2,431 matches
-
că oamenii care pierd cel mai mult sînt, pînă la urmă, cretinii invidioși care posedă prea puțin. Lăcomia nu e plăcută, dar invidia este cu mult, mult mai rea. — Vorbești chestiuni politice. E timpul să mai taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i se adresă liniștit: — Nu trebuie să te supere limba lui necioplită. Pettigrew are ceva de sfînt în el. A ajutat mai multe văduve și orfani decît noi toți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum să procedez ca să obțin, participând la jocuri, un serviciu ― ceva, nu mare lucru? îl întrebă Teresa Clark. ― Ce? În obscuritate, Gosseyn o fixă cu privirea, apoi mintea făcu loc unui sentiment mai amical. ― Zău, nu știu cum te-aș putea ajuta. Jocurile solicită un anumit nivel de cunoștințe și o îndemânare care se obține în foarte mult timp. În timpul ultimelor 15 zile, acestea necesită o suplețe de gândire și o putere de înțelegere de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
tot în camera de baie. Șovăi și continuă: ― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aș încerca să fug. Pot să-ți confirm că nu vei putea ieși din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un costum de seară. Poți fi gata peste o oră? Vreau să-ți arăt ceva înainte de a ne așeza la masă. ― Voi fi gata, zise Gosseyn. Se dezbrăcă, gândindu-se la șansele unei evadări. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
și cu mine, yalestena. Și-ți zic eu că o brodești ca unul născut pe-aicea. Preț de câteva minute, Gosseyn abandonă conversația. Se duse la locul lui și se așeză. Fluxul neural care se revărsa de la uriaș nu era amical. Conținea viclenie și un fel de suavă și ucigătoare satisfacție personală. O problemă: de ce acest om se prefăcea? La forța musculară yalertanul făcea parte dintr-o categorie aparte. Dacă ajungeau la bătaie, Gilbert Gosseyn va trebui să-și folosească creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de stupefacție. - Vrei să spui, zise ea, că nu știi într-adevăr ce s-a întâmplat? Gosseyn nu răspunse. Era ocupat cu destinderea lui Ashargin care se contractase brusc. Tânăra se ridică și el văzu că-l privea mai puțin amical. Ea-și coborî nasul, îl privi din nou, iscoditoare. - Vino cu mine, zise ea. Ea porni în grabă spre o ușă care se deschise în alt coridor. Trecu printr-o altă ușă, drept înainte și se dădu într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
viitorul. Chiar presupunând că ar avea deodată un scop, neputând să se mai bizuie pe simțul său profetic, i-ar trebui mult timp pentru a-și modifica aptitudinea sa fundamentală. Crang rupse tăcerea. - Prințe, zise el pe un ton foarte amical, cred că pot să vă satisfac curiozitatea în privința căsătoriei voastre cu Nirena. Soția mea, neștiind nimic de conversația de săptămâna trecută, a găsit normal ca relațiile voastre să fie sancționate de către biserică. Patricia râse ușor. - Nu m-am gândit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trăsnăi? Clanul Hardie? ― Poți să mă înveți cum să procedez ca să obțin, participând la jocuri, un serviciu ― ceva, nu mare lucru? îl întrebă Teresa Clark. ― Ce? În obscuritate, Gosseyn o fixă cu privirea, apoi mintea făcu loc unui sentiment mai amical. ― Zău, nu știu cum te-aș putea ajuta. Jocurile solicită un anumit nivel de cunoștințe și o îndemânare care se obține în foarte mult timp. În timpul ultimelor 15 zile, acestea necesită o suplețe de gândire și o putere de înțelegere de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
tot în camera de baie. Șovăi și continuă: ― N-o să fii nici încuiat, nici păzit, dar în locul tău n-aș încerca să fug. Pot să-ți confirm că nu vei putea ieși din Palat. Surâse. Expresia feței era încurajatoare și amicală. ― Vei găsi în cameră un costum de seară. Poți fi gata peste o oră? Vreau să-ți arăt ceva înainte de a ne așeza la masă. ― Voi fi gata, zise Gosseyn. Se dezbrăcă, gândindu-se la șansele unei evadări. Nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
