe zi?" "Cel puțin șase ore", i-am răspuns. "Atunci, limba chineză nu e pentru dumneata. Probabil că nu ai memoria vizuală necesară... Domnul meu, a adăugat cu un zâmbet ambiguu, afectuos și ironic în același timp, domnul meu, ca să stăpânești limba chineză, îți trebuie o memorie de mandarin, o memorie fotografică. Dacă n-o ai, vei fi obligat să faci un efort de trei, patru ori mai mare. Nu cred
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
e mai gravă decât o bănuiam pentru că acum știm precis că Gestapoul va încerca orice - orice, repetă subliniind cuvântul - ca să pună mâna pe dumneata. Ai să înțelegi îndată de ce. Printre intimii lui Goebbels se află și un personaj enigmatic și ambiguu, un anume doctor Rudolf, care, de câțiva ani, a elaborat o teorie la prima vedere fantastică, dar care cuprinde și anumite elemente științifice. El crede, anume, că electrocutarea printr-un curent de cel puțin un milion de volți poate produce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
acesta. Atunci când a telefonat unchiul și ați vorbit... Vă reamintiți, nu ? se adresează Sophiei. Privirea lui albastră alunecă temătoare spre colțul salonului, acolo unde, mai absentă, mai disprețuitoare ca de obicei, Sophie își înfășoară șalul în jurul trupului plin. O maliție ambiguă pare să fie în spatele politeței lui excesive : un amestec de admirație, neîncredere, teamă și (mai presus de toate) curiozitate - un melanj sentimental pe care totdeauna Sophie l-a trezit în el. Totdeauna, chiar de la acea întâlnire a lor de copii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dezvolta acest tip de problema nu este clară; sigură este însă existența unui context caracterizat de o mai mare accesibilitate a diferitelor substanțe și de un control mai mic al factorilor socializatori. * Atitudini și modele de comportament parentale pozitive sau ambigue. * Disfuncții educative. Comunicarea slabă sau inadecvată între membrii familiei, inconsistenta în dezvoltarea rolurilor părintești, ineficacitatea familiei în stabilirea de norme de comportament, limitele prea puțin clare, așteptări puțin realiste față de copii sau expectative prea reduse în ceea ce privește performanță lor școlară, sunt
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
nu sunt întemeiate pe evaluări probabilistice complexe așa cum postulează teoria; deciziile angajaților sunt influențate de rezultate nerelevante, contrar postulatelor modelului; 4. teoria nu face diferența între alegerile realizate în condiții de certitudine, incertitudine și risc; 5 . conceptul de instrumentalitate este ambiguu și inconsistent; 6. valența rezultatelor nu este întotdeauna aditivă, iar acest fapt generează dificultăți de operaționalizare: cum adună un angajat valența unei prime (bonus financiar) cu valența mândriei că a îndeplinit o sarcină dificilă. Vroom în prefața la ediția republicată
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
capacitate de a motiva și a conduce la satisfacție; e) atunci când stabilirea obiectivelor este participativă, dificultatea obiectivelor este mai ridicată comparativ cu situația în care obiectivele sunt stabilite unilateral de o instanță externă (șef); f) atunci când sarcina este complexă și ambiguă, stabilirea obiectivelor de învățare este mai eficientă decât stabilirea obiectivelor centrate pe rezultate. În astfel de situații efectul motivator al obiectivelor dificile îi poate determina pe angajați să lucreze "mai intens", în condițiile în care aceștia trebuie să lucreze "mai
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
