2,720 matches
-
-ți refaci viața în orișicare parte Nu-i nimic, zile senine vor veni Când singur nu te vei minți Când o s-accepti că viața nu e dreapta Și doar cu munca se îndreaptă Ca viata-i că un vals Te amețește într-un dans Iar la final, te aruncă pe jos Și te privează de ce-i bun și frumos Pentru unii e mai bine, pentru alții e mai rău Faci multe greșeli ca s-o faci pe placul tău De astăzi
FALSI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346401_a_347730]
-
blândețe sau cu dușmănie, aidoma unor forme non-umane, dar apocaliptice, cu trunchiul lipsit de cap sau cu el atârnând, ca și când n-ar exista nici măcar ipotetic, pe cei doi umeri ai unui schelet construit total asimetric. „Fiecare om e o prăpastie; amețești când te uiți în ea.”, glăsuiește același Woyzeck al lui Georg Buchner. Mărturisesc că este extrem de dificil să cauți a-i privi prăpastiei, de pe margine, propriul său conținut. Dar ce este cu adevărat dramatic în destinul fiecăruia dintre noi constă
PORTRET FINAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346404_a_347733]
-
pătrunzătoare, ochii lui negri ca două mărgele și masculinitatea transmisă prin toți porii o atrăgeau mai mult decât ar fi trebuit. Constituția lui fizică, aerul de bărbat cu experiență care le știe pe toate și stilul său de abordare o amețeau de plăcere, o făceau să se înfioare și să transpire abundent în prezența sa”. Și în sfârșit, autoarea vine cu cheia acestei întâmplări care s-a sfârșit cu decesul Danei, anticipând într-o mare măsură deznodământul: tânăra era „atrasă de
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
falduri de dantelă, e sclipitoare parcă ori, cel puțin, frumoasă, chiar de-ncearcă să-și ascundă intenția, dorința și fermecătoarea-i inițiativă pe care, oricum, n-o simți, convins că ești învingătorul. E chiar stăpână mult pe sine și te-amețește nu atâta cu privirea, cât cu... dantelăria! Dantelărie-n vorbă și-n privire, dantelărie-n așternut și pe pielea-i netedă, că nu mai vezi în fața ochilor decât forme dantelate, de te-apucă amețeala până cazi pe spate... În general
DANTELA CU CIOCĂNELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346493_a_347822]
-
Doar fantezia autorului și închipuirea copiilor pot să ne spună. Se știe vorba românească: „i-a tras o barbă” - cu semnul specific la bărbia alungită peste măsură, adică l-a minciunit. Moș Barbălungă ne vrăjește cu bărbile lui până ne amețește. Și n-avem încotro și intrăm în joc. Fie ce-o fi. Poate să ne creadă lumea nebuni, nu ne pasă. Vorbim cu câinii, cu pisicile, cu șoriceii, cu veverițele și căprioarele, cu iepurașii și cu tot neamul necuvântătoarelor, dacă
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A PERSOANELOR VÂRSTNICE. O CARTE FERMECATĂ A UNUI COPIL DE 90 DE ANI [Corola-blog/BlogPost/346470_a_347799]
-
cum știi tu, cu palmele în șolduri, legată strâns la brâu și spune-i vorbe dulci, alint-o că e tristă, ea ți-a dăruit: gutui, mere și nuci și șterge-i, în batistă, năsucul ei răcit; pe mine m-amețește că mustul s-a acrit... zâmbește toamnei! vezi că plânge și tremură de frig, sărmana, că vântul șturlubatic dezbracă toți copacii, furându-le coroana și-o pradă pân’ la sânge... surâde toamnei!, poate-i trece această suferință rece și nici
ZÂMBEŞTE TOAMNEI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346521_a_347850]
-
-mi arăți bogăția lumii. Cuvintele însă au ajuns înaintea noastră. Știam că ești un vrăjitor prin naștere! Mi-ai dăruit dintr-un singur hocus-pocus mirajul nopților albe. Patinez și nu mă satur de lunecarea spre tine. Aurora sufletelor noastre mă amețește și simt aici, în plină noapte, ermitageul din ele. Iubirea verii Prin pădure, Timpul pare să fi încetinit, Să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi, Mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, Contemplând vara în ochii iubitei. Și
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
-te în ea și mângâie-ți, fața a sărbătoare! Lacrima mea, candoare, lacrimă-floare va limpezi astfel, fața iubirii! Lumea mea Lumea din care vin eu e lumea iubirii. Ea are o strălucire orbitoare. Poate de aceea venirea mea te-a amețit! Întinde, mâna spre aripa ce-mi crește când sunt în preajma ta și vei simți un porumbel cuibărindu-se la pieptul tău. Nu, iubirea n-a murit! Nu, iubirea n-a murit! Semnele ei sunt peste tot, mâna întinsă orbului și
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
