1,300 matches
-
duci la un control ? îi șoptește Fernic, care apăruse lângă el, în oglindă, în timp ce Cristi se clătea pe față cu apă călduță. — N-am nici pe dracu’, sunt doar obosit și stresat, atâta tot. — Stresat de o viață prea bună, amice ? — Da’ de unde atât de bună ? râde Cristi. Nu, lucrurile nu mai sunt chiar așa cum erau când erai și tu pe aici, Ionele. Timpurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită. Banii nu se mai înmulțesc așa ușor, concertele nu mai au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
lângă tine ca lângă un zeu, nici Casanova nu cred c-a avut parte de-atâta amor și răsfăț. De-atâta plăcere și desfrâu. Ah, da, și cum să uităm de băuturile și petrecerile și concertele fără sfârșit ? Ești slăbit, amice, du-te la un doctor... Tușești ca un bolnav înainte să-și dea duhul. Dacă se va agrava în timp ? Dacă o să ajungi să scuipi o dată și pe scenă ? Ești nebun ? — N-o să se întâmple așa ceva, stai tu liniștit, Ionele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
te vor înghiți ca un rechin, în fața căruia nu vei avea nicio șansă. Vin timpuri îngrozitoare, prietene, iar dacă nu vei pierde tot, până și mințile-ți sănătoase, până și gloria și umanitatea, nu îți vei îndeplini visul. Pot. — De ce, amice ? De ce ? Întoarce-te la Bufet și vezi-ți de cântat, o viață simplă și minunată de om te așteaptă. Lasă eternitatea altora, bucură-te de glorie, de bani și de dragoste, trăiește la fel ca până acum, cât au făcut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și sorbind un pahar de vin în cinstea lui. Nu mai era singur, i se alăturase și Fernic, tânăr ca în ziua în care se cunoscuseră la Răcaru, elegant, la costum, cu piciorul întreg, fără baston, aplaudându-l neîncetat : — Așa, amice, așa ! Arată -le dragostea și pofta ta nemăr- ginită de viață ! Deschide-le fiorul sufletelor lor, blocate de colțurile minții și de rușinea nefirească a trupurilor să nu explodeze în dans și în amor. Schimbă lumea cu vocea ta caldă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care apare lângă el. Și Cristi cade în genunchi, cu fața umflată, roșie ca focul, inspirând ușor, ușor tot mai mult aer în piept și revenindu-și. — Puteam să mor, spune cu ultimele puteri, speriat. — Te-ai înecat în somn, amice. Dar nici nu știu când am adormit. Nu-mi amintesc... — Liniștește-te... Mi-e frig... Groaznic de frig... Îmi tremură și măduva din oase, Ionele. Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și spatele mă doare tot de la pumni și coastele mă strâng de nici nu mai pot respira. Uite cum ies aburi din gura mea când vorbesc, Ionele ! Și tot ce am pe mine e o nenorocită de cârpă. — Ai salteaua, amice. — Și ce, vrei să mă învelesc cu salteaua ? — Nu, dar salteaua e ruptă, nu vezi ? — Nu văd nimic. — Atinge-o și nu te mai văicări. Vezi că e ruptă ! Cristi se târăște în genunchi până la patul șubrezit, tre- murând din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe tine că pute. Rupe naibii gulerul cămășii și vârăți-l în nas, dacă nu te ține. Hai, scoate toate paiele, scoate-le mai repede până nu îngheți. Și când e destul loc, bagă-te în saltea prin crăpătura ei. Așa, amice... Mișcă-te ca să te încălzești, mișcă-te întruna și bagă-te în saltea cu totul. Coșmarul de la Jilava nu a durat mai mult de o săptămână, iar lecțiile violente de umilință au încetat de îndată ce fami- lia și câțiva amici au
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Ce mai e de făcut ? Nici tu nu cred că mai înțelegi... — Ai fost tot timpul un visător și un om al vieții. Te-ai încăpățânat să le faci pe toate, dar un singur lucru nu ai reușit, Ionele. — Ce, amice ? Unde m-am ratat ? zâmbește Fernic. — Nu ai fost niciodată un artist, cu adevărat un artist. Altfel ai fi înțeles. Că unui artist poți să îi ceri orice, inclusiv să moară, dacă e nevoie. Acum mi-aș trage un glonț