izvor răcoros, care de atunci încolo a devenit fierbinte, și ale cărui ape, se zice, au devenit tămăduitoare pentru „rușinoasele tulburări“ și „bolile ciudate“ provenite din amorul imprudent. O broșură medicală publicată în secolul al XVII-lea face o referire ambiguă la apele din Ennistone (vezi lucrarea lui Bowcock, Index, la capitolul „Boli venerice“). Străbunii noștri, în prostia lor, au dărâmat cea mai mare parte a arhitecturii splendide care înconjura izvorul în secolul al XVIII-lea (așa cum reiese din vechile stampe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar atât de rău pe cât pretindea a fi sau pe cât credea într-adevăr că ar fi. Poate că practica instinctiv acel fel de camuflare protectivă care constă din a da în mod sincer (sau „sincer“, sinceritatea fiind un concept foarte ambiguu) nume peiorative defectelor noastre, pentru a masca natura lor și mai ticăloasă. Toate acestea arată cât e de greu să analizezi vulnerabilitatea umană, și mai ales pe cea a lui George. Când fusese mai tânăr, George obișnuia să spună: „Que
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în spațiul din preajma lui Alex eliberat de Tom. Și când au ajuns, astfel, să treacă unul pe lângă celălalt, încrucișându-și drumurile, oare au schimbat între ei măcar o privire? Poate că da. Dacă-i așa, a fost o privire foarte ambiguă. Emmanuel Scarlett-Taylor era, relativ, un fenomen nou în tânăra viață a lui Tom. În general, lui Tom îi plăcea oricine și se împrietenea cu oricine dar, până atunci, legăturile mai strânse pe care le avusese se dovediseră a fi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e plină de ambiguități, plină de aceste „descifrări“ magice de care te temi. Dacă faci apel la ce simțim, ei bine, le simțim și pe acestea. Ce-i cu acest Hristos al dumitale mitic? Nu-i și el o figură ambiguă, magică? Părintele Bernard începuse să se simtă agitat și iritat de Rozanov și, în mai mare măsură, de el însuși, pentru că vorbise atât de prolix despre lucruri care, nerostite, sunt atât de clare și de pure. Spuse: — N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aștepte până va fi chemat, nu cutezase s-o facă. Alcătuise multe scrisori în minte, unele dintre ele polemice. Acum, văzându-l pe George înfrânt, evident respins, și intuind apelul care trebuie să fi fost adresat unei personalități atât de ambigue, părintele Bernard se simți și el în pericol. Totodată, însă, simți că pogorâse asupră-i unul din „marile lui momente“, un moment de elan subit. Șovăi doar o clipă, apoi se îndreptă spre George și-l sărută pe obraz. George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de pregnant o remarcase pe Pearl de prima dată când o văzuse. Dar ce stupid și lipsit de sens era totul! Tom părea pe jumătate îndrăgostit de Anthea Eastcote, și oricum era făcut de Dumnezeu spre plăcerea femeilor. Figura asta ambiguă de „cameristă“! Ce știa despre ea? Nu discutaseră împreună decât o singură dată. În orice caz, nu însemna nimic mai mult decât că era foarte capabil să se îmbete. Totul avea să sfârșească, dacă nu a și luat sfârșit, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era hotărât să privească totul ca pe o conspirație. Și Rozanov îndrăznise să-l amenințe, să-l denigreze, și să-l urască. Cum de era cu putință? Pe figura lui Hattie se proiecta o lumină și mai puternică, și mai ambiguă. Ce anume se întâmplase în noaptea aceea? La început, în răstimpul cât se simțise foarte vinovat, Tom văzuse în Hattie o fată inocentă, confruntată cu ceea ce trebuie să i se fi părut ei o batjocură crudă și nesăbuită (deși, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și, înălțându-și privirile, văzu că salonul era iluminat și draperiile trase. Porni pe poteca năclăită de apă și, când îi apăru în fața ochilor Papucul, se opri iar, nevoia de a o vedea pe Hattie devenise acum colosal de importantă, ambiguă, imprevizibilă, primejdioasă, de parcă ar fi fost în joc un lucru de o însemnătate covârșitoare. Să fi fost într-adevăr așa, și dacă da, ce anume era în joc? Voise să-i pună lui Hattie o întrebare. Ce întrebare? Ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din mitul progresului nimic altceva decât un instrument cât se poate de funcțional pentru distrugerea lumii. Mitul progresului devine ideologia progresului de îndată ce o cultură nu mai știe să integreze energia debordantă a unei vitalități care este, prin construcție, paradoxală, pluralistă, ambiguă și, printr-o serie de aspecte, anomică. Mitul operează prin intuiție, se sprijină pe instinct, este făcut din imagini împărtășite. El este, în mod esențial, mozaic. Adevărurile care îl animă sunt interioare. Întotdeauna tributare situațiilor concrete, ele sunt întotdeauna momentane
