1,886 matches
-
un talent deosebit de a prinde stilul fiecărui autor și de a spune povestea mai bine decât ar fi putut chiar autorul s-o facă. De asemenea, era în stare să lucreze foarte repede, ceea ce, ținând cont de programul de publicare amețitor de la Grant, îl transformase în cel mai prețios jucător al nostru. Nu-l văzusem niciodată pe Carl, dar el reușise, o dată, să mă salveze miraculos cu o rescriere imediată a unei cărți nou intrare. Toți editorii de la Grant aveau câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bătrâne care ceartă mame tinere pentru că nu și-au îmbrăcat copiii destul de gros, trecători care mustră stăpânii de câini pentru că smucesc prea tare de lesă); se ceartă ca niște copii fără minte pe locurile de parcare; și-ți trântesc replici amețitoare cu cea mai mare naturalețe. Într-o duminică dimineață, am intrat într-un magazin de delicatese aglomerat, cu absurdul nume de La Gogoașa Delicioasă. Intenționasem să cer o gogoașă cu scorțișoară și stafide, dar m-am bâlbâit și a ieșit „cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
risca reputația - falsificatorii au convenit să împartă în șaptezeci și treizeci la sută. Cincisprezece ani mai târziu, în timp ce i se destăinuia revărsându-se lui Tom, la o cină în Brooklyn, i-a descris lunile acelea ca pe perioada cea mai amețitoare și mai chinuitoare din viața lui. Era prins într-o stare de teamă permanentă, după spusele lui, și totuși, ignorând groaza, ignorând convingerea că avea să fie prins în cele din urmă, era fericit, mai fericit ca niciodată. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe Harry ca fiind tatăl ei și să-i vorbească în fraze logice. Nu se știe unde, dăduse peste niște statistici care calculau câți oameni se nășteau și câți mureau în lume, în fiecare secundă a fiecărei zile. Numerele erau amețitoare, dar Flora, care fusese întotdeauna bună la matematică, a extrapolat rapid totalurile pe grupe de câte zece: zece nașteri la fiecare patruzeci și una de secunde, zece morți la fiecare cincizeci și opt de secunde (sau care vor fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ochi. Ești genială, Emma. Auzi, dinții falși ! Pufnește iar În râs și eu mă uit la el, simțind că mi se ridică tot sângele În cap. Am un sentiment extrem de ciudat. Ca și cum ceva ar crește În mine cu o viteză amețitoare, ca și cum sunt pe cale să... — Deci asta Înseamnă că mă promovezi ? — Poftim ? Paul ridică privirea. Chiar am zis așa ceva ? Cu voce tare ? — Deci mă promovezi ? Îmi tremură ușor vocea, dar mă țin tare pe poziție. Ai zis că, dacă Îmi creez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îl roagă să-i povestească mai multe despre cum a fost să treacă prin exil. Era după Tatu, începe el. Armata noastră a luat-o spre nord. În munții înzăpeziți am găsit o oarecare siguranță, cu toate astea, însă, înălțimile amețitoare au slăbit pe toată lumea. Mulți au pierit, iar animalele de povară și proviziile au fost abandonate. Ne aflam în regiunile mocirloase ale pajiștilor mlăștinoase. Era o imagine de coșmar. În apropiere de Tibet, oamenii mei au fost atacați, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în afarè de specialiști, dar țin cu tot dinadinsul sè te convingè cè, Apreciez faptul cè femeia asta a recunoscut singurè cè nu se pricepe, se apleacè puțin peste umèrul meu în timp ce eu mânuiesc cu repezealè tastatură, îi simt parfumul amețitor, mirosul de femeie, Ce are? I need you, Angel! Încè nu-mi dau seama! Aha, cineva v-a distrus niște fișiere de instalare din Windows, poate sè fie și din nebègare de seamè, Poti sè-l faci? Încerc, nu-i mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un asemenea drum pe ceață și pe Întuneric? * Tocmai din cauză că știi versul foarte bine Îți dai seama că l-ai greșit, cine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări... Kutuzov sesiză noua orientare