78,360 matches
-
pe care l-au ucis cu mai bine de un an în urmă. Însă, dimensiunea acestei sălbăticii primitive este revelată de faptul că în rîndul șefilor legionari se găsesc preoți și seminariști!" Dar, în noile condiții politice date, cum se angajase, își vedea de rosturile misiunii sale diplomatice, făcînd, mereu, mult bine. La 24 septembrie 1941 iată o însemnare despre Iuliu Maniu: "Ieri l-am văzut pe Maniu. Este un om curajos însă fără geniu... Bietul Maniu se simte izolat de
Însemnările unui ambasador by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16411_a_17736]
-
se ocupă nu numai de realități, ci și de semnele sau simbolurile lor". într-un limbaj ceva mai vechi, intelectualii reprezintă conștiința critică a societății. Așadar funcția lor nu poate fi separată de un fel sau altul de a se angaja "intelectualul și angajarea, scrie Julliard, sînt termeni indisociabili". Problemă ar fi natură acestei angajări. Am comentat eu insumi acest aspect într-un eseu din 1970 despre Duplicitatea lui Gîde. Tradiția ne impune o angajare în universal: intelectualul că apărător al
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
schimbarea e mai curînd iluzorie. Europa n-a dus lipsa de profeți nici în secolul XX. Eu aș lega această funcție de aceea de creare a utopiilor. sînt dintotdeauna furnizorii de utopii sociale și politice ai omenirii, chiar înainte de a se angaja ca lideri de opinie și ca lideri politici. Și sub acest raport secolul XX e semnificativ, ca laborator al celor mai teribile utopii din toate timpurile. Deosebirea dintre epocile lui Platon sau Campanella și epoca lui Lenin și Mao constă
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
împotriva lui Ion I.C. Brătianu? De ce era el constant făcut unicul vinovat? Chiar cu eșecurile militare catastrofale și cu imensele victime omenești, Ion I. C. Brătianu s-a dovedit a fi, de fapt, un mare bărbat de stat care n-a angajat țara în război decît atunci cînd tratatul politic cu Antanta ne garanta revendicările teritoriale. Nu el era vinovat, repet, că aliații n-au respectat convenția militară chiar așa insuficientă cum o prezenta Averescu, atunci, în 1918, doritor să ajungă mare
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
resurselor intelectuale. Ecaterina îi putea la dispoziție filozofului o bibliotecă uriașă, toate cele necesare vieții, dar mai presus de orice tihna trebuincioasă lui Diderot pentru a lucra la masivul proiect al Enciclopediei. La rîndul său, autorul lui Jacques fatalistul se angaja să-i ridice osanale țarinei, dar și să fie consilierul achizițiilor de opere de artă pentru ceea ce avea să devină colecția Ermitajului. Sursa de inspirație a romanului nu este, de fapt, un episod istoric, cît mai curînd fascinația lui Bradbury
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
în restaurantul Casei Griboedov, la un subterfugiu: la somațiile funcționarei cu registru, care nu catadicsește să lase pe nimeni înăuntru înainte de a-i fi verificat legitimația de scriitor, Koroviev aduce în discuție numele lui Dostoievski; secondat de motanul Behemoth, se angajează într-o demonstrație aiuritoare, în sprijinul căreia aduce, la început, argumente de bun-simț ("Ca să te convingi că Dostoievski e scriitor trebuie neapărat să-i ceri legitimația? Păi, ia dumneata, la întîmplare, cinci pagini din orice roman al lui și te
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
omul dificil Aurel Cojan, veșnic cîrtitor și nemulțumit, despre succesul lui în țară și surpriza "rămînerii" la Paris, despre cele cîteva întîlniri ale lor de acolo. Memorabilă e scena de prin anii '70: "Auzisem din țară despre Cojan că era angajat la Muzeul Cluny. Și, într-adevăr îl găsesc pe Cojan, îmbrăcat în uniformă albastră și chipiu, postat nemișcat lângă ușa de intrare a uneia din frumoasele săli. Dă cu ochii de mine și, deodată, prinde viață, aprins de bucuria de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
părțile. "Închipuiește-ți, îmi spune, nu mă lasă să vorbesc cu nimeni. Am încercat să intru în vorbă cu unii vizitatori despre frumusețea tapiseriilor de aici. Mi s-a spus că trebuie să mă limitez la serviciul pentru care am fost angajat aici, altfel zbor. Simt că înnebunesc!"", precum și relatarea suspiciunilor lui Cojan cu privire la posibilitatea de a călători a colegului său. Iar finalul amintirilor e și el surprinzător: "E adevărat că Aurel Cojan nu era un interlocutor comod. Dar cine nu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
