6,661 matches
-
o vreme adevărul mic cel mai important cotidian local cel care publică gratuit toate anunțurile de deces menținîndu-și astfel tirajul catastrofal lovit de concurența invizibilă a presei electronice - cum erai tu plecat cu pluta ca întotdeauna la ora aceea a amiezii și poate nu numai atunci, poate îți rescriai ultimele versuri ce te-au dezamăgit într-atît încît ai renunțat la ele de sute de ori, dar ele nu și nu îți sunau obsesiv în cap ca o iarbă rea și adîncă
Poezii by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/2689_a_4014]
-
există a fi? Chiar când vântul nu bate agale, Lemnul din tine coboară pe cale, Dorește să devină blând, De parcă elanul meu nătâng S-a risipit la hanul unui crâng. Cum pot să mai devin fastuos Când cuvântul a pierit La amiază, iarăși nenuntit? La tine stă în calendar Doar a avea și fără prunci Mai nou ... doar eu Și atunci! VISAM COLORAT Pildele sunt pentru cei înțelepți Cum florile sunt pentru Raiul sufletelor deschise. Dacă dăruiești cui trebuie Și mai ales
Poezii by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/2596_a_3921]
-
marea cum o gură-a trandafirului o luptă nupțială. Stilul Ei folosesc stilul cum o ceață îneacă articulațiile frazei cu bere îndeasă vîrtos tropii în rucsac lasă cezurile pe tejghea în locul pourboirului apoi ies afară să-ntoarcă strada în plină amiază spre blocul lor cum o apă motorizată. Statuia lui Tudor în Amarul Tîrg Ruginit vînt (să fie o sabie?) la oblîncul eroului veșnic imobil din scuarul plutind cum o corabie. Ascult Ascult cum samsarii cotrobăie prin aceste ziduri somnambule otrăvite
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
frunzele,-n lagună, abia au tremurat. Miile de cardinali, ca un peplum, se dau la o parte Și-și lasă palmele să se îngroape-n mîl. Eu deja am urcat sus, în coroană, printre scolopendre. E cerul, e cometa-n amiază, sînt rîuri după rîuri de venin. Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin toracele meu, soarele-i ghem destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
scoate vecinii din minți viața într-un lacăt este pregătită să-și întâmpine sfârșitul cu surâsul pe buze cu o fanfară militară ascunsă în lobul urechii să se bucure de el ca de un somn sub o lupă într-o amiază de vară să-și imagineze lumea cealaltă ca pe un cartier al muților și să spere că încă nu e prea târziu să fie cheia care deschide și închide lacătul Aidoma unui gândac Aidoma unui gândac cufundat în absențe și
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
a urcat în foișorul său, cu geamuri-hublou, unde apa vibrează doar în partea de jos. Plouă furtunos ca de la începutul lumii și parcă pentru totdeauna, geamurile par izbite de gloanțe în legitimă furie, este frig și s-a întunecat de la amiază - de fapt era beznă din primele ceasuri ale zilei. Orele se scurg unele într-altele, fără chip. Când vuietul de fluviu ce se varsă în mare slăbește, liniștea se arată mai neliniștitoare. Să se audă tunetul! Gândul că sfârșitul lumii
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
focul ce-l mistuia. Au rezultat pagube considerabile și bunul nostru domn Peter și-a smuls părul. La fel a făcut și... sentinela care, deși înarmată, ne-a lăsat, pe mine și pe Valentine, venite să constatăm pagubele târziu după amiază, comunicându-ne că ,mulți generali germani" fuseseră acolo de dimineață. Accidentul s-a petrecut către șapte dimineața și se crede că cele trei bombe care au explodat au fost introduse în trenul petrolier între Câmpina și Valea Largă. Astea-s
Martha Bibescu - Scrisori inedite by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11142_a_12467]
-
irizat ca pe un text poetic sublimat. Sufletul e viul transparent prin care se strecoară duhul inocent și care face timpul mort să reînvie în prezent. Și cînd se întristează dar și cînd jubilează sufletul omului e ca lumina în amiază nici nu clipește dar nici în amorțire nu-i ci doar o încropire virtuală cum se întîmplă cînd nu mai știi să spui și nici nu se perindă fără umbră iar tu îți pierzi viața ca să-i dai de urmă
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
-n mine troienește amintirea sufletul e suspendat între tărîmul imaginar al eului fugar și cel al numelui ascuns, de neatins, din prea înalt prag al luminii pîrguite-n amar. Iarna se arată ca un Dumnezeu rănit de moarte fulgii albi levitează-n amiaza firii și-a nemărginirii iar Verbul copleșit de precaritatea clipei e-mpresurat de-atîta infinire. Și din uitare se întrupează imaginea transparentă pe măsură ce chipul întrezărit e transfigurat prin figurile ascezei inspirate. Viața irumpe aprig iar ninsaorea e duhul neumbrit al lui Dumnezeu