a primadonei, se răsuci și surpriza de a se afla atât de aproape, practic nas în nas cu omul la care tocmai se gândea, nimeni altul decât răzvrătitul din salonul croitorului, îl făcu să tresară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca un act de dreptate. Aruncați, dintr-odată, la marginea societății, printre cerșetori, handicapați și scursori, șomerii nu mai vedeau o altă cale de îndreptare a situației decât prin distrugerea mașinilor. Și trecuseră la treabă. Patronii care visau noaptea cifre amețitoare de profit se trezeau dimineața cu totul faliți, proprietari doar peste grămezi de fiare vechi, numai bune de aruncat. Sesizată imediat, Camera Lorzilor hotărî, în regim de urgență, pedepsirea exemplară a ravagììlor, a huliganilor. Mișcarea luddistă atenta grav la siguranța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
când voi crește (ceea ce nu era deloc sigur). Asta era taina? - asta era: Moș Iacob se pregătea de cu seară - a doua zi de dimineață, când mă trezeam și ieșeam pe calidor, ca să-l salut, venea, dinspre casa lui adiere amețitor de bună de pește gătit. Se și Întorsese (după cine știe câte și cât de grele Încercările prin care trecuse). Nu-mi mai rămânea decât să-l salut, să aștept răspunsul, să mă Întorc În casă, să mă spăl repede-repede, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Gândul la Pinky i se învârtea prin cap lui Hungry Hop ca un pește într-un acvariu; nu putea să și-o scoată din minte. Își amintea de ochii aceia negri, de gura aceea roșie, hotărâtă, plutind în mijlocul unor valuri amețitoare de buline... hotărârea de pe fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod clar, nu făcuse față cu prea mult entuziasm acestei prime lovituri a lumii de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
am răspuns eu cu severitate. Ai treabă mai târziu sau vrei să ieșim la un restaurant chinezesc? * * * Mai jos de apartamentul seniorial al lui Tom, descoperisem de curând un așa-zis bar de găluște și tăiței, care servea o gamă amețitoare din respectivele feluri, la prețuri avantajoase. De data asta, am comandat pentru Început găluște cu legume prăjite În tigaie, apoi Tom și-a luat obișnuitul castron de tăiței cu pui și porumb Înotând În zeamă - simplu și ca la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Vrei să exersezi? Întrebă Lou cu dispreț. Atitudinea ei față de efortul fizic era profund inconstantă. Lucra la centru de mai bine de zece ani. La Început, fusese Îngrijitoare la creșă, apoi fusese promovată supraveghetoare, pentru ca, În final, să urce treptele amețitoare către funcția de secretară-administratoare a sălii de gimnastică. Astfel se face că nu se implicase niciodată cu adevărat În antrenamentul propriu-zis și, deși Îi plăcea că slujba ei gravita În jurul promovării necesității de a practica un sport, ea, personal, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
l-a constituit În mod oficial a termenilor ultimatumului dat de țar. O scrisoare politicoasă Îl informă pe Morgan Shuster că se pusese capăt Însărcinărilor sale de trezorier general. Nu stătuse decât opt luni În Persia, opt luni intense, frenetice, amețitoare, opt luni care nu reușiseră să schimbe chipul Orientului. Pe 11 ianuarie 1912, Shuster a fost petrecut cu onoruri. Tânărul șah Îi puse la dispoziție propriul automobil, Împreună cu șoferul său francez, dl Varlet, pentru a-l conduce la portul Enzeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
