1,230 matches
-
în cazul lui Țepeneag! - și la ceaușismul de ultimă oră, în cazul meu! Nici eu și nici Țepeneag nu voiam neapărat „să avem dreptate”, ne „mulțumeam” cu laurii literaturii, atât cât îi aveam - la București sau la Paris! -, dar, spre „amuzata” noastră surpriză, am constatat, doar la câțiva ani după Decembrie ’89, că „tabla de valori” politice arăta cu totul altfel decât „ne-o aminteam” noi și decât se întâmplase „de fapt”, opoziția și rezistența la regim în forme declarate, continue
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
holul unei gări înainte de răsăritul soarelui. Pe scurt, o cucernicie insipidă a tăiat calea vertijului și pe cea a vestigiului și în loc să meditezi ca un romantic de bună credință asupra curgerii timpului și asupra precarității condiției umane, te gândești, abia amuzat, la necuviințele facsimilului și ale ieftinătății în domeniul celor sfinte. Aceste locuri de memorie care sunt față de amintirea lui Iisus ceea ce este flecăreala față de cuvânt cu excepția, desigur, a construcțiilor cruciate cum ar fi mica sală gotică a Cenaclului, lângă mormântul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și greutatea mea corporală. Dar, eu sunt înscris pe un drum al pelerinajului, adică și al pocainței și multe păcate am de ars pe acest drum. Așa i-am spus zilele trecute tinerei nemțoaice ce contesta biserica. M-a privit amuzată dar nici nu a negat cele spuse. Simpatica familie italiană stă la o masă nu departe de mine iar profesoara de religie are și ea în față un caiet în care probabil își notează impresiile din pelerinaj. Ei sunt deja
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
domnu’ Morton? a-ntrebat McCarthy. - Fiindcă ești un nenorocit de drogat! - Eu nu, domnu’ Morton. - Și cum e cu urmele alea de ace? - Am sifilis, domnu’ Morton. - Toți drogații au sifilis, a zis Morton. Vocea-i era domoală, condescendentă și ușor amuzată. Tipul cu pipa Încerca fără succes să facă haz pe seama unuia din negri. Negrului i se spunea „CÎrlig” din cauză că avea o mînă diformă. - Maimuța ți se cam cațără-n spinare, eh? a-ntrebat tipul cu pipa. - Nu știu despre ce vorbiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
fii moale, pune șaua pe ei, Pascule. „Pe ei“, adică pe noi, pe redacție, de bună seamă. — Pun, domnule director, îl asigura, liniștitor, Mihai Pascu pe mult agitatul nostru șef suprem, zâmbind amuzat-complice către cei de față, la rândul lor amuzați. Că era un amuzament secret și în mâiniile lui G. Ivașcu, ba chiar și o urmă de răsfăț, eu nu am nici o îndoială. Și mai era ceva: o formă paradoxală de manifestare a discreției de sine. Prefera să se creadă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poate spune despre facțiuni în acest loc? Așa cum a arătat Quentin Skinner, unul din modurile fundamentale în care Machiavelli s-a îndepărtat de convențiile predecesorilor și contemporanilor a fost prețul sau frapant, din Discursuri: discordia civică română 65. Răspunsul oarecum amuzat al lui Guicciardini la argumentul lui Machiavelli a fost că "a laudă discordia e ca si cum lăuzi infirmitatea unui infirm"66. Dar extinderea și natura acestei "dezbinări" și motivul ei nu au fost totdeauna înțelese pe deplin 67. În primul rând
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
din severitatea judecății lui, vizibilă pe după sprâncenele și mustățile lui stufoase. A murit În casă la mine, așa cum va muri și feciorul lui cel mare: povestind, până pe patul de moarte, despre pitorescul lucrurilor din trecut, al căror observator atent și amuzat fusese. Așa arăta tatăl meu. Iar lângă el, până a-și vedea cei cinci copii rămași Încă mărunței, ardeleanca de mumă-mea, Maria din șercaia Făgărașului, de bun soi și de bun-simț țărănesc, dulcea și blânda de ea, cum nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de-a rândul ale Noii Reviste Române din primăvara lui 1914, găsesc o vie dezbatere literară Între criticul Ion Trivale și F. Aderca. Exceptând Istoria literaturii române a lui G. Călinescu, la care cu greu ajung majoritatea cititorilor grăbiți și amuzați ai acestor amintiri și, afară de asta, o carte cu judecăți formu late mult după apariția și afirmarea ulterioară a fenomenului simbolist În literatura noastră - nu cunosc printre contemporanii Începuturilor acestei mișcări o dezba tere de felul celeia dintre Ion Trivale
