2,414 matches
-
Antonius Primus e învingător, nimeni nu trebuie să afle despre operațiunile militare. Nici un cuvânt despre războiul flavienilor împotriva noastră. Nici un cuvânt, auzi? Nici la palat, nici în Senat, nici pe străzi. Privi drept în față; pe treptele de sus ale amfiteatrului văzu un bărbat care își acoperea capul cu gluga mantiei. Înspăimântat, îl recunoscu pe Ausper, care ridica mâinile spre el, arătându-i cerul. Dintre norii adunați la orizont se ivea, abia vizibil pe cerul după-amiezii de octombrie, discul diafan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
patru nopți, a dat foc la temple și la case... A rămas în picioare doar templul zeiței Mephitis, aflat în afara zidurilor - Titus coborî glasul. Zeița vaporilor de sulf, a aburilor ce vin din adâncul infernului... Doar ea a scăpat. — Și amfiteatrul? întrebă Antonius cu răceală, ridicând capul. Îmi închipui că Legiunea a treisprezecea i-a dat foc. — A ars. Iar asta mă bucură, după cum îți poți închipui, răspunse Titus, făcând un gest ca și cum ar fi vrut să risipească o grămăjoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi vrut să risipească o grămăjoară de cenușă. Dar au ars și casele celor care locuiau în apropierea orașului. Legiunea a treisprezecea nu a cruțat pe nimeni și nimic. — Uiți că tocmai Legiunea a treisprezea a trebuit să construiască amfiteatrul, din porunca lui Vitellius, după ce a fost învinsă primăvara trecută aici, la Bedriacum, de Caecina și de Valens? Uiți că, în timp ce soldații noștri îl ridicau, cremonezii aruncau în ei cu verdețuri putrezite, îi insultau și îi umileau? Uiți că aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și vom recuceri Imperiul. — Valerius va învinge, murmură Antonius. Sunt sigur de asta, zise apoi, mințind. — Fiecare cu iluziile lui, replică Allius Cerpicus. Ieși în lumina rece a după-amiezii de decembrie. 40 Marcus se îndepărtă de ușa ce dădea spre amfiteatru și se apropie de Valerius. — Sunt o mulțime. Și mulți alții vor să intre. Îi auzi? Zgomotul mulțimii era asurzitor. — Și nu uita că e foarte frig, iar romanii nu sunt obișnuiți cu frigul... Pe ușă pătrundea o lumină palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-și verse sângele. Se ghemui, așteptând finalul ceremoniei preliminare, al cărei fast i se părea grotesc. Își simțea nervii întinși din cauza așteptării, nu a fricii. Câteva ajutoare așezau buchete de trandafiri roșii pe gardul ce despărțea arena de treptele amfiteatrului, împodobit cu bucăți de pânză purpurie și ghirlande de laur, legate cu mătase roșie. Două orgi mari aveau să marcheze ritmul mortal al luptelor. Lângă ele, în fumul de tămâie ce se ridica spre cer, tubicines erau gata să anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
equites): cavaler (lat.). În primele două secole ale Imperiului, cavaleria ușoară romană era compusă în mare parte din galo-romani; de origine galică erau și majoritatea armelor: sabia, scutul plat alungit și lancea. Equites gladiatori: cavaleri specializați în luptele desfășurate în amfiteatru. Poartă galea de bronz cu boruri plate, circulare, o lance, o sabie și un scut rotund din piele (parma). Deoarece nu sunt gladiatori legitimi (morituri), ci cetățeni particulari, nu apar niciodată cu bustul gol, fiind obligați să poarte tunică. Expeditum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmare, spre deosebire de mirmilon, provocator-ul are piciorul avansat mai expus, motiv pentru care poartă jambiere înalte și, pe coapsă, o apărătoare din lână și piele. Pugnare: a lupta; pugna este termenul generic ce indică lupta. Pulvinar: balcon de onoare în amfiteatru. Quazi: populație ce trăia în ținuturile danubiene. Raetia: corespunde Tirolului actual, cantonului elvețian Graubünden (Grigioni) și sudului Bavariei. Retiarius: clasă de gladiatori înarmați cu trident, plasă, pumnal și un manșon protector, cu o aripă metalică pentru apărarea feței, pe brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