alt glas, mai adânc și mai relaxat decât primul, era glasul lui Hal Morton, conducătorul expediției: - Tocmai de aceea te-ai îmbarcat pe această navă. Fiindcă dumneata, dragul meu Kent, nu lași nimic la voia întâmplării. Era o remarcă foarte amicală. Morton trecea peste faptul că Gregory Kent se și declarase rivalul lui în viitoarele alegeri. Putea fi vorba, desigur, de o manevră menită să-i facă pe unii naivi să creadă că Morton nu-i purta sâmbetele rivalului său. Grosvenor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi trebui mai bine de o oră pentru a face o dare de seamă completă. După ce sfârși, cineva îl întrebă: - Să înțeleg oare că de fapt a fost vorba de o încercare a acelor ființe de a stabili un contact amical cu noi? - Ei bine, da! răspunse Grosvenor. - Vrei să spui că n-are rost să-i distrugem cu torpilele noastre? mai întrebă celălalt, cu asprime în glas. - N-ar folosi la nimic, spuse Grosvenor, cât se poate de calm. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Același itinerar, același coniac sorbit încetișor pe canapeaua cu perne multe." Hm, începuse să devină monoton..." Auziră un chicotit și se răsuciră brusc. Un bărbat cârn, în vindiac îmblănit, cu o trusă de medic sub braț, le făcu un semn amical. ― Mai e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi iute: "Ce-i cu ăsta, domnule? Ai zice că pleacă într-o petrecere la iarbă verde cu ouă tari, tranzistoare, și o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
MARILE BIROURI DIN FAȚĂ, UN BĂRBAT ÎNALT ȘI ELEGANT, ÎNTRE DOUĂ VÎRSTE, IEȘEA PE O UȘĂ OPACĂ LA O DISTANȚĂ DE VREO CINCISPREZECE METRI. SE RECUNOSCURĂ SIMULTAN. BĂRBATUL AVU O CLIPĂ DE ȘOVĂIALĂ, APOI ÎNAINTĂ SPRE EL CU UN ZÎMBET AMICAL: \ EI, DOMNULE HEDROCK, CE MAI FACE ÎMPĂRĂTEASA? HEDROCK ÎI ZÎMBI ȘI EL, DAR DESTUL DE RECE. NU-I SCĂPASE CLIPA DE EZITARE A MARELUI NEGATIST. RĂSPUNSE: \ DOMNULE GONISH, AM BUCURIA SĂ VĂ SPUN CĂ E SĂNĂTOASĂ TUN. EDWARD GONISH RÎSE ÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
fi urmărit cu atîta îndîrjire. Așa, ca să știți, însuși întemeietorul organizației, Walter S. de Lany, a recunoscut primejdia pentru stat reprezentată de un corp invicibil cum este cel al Făuritorilor de Arme. El a întemeiat și un grup de supraveghetori amicali care să nu scape din vedere Arsenalele. Mă opresc aici, dar aș vrea să subliniez spiritul nostru amical, bunăvoința noastră, hotărîrea noastră de a nu interveni atîta vreme cît Făuritorii de Arme își respectă statutul. Tocmai acest statut cu valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pentru stat reprezentată de un corp invicibil cum este cel al Făuritorilor de Arme. El a întemeiat și un grup de supraveghetori amicali care să nu scape din vedere Arsenalele. Mă opresc aici, dar aș vrea să subliniez spiritul nostru amical, bunăvoința noastră, hotărîrea noastră de a nu interveni atîta vreme cît Făuritorii de Arme își respectă statutul. Tocmai acest statut cu valoare de Constituție a fost violat acum, și tocmai în articolul său cel mai inflexibil. Făcu o pauză, mătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
asasinilor, naționaliști armeni și bolșevici își dispută întinderile de pământ peste care se întinde umbra revoluției. Ca și în Siberia, Corto este personajul-punte dintre epoci și lumi. La granița dintre Persia și Uniunea Sovietică, o convorbire purtată pe cel mai amical ton posibil relevă amiciția dintre Corto și fostul portar de noapte din Italia, devenit comisar pentru naționalități, un anume Iosif Vissarionovici Stalin. După cum tot lui Corto îi este dat să asiste la agonia lui Enver-Pașa, încolțit de trupele bolșevice. Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
naiba a lăsat scaunul ăsta aici?" sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, "iertați-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un om de ținuta mea nu trebuia să sfideze neputințele bătrânilor cu o legătură chiar la azil... adică, nu se făcea ca eu s-o iubesc pe Laura. În rest, întîlniri pe coridoare, zâmbete, în ultima vreme familiare, aproape complice, amicale, de parcă ne legase taina sălii cu oglinzi, iar ea vroia să-mi spună "numai noi doi știm..." Oare de ce venise acum? mă întrebam. În legătură tot cu Laura? Sau în legătură cu Bătrînul? M-am așezat pe pat, oferindu-i, politicos, scaunul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