același sens, despre încercarea de a evidenția un "principiu imaginant" în stare să reconstituie o "unitate ignorată, o coerență clandestină", și, încă mai direct, "forțele imaginației materiale ce determină profunzimile și inervează suprafețele". Înțelegem astfel că perspectiva în care se angajează studiul este una "tematistă", de inspirație bachelardian-richardiană, orientată de o poetică a elementelor. Trimiterile frecvente la autorul unor cărți precum Apa și visele sau Poetica reveriei vor întări, de altfel, liniile demersului de lectură. Surpriza pe care o aduce, de la
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
pillatiene", definitorie pentru o "mitologie regresivă", ce asimilează, pe de altă parte, tradiția cu copilăria și face ca temele curgerii să devină dominante (față de "metafora concurentă" a casei). Și aici, criticul distinge cu finețe între stratul programatic al versurilor, care angajează uneori chiar motivul apei, și nivelul de adâncime al imaginarului, notând: "Apa reveriei, acordată cu eternitatea, e antagonizată de apa ideologică, simplă metaforă a clipei trecătoare și a sentimentului ireversibilității timpului". De imaginarul benefic al apei e legată și ceea ce
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
prolixitate. Acest aspect e sesizabil mai ales în penultima sa carte, Întîmplare..., caracterul prolix al textului dincolo de sintaxă, manifestîndu-se printr-o acumulare amețitoare de fapte și digresiuni și mai ales de personaje superficial schițate, prezentate într-o ordine arbitrară ce angajează inconfortant colaborarea cititorului. În ultima carte, Nikephoros Strede, autorul e mai clar în exprimarea ideilor, mai coerent, mai profund. Dominanta strategiei conceptuale o reprezintă propensiunea spre mister, esoteric, spre sugestii inițiatice și metafizice ce vizează semnificații absolute. Toponimiile, personajele și
Forță și prolixitate by Dorin Măran () [Corola-journal/Journalistic/16522_a_17847]
-
prăfuite, una din delicioasele ei felații mă amuză. [...] Marți am fost la Bălăiță în birou. M-a chemat să-mi spună să mă duc la Dulea (vicepreședintele Consiliului Culturii, numărul unu al cenzurii) pentru că "ar fi de acord să mă angajeze la o casă de filme ca redactor". Am abătut discuția cu Bălăiță spre gâlcile mele umflate. Mi-a recomandat să mă duc, din partea lui, la doctorul Bogdan (autor de romane cu titluri ca Poduri suspendate, Nemuriri trecătoare etc.) și miercuri
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]
-
a fost ucenic la diverși meșteri. La 15 ani devine ucenic electrician la întreprinderea din Moinești unde lucra și tatăl său, după aceea montator de mașini și aparate electrice la Societatea de tramvaie din Galați, apoi, după stagiul militar, este angajat la Atelierele C.F.R. Galați. Aici, din 1930, va intra în contact cu organizația ilegală a P.C.R., care era o filială românească a P.C.U.S. S-a căsătorit, a avut două fiice (dintre care, cea mai mare, feblețea părintelui, a ajuns, apoi
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
nu "praf", ci îl prepari cu apă de zici că atunci l-ai muls de la vaca Joiana. După ce hrănește câinii, spală farfuriile în două ape după care le șterge cu prosop curat și le pune la locul lor. Paznicul acesta angajat în dublă calitate (că-i și pe post de "administrator") nu are cu cine schimba o vorbă ore-n șir până-i vine schimbul. Or așteaptă să-i vină boierul, care boier însă nu vine decât maximum de două ori
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
mărirea și decăderea copilului cristic, care reușește să impună reguli noi și stranii grupului, al cărui lider necontestat devine. În final, o stranie sexualitate pune capăt lumii mirifice a Mendebilului, poreclă a protagonistului nuvelei. Doi adolescenți, elevi de liceu, se angajează într-o poveste de dragoste intensă și romantică. Despărțiri, reîntîlniri, pasiune și dezamăgire se derulează ca în toate poveștile de gen, pînă cînd, pe neașteptate, istoria celor doi, Andrei și Gina (părți complementare ale androginului mitic), virează în fantastic. În timpul
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
mulți ani de zile la Stațiunea Zoologică din Sinaia. Director era un bătrân savant, profesorul de zoologie Bâznoșanu, o bunătate de om. Pe discipolii săi, asistenți la Universitatea din București, îi îndreapta spre studiul faunei frunzarului de pădure. L-a angajat și pe Jenică în asemenea lucrări. Eu mă băgasem pe studiul comportării furnicilor roșii de pădure când sunt puse pe o suprafață rotativă. La Stațiunea Zoologică, dormeam în aceeași cameră cu Jenică Țuculescu. Prietenia noastră a fost netulburată. Din contră
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
prin fața privirilor/ te simți ancorat puternic de pămînt/ uși și ferestre se deschid ca într-o transă/ pașii celor care intră sau ies/ indică un centru invizibil/ precum copacii doborîți de meteoritul tungus" (Requiem). Aidoma Simonei Weil, care s-a angajat într-o uzină pentru a-și testa în forul interior capacitatea umilinței, C. Abăluță experimentează o disponibilitate totală: "aș pleca oriunde văd cu ochii/ aș vorbi cu lumea de pe stradă/ cu fiecare om în parte și cu toți laolaltă/ trebuie