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și căutăm mereu să ajungem înăuntrul oamenilor și să scoatem din ei adevărul. Și cu fiecare notă care dă un alt ritm, cu fiecare tablou care se pictează chiar în secunda asta, totul se schimbă. Vorbești deja ca un bătrân, amice... Am fost bătrân de când aveam douăzeci de ani și am urcat pe scenă. Trupul mi-era tânăr și mintea virgină, dar inima mea nu. În vara lui 1941 a revenit în București, în căutarea unui contract și a unei noi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mângâiat pe frunte ca un tată. — Și cum era Zaraza ? au sărit toți, curioși. Cum era, maestre ? a întrebat cu ultimele puteri și puștiul. Cristi a zâmbit. — Cum te cheamă pe dumneata ? — Grigore Ionescu, domnule. Prietenii îmi spun Grig. — Grig, amice, închide ochii, pentru că am să-ți povestesc despre o femeie de o frumusețe nemaiîntâlnită ! s-a gândit el imediat la Domnișoara Coincidență. O muză ca dintr-un vis. O țigăncușă elegantă, o modistă de lux, dar așa cum n-ați crede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le uite renășteau acum, amestecându-se cu dezastrul Bucureștilor, plin de morți și de ruine. Amintiri care păreau deodată suportabile în fața acestui masacru în locul în care nu demult fusese templul tangoului lui Cristian Vasile. — Nu vreau să fiu în locul tău, amice, i-a șoptit Fernic, văzându-l în genunchi, pe o alee pustie din Cișmigiu, plân- gând în hohote, după ce văzuse clădirea distrusă a fostului La Fayette și Grand Restaurant, de parcă acolo nimic nu existase vreodată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Marie, ci timpul. Timpul le va arăta pe toate cum au fost și le va pune la locul lor, mai devreme sau mai târziu. De multe ori prea târziu, dar nu asta contează. Vei vedea asta când vei înțelege. — Hai, amice, las-o, că poate te și toarnă dacă o enervezi, las-o. Hai să mănânci ceva, îi șoptește Fernic, care apare la masa celor doi prieteni. Nu acum, Ionele, lasă -mă ! Cu cine vorbești ? îl întreabă Maria Tănase. — Poftim ? Cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
întregi în vârful dege- telor mele și am simțit cum puterea destinului te poate lua de pe orice culme și te poate arunca numaidecât într-o gaură uitată de timp și de lume. Dar nu regret nimic, nicio secundă. — Ei, hai, amice... Nu te păcăli. Acum puteai fi la Paris, retras, milionar, cântând o dată pe săptămână, spre deliciul publicului, un tango. Înregistrând altul în fiecare lună, nu stingându-te în fiecare ceas în această nebunie. Atâtea alegeri prin care se putea termina
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nu, nu poți, am zis, observând că jumătate din margarita lui dispăruse. Unde-i prietenul tău? - Ashton a luat o pilulă de Zyprexa și-a adormit, spuse Robby fără să clipească. - Ei bine, ar trebui să iei și tu una, amice, fiindcă mâine e zi de școală. - E doar Halloween. Nu se-ntâmplă nimic. - Hei, am zis că-i ora de culcare, golane. Drace, copiii-ți cer atât de multă atenție. - Tati! a strigat din nou Sarah. - Scumpo - trebuie să mergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spun ceva consolator, dar el terminase porția de cereale și își rearanja ghiozdanul. Studie un joc de computer, Quake III, de parcă n-ar fi știut ce să facă cu el, apoi își verifică celularul să vadă dacă era încărcat. - Hei, amice, ce treabă ai să-ți iei telefonul la școală? Se uită iritat spre Jayne, care își ștergea mâinile cu un prosop de hârtie. - Toți copiii au, zise ea simplu. - Nu-i normal ca la doisprezece ani să ai celular, Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ziarului? Mi se pare Însă că atunci ziarul regional nu se numea Zori noi... Dacă mă puteți informa În legătură cu această chestiune v-aș rămâne Îndatorat. V.G. Popa </citation> <citation author=”POPA Vasile G.” loc=”Flt.” data =”5 august/1970”> Stimate amice, Felicitările mele pentru paginile publicate În Familia despre Jules Cazaban și familia sa . Îmi place f. mult finalul. Aceleași felicitări pentru Peisajul apărut În Zori noi. Îmi pare bine că s-a rupt ghiața. Doamne ajută! Și acum o Întrebare
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