București. Încă de foarte de dimineață e un soare extrem de luminos ce anunță canicula. Urmăresc cu gândul și dragostea mea zborul Marianei și aștept să mă vestească: a aterizat cu bine la București. Vor urma zile de neuitat ale întâlnirilor amicale cu aceeași dragoste și Dumnezeu să ne fie sprijin permanent ca totul să fie la cota cea mai înaltă! După ora 18 mă sună foarte bucuroasă, emoționată că a revăzut cerul Patriei. De la T.V.R. aflu că domnul-tovarăș Vladimir Voronin nu
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
am căzut jos, pe podea. Mă retrăsesem până lângă unul dintre cărucioare, unde îmi pierdusem echilibrul, care este întotdeauna șubred, și mă prăbușisem. Deși m-am lovit destul de rău cu capul de cărucior, am strigat de jos, cu o voce amicală: „Ai câștigat, domnule!“ Apoi am mulțumit scumpei bătrâne Fortuna pentru că m-a smuls din ghearele unei morți produse de o furculiță ruginită. Mi-am împins repede căruciorul afară din garaj și am pornit spre Cartier. În drum, pietonii aruncau priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era evidentă. ă Calmează-te, Vadim Vasilievici. ă Ai crezut că asta o să te salveze? Vocea de bariton a acestuia dispăru, lăsând loc vocii sale subțiri. Vorbea repede, fără suflare. ă Despre ce vorbești acolo? Osip Maximovici încercă un zâmbet amical. Însă ochii săi scăpărau numai ură la adresa lui Porfiri. ă Nu minții. E prea târziu pentru minciuni. Am auzit totul. ă N-ai auzit nimic. Acum dă-mi, te rog, cutiuța. Nu îți aparține. Îți mulțumesc că ai recuperat-o. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a lăsat scaunul ăsta aici?” sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, „ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?” mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. „Iertați-mă”, zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcându-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încât nu puteam să mă reped să-l strâng de gât cum aș fi vrut. După asta, nici vorbă de somn. Se culca el, nu mă lăsa nici să citesc, „iertați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un om de ținuta mea nu trebuia să sfideze neputințele bătrânilor cu o legătură chiar la azil... adică, nu se făcea ca eu s-o iubesc pe Laura. În rest, întâlniri pe coridoare, zâmbete, în ultima vreme familiare, aproape complice, amicale, de parcă ne legase taina sălii cu oglinzi, iar ea vroia să-mi spună „numai noi doi știm...” Oare de ce venise acum? mă întrebam. În legătură tot cu Laura? Sau în legătură cu Bătrânul? M-am așezat pe pat, oferindu-i, politicos, scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dar asta era din cauza fiului său. Nu voia să-i bage pe gât lui Ben o altă mamă înainte să fi trecut măcar peste șocul de-a o fi pierdut pe cea adevărată, așa că își păstra relațiile amoroase scurte și amicale. Printr-o coincidență extraordinară, Miriam îi amintea de Carrie - avea aceeași frumusețe delicată și aceeași conformație firavă, aproape de copil. Îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc pentru grijă, spuse blând. Și nu era sigur de ce s-ar fi putut întâmpla în continuare dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
partenerii principali de la Newlands, cea mai mare agenție imobiliară din Woodbury și cel mai important client promovat de Citizen. — Ronnie, se entuziasmă Fran, ce surpriză plăcută! Ceva din tonul lui - stânjeneală? curtoazie exagerată? alegerea cu grijă a cuvintelor spre deosebire de tonul amical, fără ascunzișuri, care îi era tipic lui Newlands - o avertiză că urma ceva neașteptat. Dar nici măcar asta nu o pregăti pentru întreaga intensitate a loviturii pe care o primi. Ronnie Newlands o sunase să-i spună că era pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că de data asta ar trebui să-și dea silința să nu-i mai întrerupă și se strecură în dormitorul lui. Fran se așeză, simțindu-se deodată copleșită. — Poate să ne ajute și cu copilul, continuă Jack pe un ton amical. Spune că deja se simte ca și cum ar fi bunica lui. Fran rămase fără cuvinte. De când știi despre copil? — Doar nu crezi că am înghițit toate poveștile alea cum că Henrietta ar fi însărcinată? Mi-ai spus că l-a întâlnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]