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
m-am edificat. Din amfitrion ospitalier, plin de încredere, am devenit o biată victima. Evident, cu banii luați. Că în orice situație, există și excepții de la regulă, care se opun generalizărilor. se clatină timpul adun pe o răsucire de oră amiază lumină prelinsa în vorbe adun se clatină timpul tremura drumul... flacăra dorului în privire țin un strop din pădurea de brazi lumină curge că o vioară pe o lespede lângă o aprindere flacăra dorului vine retezat suind sunetul corzii într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
iarna - prizonier fără voie, într-un cerc magic, nedesenat, bântuit de moroi, de strigoi, de pricolici, de iazme și iele! Sufletul meu, rătăcit de iubire va răsări odată cu soarele. Voi lua prânzul mic cu zorelele, prânzul mare cu anemonele, la amiază voi sta cu gladiolele, la cină nu voi merge, la chindii voi dansa cu nuferii Supremului Mag! Tu, Hod, zeul orb al iernii din mine, mă vezi? Cum de te-ai întovărășit cu Loki, înșelătorul, si mi-ai ucis pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
semenii mei, p. 111). Dacă femeia este geneză existenței, pentru bărbat, pentru cine trăiește finitudinea și ajunge în ipostaza de poet, cuvantul trebuie să fie geneză ființei. Dar, oare, se observă că suntem în spațiul intelectului, sub soarele viu al amiezii spiritului și vieții, unde legile sunt trasate și făcute prin litera definiției și a necruțătorului trebuie!? Intermezzo 1. Pentru Marian Barbu, 2004 este un an de coliziuni. Să ne imaginăm un copac ajuns la maturitatea deplină și încărcat cu fructe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
de mii, poate milioane de români, ca să piară ghimpele român din marea comunitate slavă, mă apucă un fel de disperare”, nota Eliade pe 9 martie 1944 (p.204). Fete de soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins din chip și-n sori s-au strecurat în vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul și norii au horit Să prindă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
neîmplinită. Niculae Gheran a trăit pentru opera și biografia lui Rebreanu din 1965 și până astăzi, când conturile nu s-au încheiat, totuși. Ar mai fi de redactat ultimul volum din biografia lui Rebreanu, după Tânărul Rebreanu (1986) și Rebreanu. Amiaza unei vieți (1989). , Ce să mai spun - se confesează editorul - la apariția ultimului tom din seria de Opere, care, pe nesimțite, mi-a legănat lenea de a scrie propria mea carte, sufletește dorită mai mult? Momentul mă ia parcă pe
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
Am părăsit Nicosia în 1965, să studiez la Berlin. Abia acolo am trăit dorul de aceste locuri. Când m-am întors, în 1970, am găsit totul schimbat - dar mă schimbasem și eu. Mă pălise un fel de tristețe nord-europeană... Doar amiezile călduroase ale Nicosiei m-au ajutat să îmi amintesc cine sunt. Lene, palmierii la orizont, marea... Înainte de 1974, Nicosia fusese un oraș la mare. În douăzeci de minute ajungeai la țărmul care cobora brusc spre Kyrenia... o mare fermecată. Au
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
așa cum a fost, căutăm să-l descoperim din arhive, documente, mărturii istorice și literare; și îl reconstituim, pe baza lor, într-o tonalitate sentimentală, iar nu cu realismul nud al reportajului. Ne e greu să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș astăzi defunct, dărâmat de buldozere, îngropat în pământ și în amintiri tremurătoare? Noi îl privim și îl judecăm
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
restaurantul este unul dintre locurile speciale din București din simplu motiv că mâncarea e delicioasă. Bine, nu e cea mai ieftină bucătărie italiană din oraș, dar ce primești în farfurie îți întoarce cu vârf și îndesat investiția. Într-o după amiază friguroasă, după ce am rezistat cu greu tentației eterne de pizza&pasta, am comandat lăudatul piept de curcan cu sos de trufe și spanac sotat, la care am asociat mai întâi un pahar de prosecco (Valdobianene, deloc rău), iar mai apoi
Gallo Nero București [Corola-blog/BlogPost/96591_a_97883]
-
