1,439 matches
-
și să ajungă să fie persecutată de aceasta. Era ceva diferit față de Harry. Harry Își nega temerile și astfel imaginile Înfricoșătoare se manifestau de la sine. Dar Beth Își nega propria putere, așa că se manifesta printr-un nor Învolburat de putere amorfă, necontrolată. Harry era un matematician care trăia În lumea conștientă a abstractelor, a ecuațiilor și a ideilor. El putea fi terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele, ființe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
terorizat de o formă concretă, de genul calmarului. Dar Beth, zoologul care lucra zilnic cu animalele, ființe pe care le putea vedea și pipăi, crease o abstracție. O forță pe care n-o putea atinge și nici vedea. O forță amorfă și abstractă care o amenința. Și, pentru a se apăra, Împrejmuise habitatul cu explozibile. „Halal apărare“, Își zise Norman. Doar dacă nu voiai, În secret, să te sinucizi. Groaza inspirată de situația critică În care se afla se contura tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate lichefiată. Comeseanul, emancipat În fine de cele cinci mult trâmbițate savori, poate comanda, după propriu-i chef, o tocăniță de găină sau un coq au vin, dar totul, se știe deja, va avea amorfa contextură de rigoare. Azi ca și ieri, mâine ca și azi, și așa mereu. O singură nepotrivire aruncă o umbră asupra panoramei: ca și numeroși alți precursori, Praetorius nu admite nici cel mai mic pas dincolo de drumul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perdeaua de fum a vieții și presei, cele se întâmplau în țară - dar abia citind un comentariu al Gabrielei, sau vorbind cu ea, aveam sentimentul că întrevăd un sens, în decupajul echilibrat pe care judecata ei îl făcea în peisajul amorf. Fie că e proză, jurnalism, ori eseu, există o justețe în cele ce scrie ea. Nu vreau să spun că Gabriela ar fi infailibilă, însă sunt garantate la ea franchețea privirii și o pasiune (adânc înrădăcinată, nedemonstrativă) de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
stimul puternic și direct pentru acțiune, gata să producă un răspuns imediat. Pe scurt, mass-media este considerată o forță unificatoare un fel de sistem nervos central -, care atingea fiecare ochi și fiecare ureche, într-o societate caracterizată printr-o organizare amorfă și lipsită de relații interpersonale. Deși studiile deceniilor '60-'70 au sugerat importanța televiziunii, acestea nu a reușit să minimizeze importanța paradigmei efectelor limitate care a fost formulată de membrii Biroului pentru Cercetare Socială Aplicată, din cadrul Universității Columbia. Așa cum am
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
consider că blogul îi oferă fiecărui om iluzia prestigiului și a notorietății. Într-o lume din ce în ce mai obsedată de imagini și de icoane postmoderne, toți vor să devină celebri, să atragă atenția, să iasă, într-un fel sau altul, din masa amorfă de limfă muritoare în care nu se includ, desigur, niciodată. Însă tare mă tem că tocmai din cauza accesibilității blogul anulează din start orice distincție la care poate aspira autorul său. Mai mult, am senzația că proliferarea acestui gen de manifestări
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lumea artei, ele reușesc să capete, în schimb, o și mai mare forță de apariție. Cum am putea exprima, mai bine decât o face Pirandello, intensa senzație de realitate a acestor entități nedefinite, condamnate să oscileze veșnic între starea lor amorfă și aspirația spre concretețe, spre materializare? Dar oare nu aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nimic mai mult. Dimpotrivă, „omul credinței ș...ț va vedea întotdeauna și altceva dincolo de ceea ce vede atunci când în fața lui se află un mormânt”. „Omul credinței” este omul care „preferă să golească mormintele de cadavrele lor intrate în putrefacție, cadavre îngrozitor de amorfe, pentru a le umple cu imagini corporale sublime, menite să consolideze și să informeze - adică să fixeze - amintirile noastre, spaimele noastre, dorințele noastre”1. Oare nu este el acela care, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vedea palatul defel.” Este aceeași imagine alegorică, cu aceeași semni- ficație : regresiunea (micro-)Cosmosului în Haos. Haosul își reven- dică drepturile și primatul. El readuce (toată sau numai o parte din) materia cosmizată la starea inițială, precosmogonică - materia inertă, letargică, amorfă și nesupusă vreunei legi (massa confusa). Vegetația care crește concentric izolează zona smulsă spațiului cosmizat, întrerupând orice contact cu acesta : „De răzbit, n-a răzbit nici unul [dintre fiii de crai], din pricină că mărăcinii se prindeau laolaltă, ca și când ar fi avut niște
