5,016 matches
-
te mai sfătui cu unul, cu altul... Probabil că-ți spuseseși că noi suntem deja împovărați sufletește de-atâtea și-atâtea și că tu trebuia să urmezi ceea ce destinul deja hotărâse... Sancta simplicitas! Și noi, orbii... Te resemnasei cu un amurg pe care l-ai fi vrut altfel, ca loc și ca timp, îți tocmisei o sleire într-o tânjită și liniștită solitudine, doar printre ai tăi și cu puțini prieteni în preajma ta. Nu cred că-ți dorisei plecarea tocmai când
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
sau colegi de școală sau de clasă (Cornel Stoian este unul dintre ei!) îți pregătesc „ieșirea în lume”, o alta decât cea pregătită de soartă și în care ai ceva „vechime”? Apariția, într-o modestă cărticică, la Casa de editură „Amurg sentimental” a editorului și poetului Ion Machidon, a propriilor tale zbateri poetice sau scriitoricești reprezntă pentru toți o bucurie dar și o recunoaștere că vocea, sensibilitatea și prietenia ta au contat mult pentru noi! Că bunul nostru prieten tânăr, Iosif
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
îndrept cât pot pentru a mai rămâne o vreme împreună cu toți și iată, mă conformez ca atare... Ajută-mă, Doamne! Ghică Șerb, dimpreună cu „fârtații” tăi din Rucăr- Muscel (la apariția postumă a vol. „NETERMINATE” apărută la Casa de editură „Amurg sentimental, 2011, cu o prefață semnată de scriitorul Ion Machidon Referință Bibliografică: Scrisoare către Ion (Dorel) Enache-Andreiași / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 205, Anul I, 24 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > AL.FLORIN ȚENE" NETZCHE ÎNTRE" Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 205 din 24 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Al. Florin ȚENE NIETZSCHE ÎNTRE RĂSĂRITUL ZEILOR ȘI AMURGUL LOR Pornind de la finitudinea condiției umane, Nietzsche caută să redescopere „cărarea pierdută” către empireu. În lucrarea „Werke” filozoful caută un simbol prin care să înțeleagă „sensul religios” ca un reazem supranatural. Reânodând firul din prima perioadă a creației sale, în
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
către empireu. În lucrarea „Werke” filozoful caută un simbol prin care să înțeleagă „sensul religios” ca un reazem supranatural. Reânodând firul din prima perioadă a creației sale, în care zeii greci își găsiseră loc în omagiile sale, Nietzsche consemnează în „Amurgul idolilor” dorința de întoarcere a lui Dionysos, aceasta constituindu-se ca un testament: „Nu cunosc un simbolism mai înalt decât acest simbolism grec, cel al cultului dionisian”. Filozoful abandonează armele revoltei sale contra zeilor la poalele miticului Olimp. Aura de
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
Philosophierens” (Berlin und Leipzing, 1936) preciza că trăsătura fundamentală a gândirii lui Nietzsche „autocontrazicerea”, a îndepărtat de multe ori din logica multitudinilor exegeze ideea că, în numele pasiunii pentru contradicții și antiteze,autorul „Nașterii tragediei” va căuta să-și imagineze, după „amurgul zeilor”, cum va arăta „răsăritul zeilor” noi. Stefan Zweig vedea în fostul profesor de filologie clasică de la Universitatea din Basel „un geniu al întorsăturilor, al contrazicerilor violente” (Tolstoi. Nietzsche, București, Editura Cugetarea, f.a., p. 182), pe motivul că acesta se
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
evidențiază prin devoțiunea și extazul față de „genii” și „idoli”. Trecând de la o extremă la alta, Nietzsche nu abolește definitiv perspectiva credinței în zei, ci dorește să spulbere numai credința în anumiți zei, cei cărora el le-a declarat „război”. În „Amurgul zeilor”,după încântarea produsă de priveliștea idolilor dărâmați, Nietzsche înserează capitolul „Ce le datorez anticilor”, în care apelează la un zeu, străpvechiul Dionysos, chemându-l să protejeze viața, să simbolizeze voința de viață printr-o „doctrină a misterelor” în care
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
vieții, ani cruzi de boală, filosoful dorea să se erijeze el însuși în idol, în profet, care să vestească o nouă eră a culturii umanității. Precum, mai târziu la noi, M. Beniuc ce se erija în toboșarul vremurilor noi. În „Amurgul idolilor”, scria despre sine: „Am dat umanității cea mai profundă carte pe care o are, al meu Zarathustra, și se consideră, fără nici o ezitare, ultimul discipol al filosofului Dionysos și dascălul eternei reîntoarceri.” (F. Nietzsche, Werke, Band VII, p.14
AL.FLORIN ŢENE NETZCHE ÎNTRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366924_a_368253]
-
