1,733,188 matches
-
un azil protector, și aer de om chinuit, îndărătul liniștii aparente... O actriță interesantă și o posibilă carieră. Parafrazînd o replică celebră, cine e această Ioana Flora? E fiica poetului Ioan Flora, născută și crescută în Iugoslavia, pînă la 18 ani; a făcut școala în limba sîrbă; a studiat actoria la București, la clasa lui Alexandru Repan; a absolvit în '97; a jucat și în două spectacole ale lui Vlad Mugur; în prezent, e în trupa lui Dan Puric și poate
B 67 SXS by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14680_a_16005]
-
Ion Pop De la Geneva, a venit de curînd vestea dispariției, la 14 septembrie, a lui Jean Rousset, la o vîrstă a patriarhilor. Marele profesor, născut în 1910, fusese, în tinerețe, asistent al lui Marcel Raymond, petrecuse câțiva ani în Germania și la Paris, în care pregătise ceea ce urma să fie cartea sa despre Literatura epocii baroce în Franța, teza de doctorat din 1953. Pasiunea pentru arta și literatura barocului se va concretiza, apoi, și în importanta Antologie a
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
fiecare întîlnire pe care am avut-o, de vreo trei decenii încoace, ultima dată în Clujul a cărui universitate l-a înscris, onorîndu-se, printre doctorii săi honoris causa, în 1997. Jean Rousset a plecat dintre noi fără zgomot, dus de anii mulți, care l-au scutit, totuși, de o lungă suferință. Lasă în urmă o foarte frumoasă amintire și un număr de cărți, dintre care două, Literatura fanceză în epoca barocului și Mitul lui Don Juan, se află și în românește
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]
-
toate energiile posibile și să pună în mișcare un microunivers întreg, astfel încît să păstreze neatins talantul și să îl și sporească în mod spectaculos. Pentru ca basmul să fie complet, după ce își construiește - într-o zi, cît alții într-un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La sfîrșitul povestirii, se va așeza, prosper, la casa lui, întruchipînd supremul ideal burghez. Totuși
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
și-a dat mâna cu experiența, cu înțelepciunea unei comunicări ce devine captivantă, devine de-a dreptul seducătoare. Este o seducție pe care maestrul o induce în mod special în relația cu tânăra generație a melomanilor ce pătrund în acești ani în sala de concert. Simfonia a 2-a de Beethoven a fost definită în spațiul de afirmare a vitalității geniului componistic propriu titanului de la Bonn; impresionantă, în cazul performanței lui Andreescu, este energia interioară ce nu covârșește, ci împlinește dimensiunile
Debut de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14659_a_15984]
-
toate energiile posibile și să pună în mișcare un microunivers întreg, astfel încît să păstreze neatins talantul și să îl și sporească în mod spectaculos. Pentru ca basmul să fie complet, după ce își construiește - într-o zi, cît alții într-un an -, jumătatea de împărăție de rigoare, cavalerul o cucerește, de soție, și pe Portia, fata (vitregă) a împăratului modern. Astfel, cavalerul încetează de a fi rătăcitor. La sfîrșitul povestirii, se va așeza, prosper, la casa lui, întruchipînd supremul ideal burghez. Totuși
La despãrțirea de I. Fischer by Gabriela Creția () [Corola-journal/Journalistic/14663_a_15988]
-
Iulia Alexa Luată metodic, Întâlnire la Kronstadt nu e nici excepțională, dar nici proastă, și nici mediocră. Autorul, Edgar Reichmann, e un emigrant brașovean de origine evreiască, stabilit în Franța. Întâlnire la Kronstadt e o autobigrafie cuprinzând prima copilărie, anii celui de-al doilea război mondial și tinerețea autorului cu toată țesătura de întâmplări dintr-o istorie precipitată. Personal, această carte mi-a plăcut, mi-a fost agreabilă așa cum pot fi agreabile unele cărți nu neapărat fundamentale, canonice etc., care
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
cu familia furată și femeile lui iluzorii. Cartea demonstrează cât de actual e mitul evreului călător non-identitatea lui sau multiplele identități asimilabile. Rămâne, în final, doar ceea ce face din om trecutul: copilăria, locurile puternic marcate afectiv, mirosurile și spaimele primilor ani, supraviețuind diverselor peceți culturale. Rămâne durerea înstrăinării de femeia cea mai iubită, a căsătoriei ratate, a prietenilor trădați sau trădători sub teroare într-o țară comunistă, fascistă, islamică ori de alt gen. Dureri general-umane. Pentru sfâșietorul sentiment de disperare voioasă
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