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a lăsat lumea întreagă devastată de secetă. Că această confiscare a avut loc înaintea actului Creației sau după fundarea lumii, sensul rămâne același : V«tra «împiedică» lumea să se facă sau să dureze. Simbol al nonmanifestării, al latenței sau al amorfului, V«tra reprezintă Haosul dinaintea Creației” (20, p. 32). Se pare că acest scenariu a fost la origine un mit cosmogonic propriu-zis, având în vedere unele comentarii cuprinse în Rig Veda. Prin victoria sa, Indra a creat soarele, cerul și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebuie să fi fost împrăștiată ca scânteile sărite dintr-o bucată de metal. Avusese atunci nevoie să fie remodelată într-un întreg coerent. Pentru un moment, Craig a avut o imagine a ceea ce trebuie să fi fost mintea lui; ceva amorf, șovăielnic, o lume cu imagini neclare, un univers vast și fără contur, de jumătăți de amintiri, trăsături de caracter prost îmbinate, o monstruozitate incredibilă, pestriță și conflictuală a unui semicreier. Nu era o imagine plăcută de reținut, dar ea puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
discută și despre altă formă specifică de participare, anume de activismul civic. Participarea în asociații comunitare, organizații voluntare și noile mișcări sociale reprezintă o dimensiune distinctă a participării politice. Ultimele decenii au fost martore la apariția altor forme de participare, amorfe și ad-hoc, cum sunt mișcarea feministă, mișcările preocupate de protecția mediului, energia nucleară, anti-globalizare, pace, dezvoltarea Lumii a Treia și ștergerea datoriilor țărilor sărace. Femeile ar putea fi mai active în aceste forme neconvenționale și alternative de participare. Datele World
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
câmpul fanteziilor, când intri sub magia ficțiunii nu-ți vine să te mai întorci la realitate. Important e să te sucești după cum vrea sufletul tău. Ai scris câteva romane care au stârnit, pe biata noastră piață de carte amorțită și amorfă, ecouri de critică însemnate. Cine te-a citit nu a regretat, pentru că ai "spus povești" pline de sens, curate ca scriitură, ca mesaj. În ce teritoriu te simți mai bine, al poeziei sau al prozei? Cum motivezi "derapajele" de la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Academia Suedeză? Dacă aș lua Nobel cred că aș elogia limba română care mi-a dat rădăcini și limba franceză care mi-a dat aripi. Trăim vremuri nesigure, globalizarea e o punere în abis a individului, în favoarea masei umane largi, amorfe...! De ce îi e frică lui Matei Vișniec? Mi-e frică de o uniformizare stupidă a umanității, de o globalizare ca o nouă formă de îndoctrinare. Acum îmi dau seama cât de ușor era în România comunistă să fii dizident, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nesimțire o vreme, după care deschizând ochii a văzut privirea amenințător-mirată a Tatălui, s-a ascuns în peșteră, s-a ascuns în păduri, s-a ascuns în sine... Dumnezeu l-a lăsat în pace, oricum era un divertisment în orizontul amorf, era totuși creația lui. Și văzând Domnul că și acest lucru e bun...! În fapta biblică pomenită de tine (o spun pentru cei care au deschis mai târziu ediția de poimâine a ziarelor de știri!), Iacov se întoarce acasă, după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avem în vedere că fenomenul de ecranizare nu este o traducere dintr-o limba naturală în alta, ci transmutare dintr-un sistem semiotic în altul, putem trage concluzia că factorii selectivi ai operelor literare nu operează într-un câmp literar amorf nediferențiat, ci într-o realitate culturală determinată cu care realitatea socială citită de ecranizator se află într-un anumit raport de similaritate. Esteticianul român Tudor Vianu este de părere că o traducere trebuie “să fie un act de alegere și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