Era fixat totdeauna pe postul Europa Libera. Cel mai adesea, după ce ieșeam de la el, simțeam nevoia să mai hălăduim prin mânăstire și ne îndreptam spre ostrov, în cimitir. Îl puteam vedea de departe cum își făcea plimbarea de seară în amurgul stins al Cernicăi, de care eu eram atât de încântat și de impresionat în sufletul meu de copil, străbătând în lung și-n lat balconul căsuței, ce dădea spre lac și spre insulă. Se gândea, se ruga, privea minunile întocmite
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BUCURIA PRIMĂVERII Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1565 din 14 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului bucuria primăverii au înflorit, au înflorit cireșii... prin luna plină ciobanii se plimbă pe cer, cad cu amurgul mieii-n genunchi, luceafărul uitat se zbate-n delir, cântecele naturii au alte sunete, bucuria se urcă prin crengile copacilor, roșii și murgi caii sălbatici alunecă prin mine ca niște arătări divine, primăvară, ai înecat văzduhul, în apele albastre ale
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
niște arătări divine, primăvară, ai înecat văzduhul, în apele albastre ale cerului, s-au rupt zăvoaiele, cerul umple cu stele pădurea, sălciile dorm culcate pe perne de puf, sună vântul frunzele lor, le spală cu rânza zării pe față; în timp ce amurgul se sfâșie între un deal și o câmpie, ascult cum își toarce cântecul ei o ciocârlie. marți, 14 aprilie 2015 Referință Bibliografică: bucuria primăverii / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1565, Anul V, 14 aprilie 2015. Drepturi
BUCURIA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367535_a_368864]
-
prins în mărgele de crin, le simt mireasma ce poartă întreaga natură. Pielea-ți miroase a vin și buzele-ți tremură vioi. Mereu îți cer, mereu îmi dai câte o gură din tine pentru noi. Fermecată-ți e privirea în amurg când se plimbă în aer praf de miere. Se scurg toate izvoarele reci în mine s-acopere o julitură ce-mi domină viața. Dulce durere c-un cer de purpură. Vreau să vezi ce am pe suflet, să mă iei
ÎȚI MULȚUMESC de ALEXANDRU COSMIN CRĂCIUN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/367602_a_368931]
-
și ele încearcă zadarnic să supraviețuiască: „Nu-i alt ca tinerețea giuvaier,/Și lor le pare totul spelb pe lume/ Când timpul semn le face, pișicher,/Să cugete la cifre și volume./ [...] Când altele-asfințesc frumos ca floarea,/ele-și desfid amurgul pasămite,/ Mereu, deși le doare, cu ardoarea/ Unor ființi ce se socot vrăjite.” Sirenele ca și celelalte creaturi acvatice reale sau imaginare nu vor fi totuși izgonite definitiv din sensibilitatea și imaginația omului modern care simte în continuare nevoia de
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
și-n pâinea coaptă... Alerg pe cărarea spre grădină, prin romaniță, flori de busuioc, mă joc prin iarbă și în țărână, dorm în colibe din tufe de soc. În frunzele verzi și eu mai trăiesc, cu același zâmbet nevinovat, în amurg de vară mă regăsesc, sunt acasă... ce un gând minunat... Rătăcesc, dar urmele sunt goale, semnul ce separă două clipe, lacrimile-mi cad atât de moale, ce frumoase... gânduri retrăite... Și mă trezesc deodată, ce vis ciudat, dar totuși, Doamne
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
retrăite... Și mă trezesc deodată, ce vis ciudat, dar totuși, Doamne, Ție-ți mulțumesc, știu că într-o zi, mă re-ntorci în sat, ca ultima dorință s-o trăiesc... Ce dor de albastru și de mamă, mă cuprinde în amurg de vară, sufletul ce-n mine se destramă, poartă visul ce-acasă mă cheamă... Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Sunt acasă... Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1884, Anul VI, 27 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
SUNT ACASĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367671_a_369000]
-
alte persiflări și interese. Era încă o copilă fricoasă și hotârâse să locuiască la o gazdă, puțin chiar departe de Universitate, dar calea îi părea atât de scurtă, deși o parcurgea zilnic pe jos, și în orele de seară, când amurgul îi stăpânea gândurile, ferind-o de meditații în aer liber, îi însoțea frica firească, iar ea, mergând pe balustradă, își spunea Tatăl nostru, simțind că cel mai bun lucru acum e să nu se oprească, ci să continue să se roage
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
la visare. În ochii tăi cei verzi, mă pierd, rătăcind, prin iarbă necosită și prin păduri, chemat de primăvară, hipnotizându-mă, dorind să-i văd mereu, temându-mă, să nu te pied. În ochii tăi căprui, mă văd, într-un amurg de seară, pe malul mării, strivind nisipul umed, sub picioare, ținându-te strâns, lângă mine, cum s-a mai întâmplat, în viața-mi, cu alți doi ochi albaștri, cu alți doi ochi și-aceea verzi. Deinzendorf, Austria februarie 2016 Sursă
