25,745 matches
-
de cercetare sau reprezentanții acestora. Membrii comisiei sînt conducătorul științific și trei specialiști din domeniul corespunzător tezei, care au titluri științifice. Teza de doctorat va fi examinată de specialiștii din comisie, intocmindu-se de fiecare în parte aprecieri generale și analitice, precum și concluzii temeinic motivate asupra admisibilității tezei la susținere pentru conferirea titlului de doctor. Teza de doctorat trebuie să reprezinte o valorificare a studiilor și cercetărilor efectuate de doctorand și să constituie o contribuție meritorie personală la rezolvarea unei probleme
DECRET nr. 1058 din 15 noiembrie 1967 privind titlurile ştiinţifice în Republica Socialistă România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106240_a_107569]
-
fină discriminare a nuanțelor, fără efuziuni viscerale și fără sentimentalisme cu tentă elegiacă. De fapt, Doina Uricariu are o precizie rece, de aritmetru care a înlocuit cifrele cu cuvintele și care, mișcîndu-se pe un teren lexical, aplică limbii o rigoare analitică. Autoarea are scrupulul tentelor exacte, numai că își reprimă cu cruzime alunecările emotive, de aici și tonul sobru și impostat cu care își desfășoară evocările. Singurele dăți cînd își lasă simțirea în voie privesc asociațiile sinestezice pe care le face
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
o oglindă fidelă a realității geopolitice de după cel de-al Doilea Război Mondial. Aici, sunt necesare mici lămuriri, deoarece trimiterile lui Vladimir Tismăneanu sunt foarte specializate, iar hermeneutica dinamicii experimentului stalinist în Europa de Est este redata prin judecați de o densitate analitică alertă. First point - În concepția lui Marx asupra înstrăinării istoriei, diviziunea muncii este sursa primordială a conflictelor sociale, dând naștere conflictului dintre interesele individului și interesul general. De observat, remarcă Kolakovski, ca Marx generalizează conceptul de înstrăinare extinzând acțiunea acestuia
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
biografia pînă la dezgust și în final te alegi cu ceea ce meriți: cu gustul pelin al celui care a săvîrșit o dezvrăjire. Căci nimic din aura de altădată a artisului nu mai poate supraviețui sub un asemenea elan de denudare analitică. Victima încetează să mai fie o persoană cu har și devine un spectru alcătuit din vicii scîrboase și defecte reprobabile, iar morala ce se desprinde culminează într-o platitudine seacă: chiar și marii artiști au fost oameni, caz în care
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
Dosarele lor de urmărire sunt, de aceea, răspândite și amestecate, iar recuperarea și ordonarea lor în ediții care să servească istoriei literare și istoriografiei propriuzise sunt operațiuni de mare delicatețe, ce presupun atât o muncă susținută, cât și un efort analitic și de colaționare nu la îndemâna oricui. E de apreciat și faptul că Dora Mezdrea nu a apelat la soluții facile. Numele care au făcut până acum obiectul investigațiilor sale - din care au rezultat exemplare ediții de documente - sunt numele grele
Noica și fosta Securitate by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5202_a_6527]
-
Cititorul „de ocazie” posedă doar „dimensiunea plană a lumii”, parcurgînd cărțile exclusiv „cu intenția de a umple printr-o plăcere (adesea snoabă) un timp gol. Bineînțeles, opțiunile sale de lectură sunt facile. Cel mult literatură de interes general”. Natural, interesul analitic ni se îndreaptă cu precădere asupra primului tip. Avîndu-l în vedere pe „cititorul profesionist”, autorul stabilește patru „moduri” în care putem citi. 1) Lectura „la temă” (tip Mircea Eliade), cînd ai de parcurs o bibliografie anume, în vederea unei lucrări, secondată
Meditație asupra lecturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5216_a_6541]
-
