2,199 matches
-
nu sîntem decât agenții întîmplători ai unei situații exemplare, ai unui scenariu de inițiere culturală, deci ai uneia din variantele în care se propagă spiritul. În aceste condiții, însăși persoana lui Noica devine întîmplătoare, și tot ce este aici episod, anecdotă, nume - într-un cuvânt "indiscreție" - poate fi scuzat în lumina "universalului concret", deci a faptului că, pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze. 21 martie - 24 martie 1977 Luni, 21 martie 1977 Proiectata călătorie cu Noica la Păltiniș a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea culturală a Bucureștiului interbelic etc. După ce terminăm de mâncat - îmi ceruse întruna, ca un copil ("mi-e foame, ce îmi mai dai?"), fără să înceteze o clipă însă ciripitul - se întinde pe trunchi în echilibru precar, cu fața
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
putea rostogoli de pe trunchi. Sîntem toți animați și destinși, și totul are un aer aproape frivol raportat la atmosfera dens-culturală pe care Noica o întreține de obicei în jurul său. Ticurile de conexiune culturală sânt însă permanente și chiar când spune "anecdote tantrice", ambalajul este tot cultural. "Pe un romanist englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu Ion și Mărie pe care o auzise și i-o povestise
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
său. Ticurile de conexiune culturală sânt însă permanente și chiar când spune "anecdote tantrice", ambalajul este tot cultural. "Pe un romanist englez - ne spune - îl fascinau numele românești. "Ce frumos sună Ion și Mărie!" îmi mărturisea englezul." Apoi ne spune anecdota cu Ion și Mărie pe care o auzise și i-o povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lui Heidegger se rezolvă tot prin binomul, la care ține atât de mult în ultima vreme, adevăr-exactitate. "Tot ce poți face e să găsești corespondentele prin care textul în ansamblu să țină. Trebuie găsită, cel puțin în cazul ăsta, o anecdotă în care expresia abstractă să poată fi decodată de la un cap la altul. Orice filozof, cred, Heidegger în orice caz, își scrie gândul cu o astfel de fabulă subiacentă în minte. Este deci de căutat o variantă coerentă de ansamblu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recluziune și simțind clar nevoia de a-și trece viața în revistă. Voia neapărat să reântâlnească în București câteva cunoștințe pe care nu le văzuse de ani de zile, dar care acum i se păreau a fi importante pentru că "știau anecdote", anecdote din vremea lui. La casa Mitropoliei, de lângă Schit, se afla un clujean, dl Hossu, pe care l-a rugat să ne însoțească și să ne povestească "viața amoroasă a lui Blaga și Roșca". "Habar nu aveți câte anecdote știe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și simțind clar nevoia de a-și trece viața în revistă. Voia neapărat să reântâlnească în București câteva cunoștințe pe care nu le văzuse de ani de zile, dar care acum i se păreau a fi importante pentru că "știau anecdote", anecdote din vremea lui. La casa Mitropoliei, de lângă Schit, se afla un clujean, dl Hossu, pe care l-a rugat să ne însoțească și să ne povestească "viața amoroasă a lui Blaga și Roșca". "Habar nu aveți câte anecdote știe omul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
știau anecdote", anecdote din vremea lui. La casa Mitropoliei, de lângă Schit, se afla un clujean, dl Hossu, pe care l-a rugat să ne însoțească și să ne povestească "viața amoroasă a lui Blaga și Roșca". "Habar nu aveți câte anecdote știe omul ăsta", repeta întruna, în timp ce urca spre casa de lângă Schit, pentru a-l întîlni pe dl Hossu. Pe el, care făcuse apologia bătrâneții ca fiind punctul absolut de acumulare al vieții, din care este firesc să se răsfrângă sensurile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care cel ce se duce și vede este locuit de credință, și o plimbare de vacanță într-un loc sacru, al cărei unic mobil este curiozitatea. Într-un caz se pipăie o întrupare, în celălalt se merge pe urmele unei anecdote. Când intru în camera de la Păltiniș a lui Noica, eu văd în paltonul lui, pe care după fiecare plimbare împreună prin pădure i-l