ÎN OCHII TĂI de COSTI POP în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367680_a_369009]
-
aripa visului hoinar... Un vis pe care-l visezi singur rămâne doar un vis. Un vis pe care-l visezi împreună cu ceilalți devine realitate - așa după cum spunea John Lennon. (Gheorghe A. STROIA) COLECȚIA EPOSS ***1. GEORGETA VIȘAN (Craiova) - CÂNDVA... ÎN AMURG (roman, A5, 192 pagini) Romanciera Georgeta Vișan transcrie, printr-un inspiro de invidiat, povești pe cât de reale, pe atât de furtunoase, cu un epos rupt din viață și îmbrăcat în aura unei relatări persuasive. Spectacolul este mereu același: când alb-suav
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
în aura unei relatări persuasive. Spectacolul este mereu același: când alb-suav, când negru-profund, însă ubicuu „postat” sub „sabia lui Damocles” a ternului trăirii și dramei, iluminat însă de speranță, ca ultimă redută în bătălia dată în tranșeele vieții. Cândva... în amurg are ca temă abuzurile săvârșite într-o familie care trăiește după propriile-i norme morale și sociale. Copiii sunt „educați” în spiritul „democraticei” libertăți, fără constrângeri ori porniri etice și, deseori, lipsită de scrupul. Libertatea este prost înțeleasă, personajele rezervându
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 27 FEBRUARIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367666_a_368995]
-
viața-mi e un hazard, Mai este mult din clipă? Un zvâcnet de aripă Încearcă zborul sacru. O copie, simulacru... Totul în mine-i frânt, dă-mi Duhul Tău cel Sfânt! Doar astfel pot trăi...Țintesc spre veșnicii Și în amurguri reci, aștept să vii, să treci Și pe la casa mea. Intră Doamne în ea! Cu-atâtea doruri, simt, cum tainic mă desprind, De tot ce e pământ...Spre ceruri mă avânt, Las totu-n urma mea, privesc spre Golgota, Văd
MI-E DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367719_a_369048]
-
pe Corso-ul brașovean, mi se pare că se numește Calea Republicii, tocmai dă să însereze și mirajul culorilor de sub un soare mereu mai roșu (culoare derivată din disperarea lui că peste puțin timp va fi înlocuit), mirajul acesta de amurg sugerează parcă un fel de regret și o subtilă melancolie. Culorile solare aștern acum farduri speciale pe fețele trecătorilor, dar și pe zidurile bătrânelor clădiri. Farduri, am spus?! Ei da, „Ca la teatru, madam” - așa glumesc eu cu domna sufletului
LASĂ-MI TOAMNĂ POMII VERZI ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367709_a_369038]
-
sunt singurele menite să te poarte în depărtări. Cucerirea înălțimilor cunoașterii pornește chiar din copilărie, acea secvență a existenței noastre în care suntem cel mai aproape de îngeri și de perfecțiunea ideatică a menirii noastre în teluric. Urcând treptele vieții către amurg, conștientizezi că se pierd singurele valori care te apropie de divin și de plinătatea sufletească: candoarea și deschiderea deplină către tot. Nevoia acerbă de a resimți fiorul copilăriei și de a-ți revizui pașii de-a lungul vieții, alunecă ușor
PRIMUL ANOTIMP de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367737_a_369066]
-
I. AUREL M BURICEA - ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME), de Aurel M. Buricea, publicat în Ediția nr. 2352 din 09 iunie 2017. ELEGIE iubito , e-o toamnă păgâna ascult-o cum ofteaza-n amurg când norii din verde se-aduna și-n sufletul meu cascade curg iar timpul e-o rană deschisă sângeră noaptea cuvântul meu mi-e viața un munte de clisa pe care acum îl urc din greu cad frunzele litere moarte
AUREL M. BURICEA [Corola-blog/BlogPost/367756_a_369085]
-
ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe clape
ACEEAŞI ZI, ACELAŞI MÂINE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367032_a_368361]
-
izbuti ceva a-ți cere / cu-atâtea vorbe înecate-n gât?” Inteligență, gust ales, măiestrie estetică, strălucire tehnică, mesaj poetic cu implicații filosofice - pe tema panta rhei, mai ales. Poezie fină, blândă și amăruie, magnifică, poezie de toamnă și de amurg, poeme străbătute de „căi de cocori”. O vreme trecută, paradiziacă, un prezent pătimitor-pământesc saturat de vis și un proiect care nu se va materializa, elaborat însă „cu mari rezerve de iubire / și fire de risipitor”, proiect îndreptățit, totuși, fiindcă „n-
LINIILE PARALELE SE ÎNTÂLNESC ÎN INFINIT (IULIAN PATCA, SĂ VII ŞI MÂINE, CLUJ-NAPOCA, EDITURA MEGA, 2011) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 193 din 12 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367059_a_368388]