aici, dintre junimiști, fiind repartizat în secțiunea a doua a cărții, sub cupola Prozei sociale. (Alături de Dobrogeanu-Gherea, Duiliu Zamfirescu și Delavrancea.) Marea provocare a fost, pentru Mihai Zamfir, Titu Maiorescu. Aici istoricul are de înfruntat, din unghi stilistic, criticul. Distanței analitice i se alătură, deci, o altă distanță, morală, care e a personalității lui Maiorescu. Soluția cea mai la îndemână ar fi fost aceea a apropierii de operă prin intermediul jurnalelor. Numai că Mihai Zamfir evită din principiu alibiurile de acest fel
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
e punctul de colaps al aparentei continuități: până în preajma lui, avem ritualul terestru al scrisului; dincolo de el, ceremonia militară a imaginației. Între cel dintâi și cea de-a doua, lectura afectivă nu știe să decidă. Rămâne la mijloc, în prostrație. Analitic însă, falia ("A primi note. A da") e la fel de-ndreptățită ca orice alt vers. Rolul poetului (care, nu-i așa, are la activ și lecțiile deschise ale profesorului de limbă franceză A.M. din volumul strada castelului 104) e și
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
ale motorului... Cum duci la îndeplinire aceasta sarcină dificilă? Corpul femeilor este împărțit în diferite zone. Să le numim zone erogene. Încearcă să afli mai multe despre acestea și apoi fă tot ce crezi că ar putea să funcționeze. Fii analitic. Monitorizează răspunsurile „motorului”. S-a schimbat culoarea motorului, produce un zgomot diferit ori s-a supraîncălzit? Prezintă scurgeri de ulei sau tremură? Orice bun mecanic observă cea mai mică diferență și răspunde imediat. Deci și tu trebuie să te oprești
SEX: Cum devii expert în preludiu () [Corola-journal/Journalistic/66716_a_68041]
-
căutarea mamei necunoscute devenind treptat un pretext, un exercițiu mental, rațional de demonstrație a unei inexistențe. Eroina noastră este o hipersenzitivă, o campioană a coșmarului cu ochii deschiși, și totodată, în ciuda lipsei de experiență și a naivității firești, o conștiință analitică necruțătoare introspectivă, retrospectivă și prospectivă. În Cecilia obsesia nașterii decăzute în visele ei la un act de defecație precum și înfiorătoarea reprezentare a pruncilor avortați și înecați ca niște pui de pisică în canalele lagunei, coexistă cu întâmplările și personajele vieții
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
de roman "personal" are mai puțină trecere la primul nostru roman, acela bidermeier de imediat după 1848. Urme, acest prim roman romantic lasă totuși, și nu numai în "Elena" lui Bolintineanu din aceeași epocă, dar și mai târziu în seria analitică și "feminină" a romanului realist, care duce la "Adela" lui Ibrăileanu și la "Ioana" lui Holban. Mai ales acesta din urmă îi este tributar lui Musset, pe care, dacă nu greșesc, n-am cum să verific acum, îl ci-tează. " Confesiunea
O referință ignorată by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6683_a_8008]
-
Gîndarea și raționamentul îl fac pe om să nu mai creadă în Dumnezeu. O cercetare canadiană arată că gîndirea analitică duce la anularea credinței în Dumnezeu. Autor: Anca Murgoci Experții de la University of British Columbia (Canada) spun că raționamentul înlătură convingerile religioase sau confirmă scepticismul celor care nu cred în Dumnezeu. Oamenii folosesc două tipuri de procese cognitive distincte pentru
Gândirea analitică suprimă credinţa în Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/66850_a_68175]
-
Murgoci Experții de la University of British Columbia (Canada) spun că raționamentul înlătură convingerile religioase sau confirmă scepticismul celor care nu cred în Dumnezeu. Oamenii folosesc două tipuri de procese cognitive distincte pentru procesarea informației: unul emoțional și intuitiv, iar celălalt analitic. Primul tip de proces este cel care duce și la credințele în divinitate, pentru că alocă scop, personalitate sau stări unor obiecte. Cei care se bazează mai degrabă pe gândirea intuitivă vor fi mai repede dispuși a crede, în vreme ce analiticii, mai