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
prejudecată împotriva relativismului. Dar relativismul moderat are și el meritele lui. Implică spiritul critic, o anumită distanță, refuzul angajărilor iraționale. Nu cred în mituri naționale. Putem să avem miturile noastre individuale. Dar o cultură bazată pe mituri și idolatrii o angajează pe un drum greșit". în vacarmul cu stridențe adesea isterice de la noi, vocea calmă și echilibrată a lui Matei Călinescu e un reper de care avem mare trebuință. Amendă pentru "Matusalem..." ILEMA VECHE nr. 61 are ca temă (In)corectitudinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
la latină, Gaspare va avea grijă să obțină note mediocre. Neputîndu-și însă estropia firea, el își va cultiva în secret pasiunea pentru autorii latini. Experiența se repetă și la universitate. Peste tot, și la interviul unde ar merita să fie angajat după licență, lui Gaspare i se repetă că e un talent, că trebuie să persevereze. Lipsindu-i însă relațiile foștilor colegi, inferiori lui, dar odrasle de "profesioniști", aceștia, nu el, vor ocupa posturile rîvnite. Rămas singur, tînărul se va consacra
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
acestuia, vreme în care femeia părăsită, respinsă de familie, își cîștiga umilitor existența. Mama nu a renunțat însă la copilul dorit, în ciuda presiunilor celorlalți. Mai insitent i-o cerea Mora, bogatul proprietar de fabrici și al casei unde ea era angajată pentru muncile grele. Cu malițiozitate grobiană, Mora, un bărbat arătos, îndrăgostit în felul lui de ea, a fotografiat-o în timp ce, îngenuncheată, cu cîrpa de podele într-o mînă, Lisa își susținea pruncul din pîntec cu cealaltă. Cînd, după ani buni
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
și xenofobe. Iar cînd tribunul a anunțat că va face justiție pe stadion, cu mitraliera, asta i-a motivat și mai mult. Filialele s-au simțit trădate de Vadim Tudor cînd acesta și-a înmuiat discursul extremist și, culmea, a angajat un evreu să-i facă noua imagine și campania electorală. Dacă această manevră s-ar fi dovedit cîștigătoare, nimeni nu și-ar fi permis să mîrîie împotriva lui CVT. Peremiștii ar fi căzut pe spate în fața geniului politic al părintelui
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
în cumplita mea naivitate și în temeiul bolii mele fără leac din păcate, că voi fi lăsată în pace, iertată pentru nesupunerea mea nu din rea voință ci din neputință de-a mai acționa cu energia enormă care se cere, angajându-mă la o nouă mutare. Mutare în care mi-aș pierde, la propriu, viața. Am sperat într-o nouă prelungire de contract. Sună patetic, știu, dar la această oră și în această situație, acesta este adevărul plin de consecințe cărora
Despre supraviețuire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11936_a_13261]
-
o declanșează pe cea de ordin civic. Cert este că patetismul refrigerat, însă formal exuberant, al producției de care ne ocupăm se conjugă cu atitudinea moral-socială într-o estetică a disconfortului, girînd o indirectă mărturie sado-masochistă. Pe acest traseu leal "angajat", Liviu Georgescu descinde pînă la notificarea telegrafică a deplorabilului prezent românesc: "Gavroche simbolul libertății la școala de jandarmi/ libertatea și furtul/ ne dă cu tifla merge țara ca ștergătorul de parbriz/ Afacerea/ afacerea împlîntată ca spinul în ochiul miriapodului în
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
în grad de Cavaler pentru „Arta spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ puse în slujba artei scenice și a spectacolului”. A fost titular în multe premiere la teatrele la care a fost angajat. A susținut numeroase recitaluri de lieduri românești și străine, promovând în special muzica românească. Membru al Societății Scriitorilor Târgovișteni din România (2006). Scrieri Izvoarele dorului, București, Ed. Cartea Românească, 2003; Împreună, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2004; Cum nu vii tu Țepeș
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
Acasa > Orizont > Portret > NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COȘURILE CULEGĂTORILOR... Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1526 din 06 martie 2015 Toate Articolele Autorului Este lucru știut că cine a fost sau este angajat la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București, ori colaborează cu el, nu poate să fie decât numai un om de valoare, iar pe deasupra un om de omenie. Nu-i vorbă, până și cei care calcă trotuarul în sus și
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]