căldură și stimă. Mult succes, Mihai (P.S.) Irinel Îți mulțumește pentru rândurile scrise. Dl. Tempeanu mi-a scris, Întrebându-mă ce-i cu sănătatea ta. Minunat om! </citation> <citation author=”STINO Aurel George ” loc=”Fălticeni” data =”15/XII, 68”> Dragă amice, Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru amabilul răspuns și bătaia de cap avută În ce privește identificarea acelor ardeleni ai mei; nu te mai deranja cu nimic pentru că odată ce nu figurează În Enciclopedia Diaconovici, ardelenească, foarte greu să mai dăm peste dânșii
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
VII Un artist admirat are drept la iubirea și respectul nostru dacă, în primul rând, e și "om". Cât trăiește, un artist se va bucura de respect și iubire dacă, înainte de tiare, e și "om". Eforie. Astăzi, 10 august Iubite amice, Comandamentul marinei a anunțat de asară că vremea va fi tulbure, cu o mare furtunoasă așa încât nu se poate ieși spre Portița, cum plănuisem. La ora 5 1/4 soarele răsare roș, pe o mare relativ liniștită. Spre nord zare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acum, dar îndată ce se vor mai liniști lucrurile - dacă se vor mai putea liniști -, cred că urmează a se ridica Tezaurul din Moscova și a se aduce dacă nu în țară, în orice altă parte, luîndu-se însă înțelegerea cu Puterile Amice și în special cu America. Azi au sosit 19 oameni, ce ați trimis aici - unul se zice că a rămas bolnav la Iași. Starea lucrurilor fiind cu totul schimbată, cât și Direcția Băncii de Stat, nu mai se poate întrebuința
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios și mai demn de un bărbat pentru patria ta? Te felicit... Intră în luptă cu toată ardoarea, cu toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în același loc, a lui Al. Vlahuță, spunea următoarele: "Dacă bietul Eminescu ar trăi și ar veni să-mi ceară o povață, iată ce i-aș spune din toată inima, fără un moment de ezitare: Foarte cuminte te-ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios și mai demn de un bărbat pentru patria ta? Te felicit... Intră în luptă cu toată ardoarea, cu toată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se adecveze, ca ziarele. Nu poți fi însă și cu sacii în căruță și cu... Astăzi se profesează masiv "poezia-amică", poezia care nu-l stresează pe cititor nici la minte, nici la suflet. Se vede treaba că nu-i destul de "amică", de vreme ce "marele public" stă reticent deoparte și se uită la telenovele. Îmi dau seama că e greu de suferit, pentru un poet, să vadă o asemenea paradă mediatică de vedete, dintre care el lipsește cu desăvârșire (și absolut pe nedrept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vagonului. Roy umbla prin buzunarele omului brutal, pe față. - Hai să coborîm, a zis. Am ieșit pe peron. Fazanul s-a trezit și și-a băgat mîna În buzunar. Apoi a coborît pe peron și a venit la Roy. - OK, amice, a zis el. Dă-mi banii. Roy a dat din umeri și a-ntins mîinile cu palmele la vedere. - Ce bani? Despre ce vorbești? - Știi al dracului de bine despre ce vorbesc! Erai cu mîna la mine-n buzunar. Roy
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la 1917. halil bey Exemplul bulgarilor și al germanilor atrăsese și pe turci. Tot pe atunci, într-o zi spre seară, ieșind, Costache întâlni în poartă pe prietenul nostru Halil Bey, directorul Muzeului Imperial din Constantinopol și soțul bunei noastre amice Saadieh. Venea la mine să ceară știri de toți ai noștri și să-mi aducă amicițiile familiei lui. Cunoscându-mi principiile față de vrăjmași - deși era vorba de cei mai inofensivi dintre ei -, bărbatul meu îi spuse că nu sunt acasă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu primească ai noștri de la Iași gândul nostru scris. Oprirea de scrisori era cu atât mai ridicolă, cu cât ele nu puteau spune nici [măcar o] parte din impresiile și amintirile pe care Lia le ducea în sufletul ei. Toate amicele, cunoștințele și multe necunoscute se perindară la noi acasă, pentru a însărcina pe călătoare cu mesagiile lor. Eu am hărțuit pe Jelkmann să lămurească în scris situația mea înainte de plecarea Liei, și tocmai la orele 4 am primit hârtia prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]