gândească ori să comande o mișcare. Simțea o amețeală plăcută de care nu dorea să fugă și atât. Când buzele lor s-au desprins din sărutul lung, tremurau. Ea a deschis ochii și nu a putut articula decât "m-ai amețit!" și apoi a întins mâna după un scaun. Dar a întâlnit mâna lui și s-a lăsat prinsă de încheietură. - Nu te așeza. Avem timp și de odihnă. Uite, te liniștesc de îndată, a șoptit el și a cuprins-o
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
eu degeaba avocatul! Mi s-a respins acțiunea pe motiv de "viciu de procedură"... Pe alcool și pe țigări nu sunt supărat, pentru că nu consider să fie vreo formă de viciu consumul acestor produse, chiar dacă în zilele noastre, ambele te amețesc. Nu, nu cu tăria lor. Te amețesc cu prețul lor! Că doar din cauza asta s-a aplicat taxa pe „viciu de vamă” la atât de mulți pălmași de la punctele de trecere a frontierei. Potrivit gândirii mele creatoare, lipsită de vicii
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
acțiunea pe motiv de "viciu de procedură"... Pe alcool și pe țigări nu sunt supărat, pentru că nu consider să fie vreo formă de viciu consumul acestor produse, chiar dacă în zilele noastre, ambele te amețesc. Nu, nu cu tăria lor. Te amețesc cu prețul lor! Că doar din cauza asta s-a aplicat taxa pe „viciu de vamă” la atât de mulți pălmași de la punctele de trecere a frontierei. Potrivit gândirii mele creatoare, lipsită de vicii, fumatul și consumul de alcool, sub orice
DESPRE VICIILE VIEŢII MELE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345228_a_346557]
-
în ei, la ieșirea din București ... Tata a murit, iar Iulian este în comă profundă ... Doctorii nu-i dau șanse de supraviețuire ... Au spus să ne așteptăm la ce e mai grav ... Pământul mi-a fugit se sub picioare, am amețit și am căzut pe gresia rece. Când m-am trezit, toate rudele roiau în jurul patului meu, mătușile plângeau, iar unchii mei plecaseră deja spre capitală. Tata, înnebunit de spaimă, avea ochii măriți de groază și stătea nemișcat. Din ziua aceea
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar seva în cascade va revărsa iar șuvoi de păcate iar tu vei pivota întregul pământ O, crești
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
Acasa > Strofe > Creatie > DIAGONALA MARE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului te întorci ca un pion amețit de victorii false printre pătrate alergi mersul înainte ți-e șubred sari etapele voit sau te îmbraci în haina lucioasă a așteptării la colț de frază absurd te răsucești pe călcâie și taci vorbăria plină de zgomote înnebunește iluziile se
DIAGONALA MARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345372_a_346701]
-
de vânt ce aștepți nu știu am obosit de atâtea tăceri inutile scoate și tu un sunet jocul de șah are câte o bătaie de talpă la fiecare mutare a nebunului din colț în colț te întorci ca un pion amețit de nimic și pleci Referință Bibliografică: diagonala mare / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 813, Anul III, 23 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
DIAGONALA MARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345372_a_346701]
-
un alb orbitor, La fel ca femeile care știu să iubească, știu să respingă ura prostească, știu să aducă alinare celor străbătuți de curenții reci ai singurătății concrete, floare de lotus, care zeiță te-a plămădit din propria ei carnație? Amețit de minunea naturii, străbat apele verzi ale minciunii, Un crap viclean îmi face cu ochiul, Te-nșeli , dragă, e doar o simplă floare de lotus. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Floare de lotus / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FLOARE DE LOTUS de BORIS MEHR în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345451_a_346780]
-
credea că-i aduce ceva nemaipomenit, dar împăratul doar zâmbea îngăduitor, știind ce tezaur de bijuterii are deja în palatul său! Dar pe vizitatorul din ziua de azi toată această măreție, toate aceste valori inestimabile ale tezaurului îl obosesc. Iese amețit din incintele tezaurului. Caută locuri mai naturale din parc, acolo unde sunt niște bazine cu pești exotici. Acolo unde și copiii chinezilor poposesc cu cea mai mare plăcere! Referință Bibliografică: Palatul de Iarnă - numit și Palatul Interzis / Viorel Darie : Confluențe
NUMIT ŞI PALATUL INTERZIS de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376843_a_378172]