Gândirea analitică suprimă credinţa în Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/66850_a_68175]
-
de proces este cel care duce și la credințele în divinitate, pentru că alocă scop, personalitate sau stări unor obiecte. Cei care se bazează mai degrabă pe gândirea intuitivă vor fi mai repede dispuși a crede, în vreme ce analiticii, mai puțin. Gândirea analitică nu cauzează în neapărat necredință, dar, spun oamenii de știință, activarea gândirii analitice anulează procesul intuitiv. Cercetătorul Ara Norenzayan a testat mai multe persoane, încercând să afle care este gradul în care ei cred în Dumnezeu, informează 20min. În urma experimentelor
Gândirea analitică suprimă credinţa în Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/66850_a_68175]
-
scop, personalitate sau stări unor obiecte. Cei care se bazează mai degrabă pe gândirea intuitivă vor fi mai repede dispuși a crede, în vreme ce analiticii, mai puțin. Gândirea analitică nu cauzează în neapărat necredință, dar, spun oamenii de știință, activarea gândirii analitice anulează procesul intuitiv. Cercetătorul Ara Norenzayan a testat mai multe persoane, încercând să afle care este gradul în care ei cred în Dumnezeu, informează 20min. În urma experimentelor efectuate, cercetătorii au constatat că subiecții care, în timpul testelor, au fost expuși gândirii
Gândirea analitică suprimă credinţa în Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/66850_a_68175]
-
anulează procesul intuitiv. Cercetătorul Ara Norenzayan a testat mai multe persoane, încercând să afle care este gradul în care ei cred în Dumnezeu, informează 20min. În urma experimentelor efectuate, cercetătorii au constatat că subiecții care, în timpul testelor, au fost expuși gândirii analitice, și-au schimbat nivelul inițial declarat de credință într-un Dumnezeu, devenind mai sceptici. Rezultatele studiului arată că gândirea intuitivă duce la credință, iar gândirea analitică suprimă acest proces și, astfel, acest tip de gândire joacă un rol important în lipsa
Gândirea analitică suprimă credinţa în Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/66850_a_68175]
-
experimentelor efectuate, cercetătorii au constatat că subiecții care, în timpul testelor, au fost expuși gândirii analitice, și-au schimbat nivelul inițial declarat de credință într-un Dumnezeu, devenind mai sceptici. Rezultatele studiului arată că gândirea intuitivă duce la credință, iar gândirea analitică suprimă acest proces și, astfel, acest tip de gândire joacă un rol important în lipsa credinței religioase.
Gândirea analitică suprimă credinţa în Dumnezeu () [Corola-journal/Journalistic/66850_a_68175]
-
russes rămâne o convenție ieșită din pălăria unui singur autor), cât despre, schimbând tot ce-i de schimbat, dialoguri platonice. Ceea ce îndreptățește impresia, remarcată de mai toți cronicarii, că Ernu ia lucrurile de la zero, fără a se sinchisi de reziduurile analitice sedimentate în timp. Un bun exemplu îl reprezintă rezerva față de prea ușoara corelare dintre totalitarismul fascist și cel comunist, destul de la modă astăzi: Încercarea de a pune într-o paradigmă comunismul și fascismul mi se pare o mare eroare. Firește
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
spunem: reușită, de restituire a unei pasiuni, a avatarelor unor sentimente și resentimente, prinse în focul istoriei unei epoci mai mult decât frământate. Firul roșu despre care vorbeam este, prin urmare, împletit. Aventura celor doi bărbați ține de datele psihologiei analitice și ale istoriei contemporane. Ignorăm aprape totul despre familia, copilăria și prima tinerețe a lui Sebastian. Notele specifice ce le deosebesc de soarta și mentalitatea altor familii mic burgheze evreiești "de la Dunăre" nu le știm. Fratele mai mare, Poldy, a
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