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ziduri"26, mai poate fi considerat muzeul un spațiu de afirmare a unor simboluri și de asumare a responsabilităților în vederea transmiterii încrederii și siguranței în valorile unei societăți? Deși în prezent este lesne de observat că funcțiile muzeului sînt destul de ambigue, că apar direcții care converg către ideea desacralizării spațiului muzeal și orientarea acestuia către divertisment, saturarea de semnificații și "goana omului modern" după nou, după "stimulări", ca omogenizare a societății contemporane, sau autosuficiența individului, sîntem încredințați că muzeul păstrează și
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
capcane”. Atât penitentul, cât și confesorul, pot manifesta atitudini necorespunzătoare celebrării: afișarea din partea unuia a unui comportament pasiv sau dependent afectiv față de celălalt, încercarea unuia de a-l domina pe celălalt, abordarea cu superficialitate a momentului, sau etalarea de atitudini ambigue. Este posibil ca, datorită schimbărilor de mentalitate ce au avut loc în ultima perioadă, mai ales în etapa postconciliară, cu privire la implicarea laicilor în Biserică și cu privire la noile posibilități pastorale, să se înțeleagă în mod greșit raportul dintre preot și laic
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
totuși, să arate prin viața sa că dorește cu adevărat să îl primească și să fie în pace cu Dumnezeu. Uneori, penitentul nu demonstrează deloc acest lucru, alteori, o face din plin, iar alteori, întreaga sa situație pare să fie ambiguă. Cel care are misiunea de a judeca acest lucru este în mod categoric numai Dumnezeu. Însă el o face prin persoana confesorului, căruia i-a încredințat această putere, prin Duhul Sfânt: „Primiți pe Duhul Sfânt. Cărora le veți ierta păcatele
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sunt lipsiți de această dispoziție și cei față de care nu există nici o siguranță, creându-se mai degrabă o situație de dubiu cu privire la starea lor. De aceea și cazurile cu care se poate întâlni același confesor în confesional pot fi uneori ambigue sau cu un anume grad de dificultate. a. Confesorul și dubiile cu privire la dispoziția penitentului În situații de dubiu, unii autori propun anumite criterii care să îi vină în ajutor confesorului pentru a evita unele îngrijorări inutile cu privire la starea penitentului. Aceste
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
vorba de un aparent sacrificiu, fiindcă, de fapt, prezența magicei cifre trei în ritualul zidirii iubirii în celălalt, al întrupării, combinând urme de eresuri, de basme, de mit se face la limita dintre sacrificiu și sacrilegiu, din moment ce metamorfoza îndrăgostitului e ambiguă, ca și starea de imponderabilitate pe care i-o induce dragostea: De trei ori trebuia să-ndrăgesc chipul tău - / jumătate vis, jumătate inimă bună (...) / a trebuit să devin de trei ori / jumătate de om, jumătate de șarpe-cu-Lună. Iubirea spre care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și cum am spus-o chiar. Sau, dacă vreți, m-am născut gata răstignit. Am venit pe lume având în carnea palmelor cuie. Lumea n-a făcut decât să mi le bată mai tare. De aceea și frica mea e ambiguă. Undeva la jumătatea fricii m-am revoltat mereu și am ridicat fruntea din țărână. Până atunci șobolan, aveam dintr-odată gust să devin martir. Învingeam șobolanul din mine, dar fără să-i zdrobesc capul. Pentru că în clipa când trebuia să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]