-
copt și aromat. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se răsfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă de-a lungul corpului. Se simțea amețită de la băutură. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se estompase odată cu dezbrăcarea și golirea cupei de șampanie. Efectul băuturii îi cobora cu insistență până în vârful degetelor
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
o avea suflet să dărâme o Sfântă Troița ! Ce apă dulce și rece ne astâmpăra joacă,măicuța dragă...“ citea Olia cu greu, cuvintele scrise cu mâna tremurânda pe o foaie îngălbenita de caiet. “...în dosul casei erau salcâmii ce ne amețeau în luna lui mai cu mirosul lor . Iar mai la deal, pe coasta aia bătută în raza de soare ne tăvăleam noi băieții prin iarbă grasă. De ce m-o fi prins pe mine istoria dincolo de Prut? Amarnica și blestemata fu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
iar creștea, reverberat cu șuvoiul de note năvalnice și stridente ale țambalului. Și valurile uriașe de energie, dezlănțuite, se revărsau peste femeile din jur care țipau în extaz. Iar când țipau femeile extaziate, sufletele călușarilor zburau, precum ciocârliile spre soare, amețite de strălucirea lui, dar și de propriile triluri. Atunci, dansatorii desfundau butoaiele cerului și pământului, pline de bucurie...Ooo, cum mai curgea bucuria!..Câtă energie se risipea în jur și-i electriza pe toți la maximum! Niciodată nu am mai
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
pământul!.. Iar mutul? Era purtătorul harului misterios al călușarilor. Invitați de mut, călușarii s-au lansat din nou într-un serial de salturi acrobatice, amețitoare, care i-au epuizat total, făcându-i să cadă la pământ, precum ciocârliile obosite și amețite de soare. Ultimul care mai joacă și cade la pământ este mutul. Cei din jur aplaudă frenetic, țipă de bucurie și strigă în neștire: bravoo, bravoo! Încetează și muzica. Cu greu călușarii se ridică și se rotesc cu mâinile atârnând
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
Că timpul lor devenise prea duios... De-atâtea priviri și gesturi îngerești Luna nu îndrăznea să se miște, Iubirea-i un dar din daruri cerești, Nici stelele nu îdrăzneau să riște... Tandre, silabele foșneau o iubire (Euforia era ceva necunoscut), Amețiți și asurziți de nemurire S-au trezit, așa, - neașteptat- în sărut!... Referință Bibliografica: ÎN NOAPTE / Lia Ruse : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ÎN NOAPTE de LIA RUSE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377841_a_379170]
-
ienii povară. Dar vine iubirea cu mister. Că dragostea îi copleșește pe cei cu vârsta-n pubertate, când în suflet le năvălește. Robi să și-i facă pân’ la moarte. Fecior răpus de dor fierbinte, vrea fecioară ndrăgostită. S-o amețească din cuvinte și s-o transforme în iubită. Când dor de dragoste îi cuprind, mândruțe caută feciorii. Iar cu gesturi tandre le aprind flacăra iubirii cu fiori. Spre crâng pornesc feciori și fete, să culeagă întâia oară, sărbătorind pe Dragobete
MITUL DRAGOBETE ȘI LEGENDA DOCHIEI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377844_a_379173]
-
cu pantofii ăia scâlciați... o înfățișare care n-avea cum să stârnească nici un pic de încredere! Procurorul își croise demult o teorie de la care nu se abătea niciodată: cei mai periculoși criminali sunt cei anoști, care trec neobservați, se infiltrează, amețesc victima, apoi o înșfacă perfizi, lăsând îndurerate familii nevinovate! -Nu! tună Procurorul, provocând spaimă în auditoriu, o tresărire violentă la Judecător și un zâmbet nedefinit pe chipul acuzatei. Nu! Dovezile sunt clare și aștept Justiția Divină, întruchipată azi de Dumneavoastră
LOCUL AL II-LEA LA CONCURSUL PREMIILE ARS POETICA 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377856_a_379185]
-
-n toi, regăsindu-ne amândoi. luni, 8 septembrie 2014 părul tău părul tău e valul prefăcut în unde, în care îmi ascund privirea când visez că am plecat pe mare, mister din lâni de aur cu miros de luncă; și amețit de valurile lui, mă cred cuprins de-o vrajă ce-i aievea, urzind firele destinului. luni, 8 septembrie 2014 eu nu știu cine ești, femeie eu nu știu cine ești, femeie, până nu-ți ascult dorul tău, atunci mă simt pribeag ca o pasăre
TRIPTIC POETIC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377921_a_379250]