erudiție și trimiteri la literaturile franceză, rusă, germană, engleză sau italiană, care atestă ardoare comparatistă, nu tocmai favorabilă pentru literatura noastră, la momentul 1890. "Critica științifică" oferă un veritabil poligon de încercare pentru Iorga, spirit aplecat spre rigoare și exactitate analitică, dar asta nu înseamnă că el renunță la anumită prudență în aplicarea metodei, lucru de observat chiar în studiul despre Creangă, unde surprinde încă de la început includerea "scriitorului energic și vioi" în paradigma temperamentelor senzaționale. Spre deosebire de "imaginativi" sau "sentimentali", care
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cazul referențialității ficțiune/real, translarea mecanică autor/narator fiind refuzată și aici, chiar dacă aceasta a fost semnată de G. Călinescu: "... el confundă pe narator cu autorul propriu-zis" (p. 746). Refuzul de a convoca nivelul autobiografic e vizibil și în încursiunea analitică în proza lui Max Blecher, văzută ca "proză postpsihologică", accesînd irealitatea de orice fel ("onirică, suprarealistă, fantomatică sau mitică" - p. 749), alunecînd către acel "naturalism expresionist" preocupat de fiziologic și senzații fruste, neocolind "deliciile maladive". În plus, intruziunea textului memorialistic
Geografii instabile by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/6644_a_7969]
-
ineptă de tîrîtoare abrutizate, în a căror sensibilitate nu s-a strecurat ambiția ierarhiei sau gustul idealului. Paradoxul cărții Georgianei Sârbu e că te face indirect să constați toate aceste trăsături livrești, că așadar volumul Istoriile periferiei are o statură analitică pe care romanele asupra căreia se apleacă nu-l au. E ca și cum autoarea se ridică cu o treaptă deasupra romanelor comentate, încercînd să le suplinească îngustimea printr-o conduită speculativă menită a sugera existența unui orizont. De aceea, miezul volumului
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
lasă de înțeles titlul, al cărui sunet tehnic și arid poate descuraja cititorul. Schopenhauer știe să fie personal chiar și atunci când se oprește asupra celor mai impersonale teme. În fond, cartea e un exemplu de dozaj bine cumpănit între temeinicia analitică și timbrul diatribic. Sub unghi teoretic, principiul rațiunii suficiente cere drept condiție obligatorie o viziune teleologică, deci implicit teologică. Așadar, problema presupune o viziune finalistă asupra lumii, un gânditor ateu rezolvând chestiunea prin lichidare: dacă universul e absurd, atunci lucrurile
Marele neconsolat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6465_a_7790]
-
mai mari în ceea ce privește „inteligența inductivă” decât persoanele care se trezeau dimineața devreme. „Inteligența inductivă” este considerată o estimare bună a inteligenței generale și este asociată reușitelor școlare. Persoanele care nu dorm noaptea au o capacitate superioară în ceea ce privește gândirea conceptuală și analitică. Studiul a fost efectuat pe 1.000 de adolescenți. Printre „păsările de noapte” se numără personalități precum președintele american Barack Obama, Charles Darwin, Winston Churchill sau Elvis Presley.
Persoanele care nu dorm noaptea au mai mult succes în viață by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64670_a_65995]
-
această suprafață s-ar restrânge la un punct.” Am avea atunci un continuu spațiu-timp închis, cu raza zero. Înttrucât nici această definițe nu descrie complet situația, Holt afirmă că nici nu este convins că nimicul chiar există. „Specialiștii în filosofie analitică spun că nimic este un substantiv, că denumește o entitate, dar nu e așa - de fapt, înseamnă opusul a ceva care există. Ce e așa de deosebit la nimic? Nu e o noțiune filosofică productivă.” Lawrence Krauss recunoaște că nimicul
"Nimicul", greu de definit și pentru savanți by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64674_a_65999]