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bucureștilor și lângă un mare liceu de băieți, cum era liceul Lazăr; așa cum nimeni, dar nimeni, domnilor moraliști și moralizatori, nu se alarma când aceste femei, trăind voluptuos În marginea societății, se scăldau, În capoatele lor afriolante și sub privirile amuzate ale mahalagiilor de treabă, prin mijlo cul străzilor inundate În toiul ploilor de vară. Tot din același spirit prea liberal al moralei timpului, maha laua noastră atât de deocheată era Împănată cu locuințele gospodărești ale atâtor familii onorabile, În mijlocul cărora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să aibă vreo urmare negativă pentru el. A executat ireproșabil comanda de la Moscova, iar în perioada care a urmat chiar a lăsat tuturor impresia că și-a revenit, că judecata nu-i mai e tulbure, rătăcită. Tata ne-a povestit amuzat și conspirativ mie și fraților mei această tărășenie, cu toate încrengăturile sale, nu știu de unde cunoștea atât de amănunțit aceste întâmplări. Oricum, noi am fost foarte impresionați și de povestea în sine, și de încrederea pe care ne-a arătat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
spate, cu salopetele noastre În care se Îmbibase tot jegul străzilor - eram doar umbrele aristocraților care fuseserăm. Camionul ne lăsase la marginea de sus a orașului, la intrare, și, cu pași stinși, ne-am tîrÎt bagajele pe străzi, pe sub privirile amuzate sau indiferente ale trecătorilor. În depărtare, portul radia de strălucirea atrăgătoare a vaselor sale, iar marea, neagră și Îmbietoare, ne chema - mirosul ei cenușiu ne dilata nările. Am cumpărat pîine - care ni s-a părut scumpă pe moment, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să ne dea de muncă și ceva de mîncare. Ne-am devorat cu mulțumire porțiile, dar, cînd am aflat că am de curățat faimoasa toaletă, mi-a stat mîncarea În gît. În timp ce coboram, Înjurînd În gînd și urmărit de privirea amuzată a lui Alberto, care fusese Însărcinat cu curățatul cartofilor, mărturisesc că Îmi venea să uit tot ce s-a scris vreodată despre legile prieteniei și să cer schimbarea muncilor. Nu există pic de dreptate! Adică, peste toată mizeria strînsă acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
întâlnire neprevăzută dintre mine și Dinu Noica, tocmai sosit într-ascuns în periegeza lui dentaro-filozofică, Mihai mă turnă fără menajamente, mărturisindu-i că nu accep tam sub nici un motiv discutabilul său trecut politic. — Dar de ce? mă interpelă Dinu, zâmbitor și amuzat. Bineînțeles că n-am știut să-i explic de ce... Însemnări ale lui Pierre Limbile mele: limba rusă - limbă a voioșiei, a tinereții, a succesului pozitiv; le français - langue d’amour et des émotions romantiques; limba română - devine treptat o limbă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne nourrit pas. (Mai bine este să ai pâine în buzunar decât pană la pălărie tot ce este superficial nu hrănește). La sfârșit, i-am cerut doamnei R. permisiunea de a păstra mica pungă de hârtie ca souvenir. A zâmbit amuzată, a fost de acord, chiar dacă sunt convins că nu a înțeles prea bine gestul meu. Pe de o parte, nu mă pot opri să nu mă gândesc la faptul că noi românii nu vom ajunge niciodată la un asemenea grad
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Când a ieșit din prăvălie, mi-a întins două franzele calde, dar mi-a respins cu mâna banii: „Lasă, spune bogdaproste“. Am insistat să-i vâr monedele în buzunar, aschimodia de cățel s-a repezit lătrând la mine, lumea privea amuzată. Nu m-am îndurat să renunț la pâinea proaspătă. Am mormăit ce mi-a cerut. După ce m-am îndepărtat cu pomana, am intrat la coafor, ca să-mi recapăt respectul de sine. Acolo sunt cineva, fiindcă, de câte ori mă tund, las bacșișuri
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
extrasenzorială, am adesea senzația că ea nici nu s-a petrecut cu adevărat, că n-a fost decât una dintre fabulațiile cât de cât coerente care - în copilărie, cel puțin - îmi asigurau o suită fidelă de ascultători. Mă întreb, la fel de amuzată ca atunci când fiică-mea îmi povestește experiențele ei personale cu Naruto cel demonizat, în care a intrat o vulpe cu nouă cozi, dacă intrarea glorioasă, tortura mistică, stigmatele de pe brațe - care, e drept, s-au vindecat foarte târziu - nu fac