scoteam grijuliu și îl atârnam în cuier, altceva decât vede un vizitator care intră astăzi în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o dată pe săptămână în Piatra sub administrația d-lui N. Miculescu. Cuprinsul broșurei no. 1 este: Misiunea profetului Moisi, traducere din Schiller; Dama cu mănușa neagră, traducere din Ponson du Terrail: Miss Mary sau institutricea, trad. din Eugene Sue, și anecdote. N-am încuviințat niciodată literatura frumoasă a traducțiunilor, mai ales acelora de pe texte de o valoare îndoielnică. Scrierea lui Schiller e lipsită de merit istoric și sufere de boala de care sufăr toate scrierile acestui autor german, de "cosmopoli [ti
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
să intereseze un public mai larg, ceea ce va fi dificil. De aceea, pentru a alimenta reflecția, pentru a provoca dorința de a pătrunde mai adânc analizele teoretice, pentru a-mi explicita luările de poziție, nu mă voi da înapoi de la anecdotă, observație, povestire, relatare la persoana întâi. Unele părți vor fi, prin urmare, "literare", altele, mai clasice pentru un volum științific. Îmi asum riscul, care e cel al unei angajări intelectuale totale și care este legat, totodată, de responsabilitatea mea la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mult cu mass media, Pinçon și Pinçon-Charlot (1997), că trebuie să comunicăm rezultatele cercetărilor, cu riscul disprețului din partea cercetătorului închis în turnul lui de fildeș, care îi consideră pe oamenii de rând incapabili să zboare în eterul teoretic. A doua anecdotă privește presa scrisă. Suntem în plină perioadă electorală, iar Frontul Național își continuă ascensiunea. În colegiul din cartierul La Goutte d'Or unde am realizat o anchetă, direcțiunea și profesorii au decis că ar fi bine să discute rezultatele acesteia
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
veni decât din afara școlii, iar școala nu poate fi decât "fortăreața asediată", "școala agresată" (Dumay, 1994). În acest caz, instituțiilor exterioare, poliția și justiția, li se cere să rezolve problema. Vom mai avea ocazia să vorbim despre acest lucru. O anecdotă ne va lămuri foarte bine în ce privește acest blocaj administrativ și dorința de "a nu face valuri" care uneori ține loc de doctrină oficioasă. Contactat acum câțiva ani de un grup de formatori care doreau să obțină un diagnostic precis al
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
alte patruzeci și două rolul acestora este atât de important, încât nu am avea acțiunea în absența lor. Din cele douăzeci și șase de povestiri rămase în această taxonomie, mai mult de jumătate nu sunt propriu-zis povestiri, ci mai curând anecdote sau întâmplări cu tâlc. Din aproximativ optzeci și cinci de nuvele care au cu adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și ironizat. Există și o alternativă feminină a situației reliefate anterior, în povestirea a doua din ziua a noua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unde s-a născut Homer și care i-au fost părinții? La această Întrebare, Pythia a dat un răspuns destul de aparte 1 prin originea atribuită lui Homer: Ithaca drept loc de naștere, Telemah și Epicasta drept părinți. De altfel, această anecdotă pe care o putem citi În Certamen Homeri et Hesiodi este unica din tradiție care vorbește despre o astfel de origine. Chiar dacă acel kathegemon amintit de Plutarh În De Pythiae Oraculis 409 c nu este Hadrian, rolul Împăratului la Delfi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
asupra oracolelor din Cilicia. Acesta din urmă, recunoscându-și ignoranța În privința situației actuale, Începe totuși prin a invoca exemplul oracolelor tămăduitoare al lui Mopsos și al lui Amphilochos, care erau de-a dreptul Înfloritoare. El Își susține ideea printr-o anecdotă menită să confirme credința mereu crescândă În oracol. E vorba despre convertirea unui epicureu. Și Pausanias afirmă că oracolul lui Mopsos era cel mai infailibil dintre toate 2. Acest entuziasm extraordinar pentru oracolele tămăduitoare, unde minunile dețin un loc Însemnat
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