bucurii pure și spontane. Pe celălat versant, al scrutării lăuntrice și al construcției anevoioase, pline la tot pasul de materii și de sonorități grele, se așază Ion Andreescu. Evaluînd în timp, adică de-a lungul a peste o sută de ani, această relație a artiștilor români cu peisajul, se poate observa că marile atitudini față de natură, în general, și față de peisagistică, în particular, sînt, cu toate nuanțele de rigoare, cele reprezentate de Grigorescu și de Andreescu. Pe direcția celui dintîi vin
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
de participarea directă a unui artist anume la Balcic sau la Baia Mare, opțiunea stilistică și perspectiva în care el exploatează mijloacele de expresie îl situează într-o direcție sau în cealaltă. Deși Ciucurencu, de pildă, a lucrat într-unul dintre ani în Colonia de la Baia Mare, el rămîne fundamental un artist cu dominante sudice, solare, în vreme ce țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
în care lirismul de fond se conjugă cu o remarcabilă forță a expresiei. Dar surpriza absolută a întregii expoziții și, într-un fel vedeta acesteia, este Alexandru Moser Padina. Plecat de multă vreme din România și decedat cu vreo cîțiva ani în urmă în Elveția, Padina este și el puțin cunoscut, iar lucrările sale circulă destul de rar pe piața de artă și deloc în proiecte culturale. Este pentru prima oară cînd un număr semnificativ de lucrări pot fi văzute laolaltă. Tablouri
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
și o minune a tehnicii timpului. Iar bustul veghetor al împăratului Traian este înduioșător, pur și simplu, dacă citim ce au scris brăilenii, la 1903, pe soclul de marmoră: "Românii recunoscători"! Cum de nu? Spuneam despre piațeta Sfinților Arhangheli (în anii comunismului: V. I. Lenin!) că era inima orașului, de acolo desfăcându-se străzile radiale, printre care și eleganta stradă Regală, "corso"-ul brăilean. Iată și de pe Regală (devenită Republicii după '47, devenită Eminescu, după '89, fără vreo șansă de omologare
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
du-te vino, o nestinsă rumoare, semn al vieții dinamice de altădată. Acest cuprins orășenesc îmi pare că trebuia să fie la Brăila cel mai bine păstrat, ocrotit, și nu a fost, din nefericire. Un semn rău încă din primii ani ai domniei lui Ceaușescu: smulgerea salcâmilor emblematici, străjuitori cândva pe amândouă părțile vestitei străzi. Un sacrilegiu. Au urmat alte ciuntiri, renovări neinspirate, stupide modernizări. Iar acum, lăsarea totului în paragină. Am fost în octombrie trecut la Brăila, cu o echipă
De ce nu și Brăila? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14696_a_16021]
-
utopia dar îi și exclude accepțiile negative (?!). Binefacerile galopului bibliografic include și irelevanța citatelor: o pildă în acest sens ar fi Donna Haraway, amestecată pe nedrept în discuția relativă la postmodernism, s.f. și utopie. Citatul respectiv e luat din capitolul An Ironic Dream of a Common Language for Women in the Integrated Circuit din lucrarea A Manifesto for Cyborgs: nu are nici în clin, nici în mânecă cu utopia, se referă (foarte sumar) la un segment precis din cyborg fiction (cel
Utopia/distopia bibliografică by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14691_a_16016]
-
audă pentru că nimeni nu o născocise. Ne-o propune însă, cu eleganța gestului ce-și uită forța de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir de mărar și cerul albastru. Cea de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
de noutate, consumîndu-se cu noblețea unui fapt vechi, Sanda Nițescu, scriitoare și pictoriță de origine română, aflată de mai bine de treizeci de ani la Paris. Cititorului român îi e cunoscut numele dintr-o carte la fel de fermecătoare apărută cu cîțiva ani în urmă - Un fir de mărar și cerul albastru. Cea de acum, Café, cu subtitlul O microtipologie a cafenelelor pariziene - păcălitor, pentru că te gîndești mai degrabă la un studiu monografic, e iremediabil invadată de licoarea din titlu: scrisul are culoarea
Fascinația banalului by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14673_a_15998]
-
dată pentru a doua oară. Biserica străjuiește cursul Dunării. E un gest urmat în Moldova de ridicarea, pe cheltuiala sa, a monumentului "Victoriei", la Mărășești, operă a sculptorului O. Han. Un altul, într-un mic cimitir din Alsacia, unde prin anii '30 Pamfil Șeicaru a reușit să îngroape osemintele ostașilor români, adunate de prin mormintele răspândite în Franța ale prizonierilor din lagărele organizate de armatele germane de ocupație. O statuie a lui O. Han le stă de strajă, reprezentând România. Nimeni
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