care au falsificat-o. Desigur (și asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea că, la ora douăsprezece noaptea, peste somnul lor, populat de jocuri frumoase sau grotești
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
unul dintre ei s-a lăcomit și l-a împușcat pe celălalt. Acum nu mai era nici un armăsar care s-alerge pe dealuri, nu mai era nimic altceva decât ramuri de pini de pe care se scurgea apa și o ceață amorfă care cobora panta. Nici măcar șoimii nu mai onorau cerul cu prezența lor, ca și când era de-acum stabilit că acolo era un ținut sălbatic, iar ei doi, Zach și Jina, trebuiau să se descurce singuri. Neal Allen a avut o cabană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sublim smintea toate mințile. Capacități, impresii, viziuni comasate În ființe umane de la Începutul Începuturilor, poate de când materia pentru prima dată lucise de grăunțe de conștient, erau strâns legate În general de vanități, negații și dezvăluite doar În indicii și cifre amorfe mâzgălite pe ferestrele magazinelor condamnate la demolare. Toți firește erau Înspăimântați de viitor. Nu de moarte. Nu de acel viitor. Un alt viitor În care sufletul cu totul se concentra asupra ființei eterne. Domnul Sammler credea asta. Iar Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa și atunci. Cu jumătate de față umflată, pulsând. Ceafa udă și murdară. Plină de praf. Cerc de copii în jur. — Ești ok? Hai că vine doamna de la cabinet... Un profesor amabil, cu voce calmă, care trece de urechea amorțită, amorfă. — Cine i dirigentele tău? Poți să-mi spui? Ca să-l chemăm s-o sune pe mama ta... David nu răspunde și ei cred că lacrimile alea sunt de durere, pentru că nu, nimeni nu știe, nimeni nu trebuie să știe că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai insensibili, nu le prea pasă de viața celor din jurul lor, dacă au dușmănie pe cineva, o țin foarte multă vreme și cel mai mult Își doresc să fie lăsați În pace În lumea lor. În sfîrșit, ultimul tip, temperamentul amorf, definește oameni neemotivi, inactivi și cu reactivitate rapidă, care trec ușor peste ceea ce se Întîmplă. Acest tip cuprinde persoane conciliante, disponibile, tolerante (prin indiferență), manifestînd Însă deseori Încăpățînare și Înclinații spre lenevie, neglijență, lipsa punctualității, indiferență față de trecut și viitor
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
înălțat pe cruce. Că, dincolo de vanitatea mea, strîngerea care mă ține alăturat mie mă va opri s-ajung acolo. Mă recuz de la blasfemie. O simt și-mi vine greu să accept că „eul“ e fărîmat într-o sumă de „proto-euri“ amorfe. Dar trebuie să fie așa ca să pot de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine omul și așa... Mi-e frică
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
la tîmpenie. Cînd iese din gîndul comun fiecare e liber, fiecare are dreptate iar mai multe adevăruri înseamnă nici un adevăr. Căci, în final, căile eliberării se neagă una pe cealaltă și singura certitudine în care se mișcă rațiunea rămîne prostia amorfă. Dar, ce-mi pasă? Trăiesc o existență ipotetică, lipit de un frate geamăn siamez care suferă animalic, așa că-mi pot permite chiar și varianta prostiei. De ce să mă judece V. cel din spital? Orice nonconformist va sfîrși prin a fi
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
gratuită, perversiune. Căci orice letargie îmblînzește timpul. Te aruncă înapoi într-un trecut fantastic ca o uitare de zei. Îl văd pe V. tînăr întorcîndu-se în zîmbetul său și înțelegerea mea trece brusc înăuntrul lui, eu rămînînd pentru cîteva momente amorf. Un luciu inocent pe suprafața vitraliului. V. tînăr presimt strategia Doctorului. E o metodă subtilă de a-și aduce pacienții la fructul imediat al vieții pe care-l pot ușor atinge. La plăcere. Dar cuvîntul sună frumos doar cînd aceasta
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a raiului murdărit de păcat. N-a ajuns să-l distileze și să-și ascută chinul. Visează încă o întoarcere la gemă. Tot atît de aproape de paradisul pierdut ca și sinucigașul în visul său. Mai ușor de mîntuit căci păcatul amorf n-a prins încă structură dar fericirea sa cunoaște lacrimi și durere. Neputîndu-și-o proiecta, n-o poate înălța la visare. O bea ca pe orice licoare euforizantă și fără să știe, locuieste într-un infern rudimentar ca și inima sa
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]