aparține unui tip de spiritualitate care va fi specific pentru cel de al doilea secol d.Hr. Gustul său pentru miracol și pentru Întâmplări extraordinare (istorioarele lui Îi umplu de thauma pe auditori) ni se descoperă mai Întâi cu prilejul anecdotei despre lampa cu foc nestins: faptul că an de an consuma din ce În ce mai puțin ulei i-ar fi făcut pe preoți să născocească tot soiul de ipoteze năstrușnice (atopon), cum că anii ar fi inegali, fiecare an având o durată mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
acestor ființe fusese prezentă Încă de la Începutul expunerii prin faptul că se căuta originea demonologiei la popoarele la care moartea sau doliul dețineau un loc important În ceremoniile și dramele sacre. Apoi, ea este susținută cu tărie de cele două anecdote care atrag atenția În egală măsură asupra fenomenelor stranii pe care le declanșează moartea acestor daimoni: una este cea bine cunoscută a morții Marelui Pan, În cealaltă e vorba despre un eveniment petrecut În Britania. În ambele cazuri observăm o
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
isca din noapte gemete și hohote puternice de plâns. Filip nu pierde ocazia să amintească interesul pe care Îl stârnise strania poveste Împăratului Tiberiu, care Întreprinse și unele cercetări cu privire la acest Pan, fiu al lui Hermes și al nimfei Penelopa. Anecdota a iscat nenumărate interpretări, comentarii Începând cu secolul al VI-lea sau chiar mai curând, prima dintre ele fiind cea propusă de Eusebiu din Cezareea În cartea a V-a din Praeparatio evangelica, capitolul XVIII. Articolul lui Philippe Borgeaud, „La
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Pan”, apărut În Revue d’histoire des religions, 200, 1983, pp. 3-39, cuprinde o analiză foarte amănunțită a poveștii și, mai cu seamă, un comentariu exhaustiv al interpretărilor care s-au succedat de-a lungul timpului. Cea de-a doua anecdotă, care o completează pe prima, ne conduce la extremitatea occidentală a lumii romane. Demetrius povestește că, ajungând pe o insulă din largul Britaniei, fu martor al unei furtuni Înfiorătoare, pricinuite, află el mai apoi, de moartea ființelor superioare kreittones, a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a lumii romane. Demetrius povestește că, ajungând pe o insulă din largul Britaniei, fu martor al unei furtuni Înfiorătoare, pricinuite, află el mai apoi, de moartea ființelor superioare kreittones, a unor suflete mari, megalai psychai - daimonii. Ultimele rânduri ale acestei anecdote ne amintesc de povestea lui Chronos prizonier În mrejele somnului pe una dintre acele insule, istorisită amănunțit de Plutarh În mitul din De facie...1 (941 a-942 a). Și acolo Chronos apare Înconjurat de numeroși daimoni, slujitori ai săi
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a tăiat aurul În bucăți, pentru ca apoi să-l amestece, bucată cu bucată, cu bronzul pe care-l topea. Rezultatul a fost un aliaj splendid, pe care el Îlși vindea foarte scump, deoarece culoarea și fumusețea lui erau căutate. Dar anecdota, desigur, nu-i decât o poveste. Nu este vorba despre nimic altceva decât de un banal aliaj și de o anumită procedură În prepararea metalelor, obținută Întocmai ca În zilele noastre, când se procedează la fabricarea aliajului de aur și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
alte patruzeci și două rolul acestora este atât de important, încât nu am avea acțiunea în absența lor. Din cele douăzeci și șase de povestiri rămase în această taxonomie, mai mult de jumătate nu sunt propriu-zis povestiri, ci mai curând anecdote sau întâmplări cu tâlc. Din aproximativ optzeci și cinci de nuvele care au cu adevărat un fir epic bine conturat, personajele feminine domină sau sunt indispensabile în șaptezeci și nouă. Decameronul poate fi considerat o lume a femeilor. Dacă se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului Mediu au fost uitate, există o libertate firească în vorbire, viciul nu mai este un tabu, poate fi dezbătut și ironizat. Există și o alternativă feminină a situației reliefate anterior, în povestirea a doua din ziua a noua
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]