A adus gladiatura pe scenă în spectacolul Polemos de la teatrul Alfieri din Torino, împreună cu regizorul Girolamo Angione; a realizat lupte de gladiatori în fața Colosseum-ului pentru lansarea filmului Gladiatorul de Ridley Scott; a reprodus spectacole de gimnastică și gladiatură în multe amfiteatre italiene și europene. Fondator al revistei științifice bilingve Machia, a organizat la muzeul de istorie din Bergamo expoziția „Alegorii religioase în mișcările atletice al gladiatorilor”. Colaborează cu Rai, Mediaset, MT Channel, ORF Wien, ZDF Berlin și BBC London pentru transmisiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se constituie într-un spațiu insuficient de generos, fapt ce ne determină să funcționăm în două schimburi. Proiectul noului corp de școală (mult mai amplu la început) urmărește rezolvarea măcar parțială a acestei probleme: o bibliotecă spațioasă, noi laboratoare, un amfiteatru. Noi, cei care suntem... Considerăm că ceea ce ne definește este cuvântul echipă! Indiferent dacă ne vom numi costiniștii, ori cei de la M. C. High (cum spun adesea elevii noștri), ne însuflețesc pe toți aceleași valori: comunicare, echilibru, colaborare, autodepășire, adică
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
o vâjâitură; o scăpărătură de amnar pare o detunătură de pistol. Fenomenele de reflexie a sunetului au o deosebita importanta in spatiile mari destinate spectacolelor sau altor manifestări. Preocupările pentru realizarea unei bune audiții in edificiile publice datează din antichitate (amfiteatrul in forma de potcoavă de la Epidaur). II.3. Ultrasunete Clasificarea sunetelor in audibile si neaudibile pleacă de la considerente subiective legate de simțul auzului. Intr-o clasificare bazata pe frecventa de vibrație, sunetele se împart obiectiv in: infrasunete, cu frecventa sub
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
trecuți sub coloanele ei, cinematograful „București“, apoi, mai jos, „Timpuri noi“, „Gambrinus“, cu petrecerile și frumusețile risipite, „Spicul“, Cișmigiul, apoi, pe partea cealaltă, pe colț, clădirea unde fusese anticariatul de unde am cumpărat prima Biblie, deasupra redacția Vieții Studențești și a Amfiteatrului, mai apoi în sus, pe Bulevard, cârciumile „Tomis“ și „Tic-Tac“, lactobarul unde servea Tanti Rozi, cinematograful „Victoria“, magazinul Beldiman, fosta librărie a Academiei, C.E.C.-ul de odinioară, transformat în „Havana Club“, iar acum în Cazino, cofetăria de pe colț, fostele consignații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Credeam că-l imită pe Carol II nu numai în grandomanie, dar și în curvăsăreală. N-a luat de la fostul rege decât „Cântarea României“ și „Daciada“... Am mers totuși cu ea până în holul Facultății. I-am spus să intre în amfiteatru și să-mi țină un loc lângă ea. Aveam să vin și eu. M-am așezat pe banca de marmură de lângă bustul lui Eminescu, neștiind încă ce să fac. Trebuia să hotărăsc, dar nu știam ce anume. Era mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
antologia de poezie românească scoasă de N. Manolescu. Făcuse oarecare vâlvă cartea, pentru că apăreau acolo și poeți interziși, Cotruș, Gyr, Crainic și câțiva alții, poate. În sine, antologia nu mă impresionase. Nici nu o cumpărasem. Am văzut atunci, în marele amfiteatru, R III, de la Chimie, unde ne adunaseră, cum se judecă un om. Și era încă o judecată, măruntă, totuși. Pentru un lucru minor, mi se părea. Dar pentru prima dată aveam imaginea, pe viu, a ceea ce însemnau judecățile publice. Citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am tras-o pe un culoar. Ezita, că-i târziu, că nu mai puteam ieși. Am intrat totuși într-o clasă. Simțea că o doresc. O dorință amestecată cu furie, cu scârbă, cu stupoare. Și cu frică. Parcă aerul din amfiteatrul acela, îmbibat cu frică, pătrunsese în mine. O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia. Întărâtat i-am spus: „Vreau să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Profesori, lectori și colegi, Să stau și să le povestesc Destinul vieții, nopți întregi... Să regretăm că timpul trece Și-n noaptea cea de catifea, Să coborâm la Bolta Rece, Să bem o ceașcă de cafea... Să urc sfios în amfiteatru, Ce viitoru-mi prevestea Și-n foaierul de la teatru, Să cuceresc o nouă stea... Să văd “Iașii în carnaval”, S-admir actorii care trec Apoi, să urc în personal, Să-mi iau adio și să plec...