la derularea faptelor, relatate sub titlul Cazul Pamfil Șeicaru, formate din expuneri, "drepturi la opinie", "câteva sublinieri", "apeluri la simțul moral", "certificări de autenticitate", ca în cazul editării unicului roman al lui Pamfil Șeicaru, Vulpea roșcată. "Cazul", lansat la sfârșitul anului 1995, se continuă cu frenezie pe întregul parcurs al anului 1996. Totul ținut sub controlul explicărilor logice din partea redacției. De aceea, finalul scrisorii deschise, adresate de Sever Ionescu redactorului-șef al revistei, în calitate de bun cunoscător al familiei din țară a
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
din expuneri, "drepturi la opinie", "câteva sublinieri", "apeluri la simțul moral", "certificări de autenticitate", ca în cazul editării unicului roman al lui Pamfil Șeicaru, Vulpea roșcată. "Cazul", lansat la sfârșitul anului 1995, se continuă cu frenezie pe întregul parcurs al anului 1996. Totul ținut sub controlul explicărilor logice din partea redacției. De aceea, finalul scrisorii deschise, adresate de Sever Ionescu redactorului-șef al revistei, în calitate de bun cunoscător al familiei din țară a lui Pamfil Șeicaru, cât și al lui, ca "decan al
Fără eufemisme by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14678_a_16003]
-
Iulia Popovici Tocmai a apărut la Editura Humanitas ediția a II-a a Notelor și contranotelor lui Eugen Ionescu, publicată pentru prima dată, în franceză, acum exact 40 de ani, în 1962, moment în care dramaturgul Ionesco, autor al Cîntăreței chele, al Scaunelor, Lecției, Rinocerilor, era deja apreciat și contestat concomitent - începea deci să fie considerat un mare creator de teatru. Volumul cuprinde scrieri dintre cele mai diferite, avînd însă
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
schimbul de replici cu Kenneth Tynan din The Observer), fragmente de jurnal, mărturisiri despre unele dintre piesele proprii (Cîntăreața cheală, Scaunele, Jacques, Amedeu sau Cum să te de descotorosești, Rinocerii), portrete ale lui Caragiale, Brâncuși, Schneider. Textele datează de la începutul anilor '50 pînă la începutul deceniului următor și, în ciuda caracterului lor fragmentar, sînt străbătute de obsesii constante care le dau cel puțin aparența de unitate. Ionescu cel din Nu e încă de regăsit în paginile Notelor..., revoltîndu-se de data asta împotriva
Clasicii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14672_a_15997]
-
lucrurile nu mai stau așa. în ce privește însă specializările din domeniul literar, trebuie să remarc că unele sînt pe cale de dispariție. Există în principiu cel puțin două cauze principale: una ține de programele universitare, alta, de piața forței de muncă. De ani buni în facultățile de Litere nu mai există nici o pregătire specifică pentru editarea de carte, cercetare istoriografică (și bibliografică) ori studiu de text. Facultatea pe care am absolvit-o eu însumi acum patru decenii se numea Filologie. Nici generația mea
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
aici, de acum sau de oriunde și de oricînd. Spun toate astea după ce am închis volumul de teatru publicat în 2001 de Editura Hasefer și intitulat Miriam și nisipurile mișcătoare. M-am întrebat pentru ce motiv anume am amînat un an să citesc această carte și cele șase piese incluse în ea? Pentru că acum trebuia să o fac, pentru că acum era timpul favorabil descifrării înțelesurilor ei. Deși unele texte publicate aici au fost tipărite și în alte volume, iar cu altele
Cine a mai văzut tribunale la Polul Nord? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14701_a_16026]
-
altora, visând în gura mare, tineri și liberi ca gâzele în lumină. Știi foarte bine, Daniel, ce înseamnă să scrii de unul singur. Pentru mine a fost și rămâne un efort chinuitor, cu rare satisfacții de câteva clipe. Atunci, în anii 80, am trăit experiența unică și irepetabilă a scrisului împreună. Și nici măcar scris - o poveste. Unul rostea o frază, altul cinci, unul schimba un cuvânt, altul anula tot și propunea altceva, după vreun ceas-două, se închega în aer Povestea, care
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
facă împreună o lume pe care să n-o știe decât ele. E mai mult decât a face un copil. În lumile noastre, Dan și cu mine eram în tot - când el era ploaia acidă, eu eram asfaltul Bucureștiului în anul 2049, androidul nebun Cristian îi rupea precis, fir cu fir, genele omului Dan, chipul lui se contura în dunele planetei moarte, al cărei ultim locuitor eram eu. Într-o seară, Victor Nănescu a povestit cum și-a bătut joc de
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]