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dat mâna cu ea și a bătut-o pe umăr părintește. Cum se considera o femeie pricepută la bărbați (nu degeaba se măritase de trei ori), a zărit în ochii tânărului conducător o licărire de interes cu care era obișnuită. Amuzată, a povestit apoi tuturor că acesta i-a făcut ochi dulci. Ba chiar susținea că ar putea să se ducă oricând la el în audiență la București să-i ceară un apartament. Statul român avea atunci apartamente la discreție, se
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită pe atât și de amuzată soțului său. N-ai crede că ne găsim la...? Și rosti numele, pe care nu mi-l mai amintesc, al unei localități neînsemnate din Nordul Africei: Mazagran, Meligrah, Gemilah...). Așa umblau și acolo, ți-aduci aminte? liberi... "Non. C'est
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
țil zic ei, pentru că așa scrie la ziar. Numai că publicul lui Gigi & Irinel nu e compus numai din oameni săraci cu duhul, ci și din cei de la care - cum se spune - ai pretenții. Îi auzi pe mulți cum comentează amuzați sau indingnați gogomăniile pe care leau văzut la televizor sau povestesc despre vreun invitat deai lui Dan Diaconescu. „De ce te uiți la așa ceva?“, îi întrebi. „Ca să văd până unde se poate ajunge cu tâmpenia“, ți se răs punde. Sunt cei
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
spun că a fost nedrept cu celălalt. Și urmează un lung șir de SMS-uri, în care A.G. nu-mi spune nimic despre laudă, dar se arată iritat de reproșul legat de cronica la filmul lui Tudor Giurgiu. îi strecor amuzat constatarea că se comportă fix ca un regizor (român) : poți să le spui de o mie de ori că sunt geniali, dar dacă ai cea mai mică obiecție la vreunul dintre filmele lor, ești considerat idiot. Gorzo consideră că a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și dacă nu aș avea mereu impresia că descopăr ceva nou la fiecare lectură a scrisorilor tale, aș fi avut curiozitatea să-i urmăresc jocul impresiilor pe față, atât era de „ciulită, ca urechile“ fața să prindă tot, ciulită și amuzată. De altminteri, el s’a îngrășat mai mult decât oricând, parc’a întinerit; o față netedă și sub piele acum și altceva decât os. S’a pus chestiunea continuării studiilor și el spune că e o imensă imposibilitate din pricina părinților
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
povestit cum dumineca trecută era să cadă în cap din podul casei de la țară - a alunecat scara pe ciment - mi-a arătat o imensă tăetură la cot, prin cădere ar fi trebuit asta să se întâmple la cap. A spus amuzat, înduioșat și melancolic „Elle va se tirer de l’affaire, la gosse“. I-am citit pasajul Cinci , unde nu era nimic de ascuns, pentru că mi-a spus: „Tiens, l’écriture de Cinci“. Și după ce abia respirasem de emoția ce mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în van găsește alinare în gânduri și alean“, „și lasă gândului cărare de abis“. Ți aduci aminte cum țipam: Ferme ces cochonneries!... și acum, iată-mă, ascult. Aștept sau să-mi spui „Vrei să închid?“, sau să-ți aud râsul amuzat. În casă acum e cald, iubito. Aș vrea să te întorci din oraș, înfrigurată. Ți-aș da o ceașcă de ceai, cu unt și marmeladă. Dar acolo, în garde-manger-ul tău, mânuța ta, pe care mama a ferit-o de orice
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la față și tot părul strâns sub pălăria cea nouă Cossack mi-a venit pe ochi și sunt conștientă de faptul că, pe partea cealaltă a drumului, toți oamenii care stau pe scaunele de la fereastră ale cafenelei Jo-Jo mă privesc amuzați. Dar n-am să mă dau bătută. Știu sigur că o să meargă. Trebuie să meargă, pentru că în ruptul capului n-am să plătesc un comision de livrare uriaș când stau chiar după colț. — N-o să intre. Taximetristul scoate capul pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
succes și nu am nimic de demonstrat nimănui... simt că mă micșorez înapoi. Că mă transform din nou în fata insignifiantă, ca un fulg de nea, care n-avea niciodată replică pentru una ca ea. — Rebecca! zice, privindu-mă extrem de amuzată. Măi, să fie! — Bună, Alicia, spun și mă sforțez din răsputeri să îi zâmbesc amabil. Ce mai faci? — Auzisem că lucrezi într-un magazin, dar am crezut că e doar o glumă. Râde scurt. Dar... iată-te. Ți se potrivește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]