IA?UL TINERE?II MELE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83804_a_85129]
-
nimic, care nu merit încrederea profesorilor mei... Nici el nu e convins că am să fac vreo ispravă; dar, dacă am fost înscris, trebuie să mă duc! Și m-am dus! Concursul s-a dat la Facultatea de Litere, în amfiteatrul cel mare, care cuprindea atâția elevi, sau de două ori pe atâția ai clasei a II-a, câte licee erau în țară. Sumedenie! Un zgomot, de-ai fi zis că te afli într-un uriaș stup de albine. Și toți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ceea ce era ce demonstrat! Îmi pare rău că n-avem o furnică la-ndemînă, ca să facem această interesantă experiență! Dar, deodată, în mijlocul liniștii, fără să spună un cuvânt, îl vedem pe Chiorul că se ridică din banca unde ședea, prin fundul amfiteatrului, și înaintează aplecat cu mâna dreaptă făcută cupa, așa cum o faci când vrei să prinzi o muscă. Într-adevăr, urmărea o muscă și-i șoptea acesteia, destul de tare, ca să fie auzit de noi și mai cu seamă de profesor: ― Stai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
îndrăgostit? Obrazul i s-a făcut vișiniu. Tăcea, dar tot ce simțea ea îi bulbucea în ochi. Ca să-și poată da mai bine seama, prietena roti privirile în jur. Amuzată și perspicace, și le opri pe mine. Plin de capete, amfiteatrul nu-i împiedica pe îndrăgostiți să se detecteze. Chiar în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea promițându-le cè vom mai organiza astfel de întâlniri, firește dacè și informaticianul nostru, Matei, adicè eu, va mai avea bunèvoința sè vinè, Sigur cè va avea! confirm eu, numai sè-mi spunè din timp! studenții se retrag gèlègioși din amfiteatru, cineva a aprins lumină! Eu, mè ocup de aparate, în timp ce o studentè, apropiindu-se de profesoarè o întreabè dacè a fost la expoziția restrospectivè Theo Ignat, Da! eu, scoțând din prizè ștechere, intuiesc o umbrè de tristețe în glasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
s-o ajut, n-ar fi fost nimic din toate acestea, Ar trebui sè te fac asistentul meu, vrei? punând în genți toatè aparatură, trègând fermoare, totul e aproape gata, în loc de rèspuns, Matei se apropie de ea și o sèrutè, amfiteatrul gol, asemènètor calei unei nave, îmi dè senzația plutirii pe mare, Cine e Theo Ignat? Eu întrebând, și ea, pe drumul spre Muzeu, explicându-mi, Mi-a fost student! Un pictor foarte bun! A pictat o bisericè, dar nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acolo, Matei n-a mai tras nici o fatè de pèr, nici mècar nu s-a mai apropiat de fete pânè când în anul întâi de facultate Corina a traversat curtea universitèții cu pèrul în flècèri și am vèzut-o de la fereastra amfiteatrului unde țineam un curs de informaticè, În trenul care mè duce spre casè, instinctiv, privesc de-a lungul culoarului, cèutând-o din ochi pe Diana, Oare ce cèutase în trenul meu dată trecutè? Venise la bunicii ei dinspre partea mamei? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acasè că sè-și îndeplineascè îndatoririle de soție și mamè, e liberè, dacè Matei ar avea acum carnetul de conducere, dar, Nu te intrebi de ce te-am chemat, Matei? se așeazè că o studentè timidè în primul rând de bènci din amfiteatru, eu luptându-mè cu dorința lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lèuntricè de a îngenunchea și de a-i sèruta acele porțiuni dezgolite dintre carâmbul înalt al cizmelor și marginile fustei, Plec în America! o anunț de sus, de la catedrè, unde tocmai închideam fermoarul genții cu laptop-ul, în semiobscuritatea din amfiteatru îi ghicesc tulburarea adâncè, Te-ai decis? Când? Aștept actele și dupè sèrbètori voi merge la ambasadè sè iau viza, Definitiv? Da! Și când vrei sè pleci? În douè, trei luni, nu stiu! Atunci, comentez eu cu amèrèciune, nu vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
am inceput sè mè construiesc, totul e chestie de construcție! Matei vrea acțiune! Cuvintele ucid faptă! Matei! ea, ridicându-se din bancè, urcè cele douè trepte, sus, pe podiumul catedrei, apropiindu-se la un centimetru de mine, nepèsându-i cè în amfiteatru ar putea intra cineva, studenți, femeia de servici, Matei! centrimentul de aer liber dintre noi produce, ca la apropierea a douè câmpuri electrice cu sarcini diferite, scântei invizibile, Matei, te-am chemat pentru cè nu mai pot trèi fèrè ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
aștepta cèlèul că sè-mi desprindè capul de trup, Dupè ce am dus toatè aparatură în cabinetul ei, ieșim afarè în stradè, o luminè tèioasè, crudè, din cauza unui strat scliplitor de zèpadè înghețatè care acoperè totul, ne determinè dupè întunericul din amfiteatru sè clipim des, În aer, miroase deja a sèrbètori, O luèm pe jos, foarte aproape unul de altul, dar fèrè sè ne atingem, din când în când, câte un trecètor grèbit, interpunându-se între noi, trece zorit în direcție opusè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]