restaurantul este unul dintre locurile speciale din București din simplu motiv că mâncarea e delicioasă. Bine, nu e cea mai ieftină bucătărie italiană din oraș, dar ce primești în farfurie îți întoarce cu vârf și îndesat investiția. Într-o după amiază friguroasă, după ce am rezistat cu greu tentației eterne de pizza&pasta, am comandat lăudatul piept de curcan cu sos de trufe și spanac sotat, la care am asociat mai întâi un pahar de prosecco (Valdobianene, deloc rău), iar mai apoi
Gallo Nero București [Corola-blog/BlogPost/96593_a_97885]
-
își dezvăluie trecutul, că prezentul era singurul important; idealul spre care Jacquline se îndrepta: „ce fericire să plutești în aer și să cunoști, în sfîrșit, acea senzație de lipsă de greutate” - pe care în final îl atinge; bucuria timpului perfect - amiaza - cunoscută de Roland. Odată ce povestea se încheagă, romanul pare să ilustreze eșecuri succesive și senzația inadaptării într-un Paris cu identitate incertă: la două decade de la război (dar păstrîndu-i adierile: fotograful de la Condé purta „o haină prea lungă pentru el
Paris - temă cu variațiuni by Oana Purice () [Corola-journal/Journalistic/3994_a_5319]
-
înainte să înceapă furtuna”. Din nou, infuzia de grandilocvență în variantă „dandy” strică ansamblul. Pe acest fundal, Komartin reușește în poezia stărilor inefabile, generatoare de atmosferă interioară, ca în luminosul O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele: „După- amiezele din copilărie în care eram dus la frizer,/cu soarele rotund și alb/poleind străduțele-ntortocheate,/ reflectîndu-se în oglinzile/mașinilor urcate pe trotuare într-o rînă,/soarele ce făcea suportabile pînă și fațadele/ blocurilor de la marginea acestui cartier muncitoresc o
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
probă de dragoste pentru cultură. Dar m-am gândit la omul din capul editurii, că-l știu strâns la pungă, și că, pe deasupra, îl cunosc și îl prețuiesc. Prin urmare, am oftat și m-am dus de am plătit. După amiază, mă duc pe Popa Petre la expoziția lui Ștefan Câlția. Îmi pun și aparatul pentru ca, la nevoie, să socializez. După ce văd lucrarea principală, o domnișoară îmi arată un dosar cu schițe și unul cu locuri europene unde au fost expuse
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3097_a_4422]
-
următorul anunț: „Vând boxeri de toate culorile”, alături fiind trecut numărul de telefon al cafenelei. Dis-de-dimineață, s-a așezat lângă telefonul din cafenea, răspunzând întrebărilor venite de la clienți și explicându-le cum să ajungă în Strada Zahărului și Lămâii. Spre amiază a apărut și primul „mușteriu”. Pe uliță și-a făcut apariția un Mercedes mare, negru, din care a coborât un bărbat cărunt, impunător, de vreo șaizeci de ani, îmbrăcat într-un pardesiu de stofă neagră. Avea fața roșie, ca englezii
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
să obțină aceste drepturi, de multe ori cu succes, câteodată fără, recurgând pentru aceasta, în cadrul statului democratic de drept, la instrumentele democrației parlamentare și ale autonomiei." În final, îi roagă pe "maghiarii târgumureșeni și din județul Mureș ca în după amiaza zilei de 15 martie, la ora 16, să se adune, ca în fiecare an, pe Câmpia Poștei, la Monumentul Secuilor Martiri, locul unde, de 23 de ani, sărbătorim fără teamă, împreună cu maghiarii din lumea întreagă, libertatea maghiară.".
Laszlo Borbely: Maghiarii să sărbătorească fără teamă libertatea lor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/38827_a_40152]
-
Georgian Pop. După ședința Birourilor Permanente ale celor două Camere, Georgian Pop a arătat că audierile celor propuși în CNA și ANRE, precum și a candidatului pentru funcția de președinte al CSA în comisiile permanente de specialitate au loc luni după amiază. “Audierile pentru cei șase membri ai CNA vor avea loc luni, de la ora 16.30, în comisiile reunite de cultură, iar pentru președintele CSA, audierile vor avea loc tot de la ora 16.30, în cadrul comisiilor reunite de buget-finanțe”, a declarat
Parlamentul decide marți componența CNA, ANRE și președinția CSA () [Corola-journal/Journalistic/41643_a_42968]
-
Nicolae Breban La scurtă vreme după Nietzsche și Marea Amiază, poeta Aura Christi ne pune în față un alt eseu masiv, intitulat Dostoievski - Nietzsche. Elogiul suferinței este scris în maniera tipică ei și nu numai, a artei inderdisciplinare, în care s-au exersat la noi, în secolul trecut, nume ca
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]