tălpi delicate, de femeie, îmi ridică fața înspre el, înmoaie pensula în apă și o șterge pe pulover, pătându-i albul cu o amintire înroșită, deja simt fiorii de-a lungul cefei, îmi alunecă pe obraji, coboară încercuindu-mi sfârcurile amețitor, colorându-mi goliciunea în vârtejuri transparente, din ce în ce mai repede, întreg corpul meu nu este decât un cerc imens, ca atunci când arunci o piatră în apă, o piatră valoroasă, și n-o voi mai putea scoate niciodată din adâncuri, părul moale al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ca doi trandafiri înfloriți, înghesui geanta pe locurile din spate, apoi mă așez cu un gest reflex pe scaunul din dreapta șoferului, abia atunci îmi dau seama că aici nu mai este nici un alt șofer în afară de mine, și tot drumul acela amețitor, atârnând pe marginea prăpastiei, iar mie mi se cere să conduc, mie cu frica mea de înălțimi și de adâncuri. Îl implor din priviri să se însănătoșească și să mă salveze, dar el zace inconștient pe bancheta din spate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nori și cer, să te apropii de pacea dinăuntrul tău, cât de tentant sună, ce bine ar fi dacă aș putea, dar înăuntrul meu nu există pace, Zohara, din contră, adesea am impresia că există mai multă pace în lumea amețitoare care se învârte în jurul meu, decât în mine. Rușinată stau în fața ușii încuiate a casei mele, cineva o cumpărase în urmă cu mulți ani, dar nu locuise aici niciodată și câtă vreme încăperile sale nu vor fi populate, vor dăinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pentru vorbe. Naoko era îmbrăcată în blugi albaștri și cămașă albă și își ducea haina în mână. Îi priveam părul lung și drept, legănându-se pe umeri. Din când în când se întorcea și îmi zâmbea. Poteca urca și urca amețitor, dar Reiko nu slăbea deloc pasul. Naoko se ținea după ea, ștergându-și sudoarea de pe față. Deoarece nu mai urcasem de mult pe munte, îmi pierdusem antrenamentul și simțeam că mi se taie suflarea. Urcați deseori pe munte? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
combinatoria ar fi terminată, rezultatul ar trebui să rămână secret și, În orice caz, universul Își va fi Încetat ciclul său, iar noi am străfulgera lipsiți de memorie În gloria marelui Metatron.” „Amin”, zicea Jacopo Belbo. Însă la aceste lucruri amețitoare Diotallevi Îl Împingea Încă de pe atunci, și ar fi trebuit să țin cont de asta. De câte ori nu-l văzusem pe Belbo, după orele de birou, Încercând programe care să-i permită să verifice calculele lui Diotallevi, pentru a-i arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare... Beți! Beți cu toții, o înghițitură! aude Poetul și își apropie și el buzele de clătinarea domoală a lichidului mirific care umple Cupa, simțind cum se contopește, trup și spirit, cu speranța și cu durerea liniștită a ofrandei, peste legănarea amețitoare a noianului poveștilor magice și cumplite, de demult. Vin roșu de cel mai bun, de colea, de la popa, din sacristie! plescăie Vierme. Abluțiunea și Euharistia. Botezul și Împărtășania... Păi, de-acum, suntem ca și împărtășiți! îi pică fisa Fratelui. Dar
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ați fi o pereche cum nu se poate mai potrivită, numai să dea Dumnezeu să iasă cum cred eu! Și vreo jumătate de oră Titu trebui să asculte aiurit explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile, îndemnurile ei într-o succesiune vertiginoasă și amețitoare. Se înfricoșă. Iubea pe Tanța fără să-i fi trecut măcar prin minte posibilitatea însurătorii, care, în situația lui, i s-ar fi părut cel puțin ridicolă. Tanța într-adevăr venea mai în fiecare după-amiazi la doamna Alexandrescu și Herdelea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îndoit de iubirea mea. ― Să nu mă mai îndoiesc? murmură Tanța. ― Nu! zise Titu, crîmpoțindu-i buzele. Când rămase singur, Titu Herdelea lăsă perdeaua și aprinse lampa. Lumina gălbuie, neputincioasă, îl readuse la realitate. În cameră mai plutea parfumul corpului ei, amețitor și misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele și zvârcolirile ei... Își dădu seama acuma că dragostea aceasta a luat o întorsătură plină de răspunderi. Și tocmai când el a început să-și croiască de-abia un rost în lume! O iubește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]