1,316 matches
-
raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai senine Ce sufletul de‐a pururi mi‐l frământă! Ea se topește toată‐n vers și cântă, 95 Frumosul cel etern ce doarme‐n tine. Îngăduie‐ i în plete să‐și anine Un nimb curat de poezie sfântă! Adeseori. când te privesc, îmi pare Că ești sculptată‐ n marmora din care A fost sculptată Venere Astarte... și atunci, slăvindu‐te ca pe‐ o scânteie Din flacăra nepieritoarei arte, Eu nu cutez să
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de cîte-ascult Ca de dureri străine?... Parc-am murit de mult. {EminescuOpI 72} CRĂIASA DIN POVEȘTI Neguri albe, strălucite Naște luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le întinde pe câmpie; S-adun-flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anina-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trecutele nimicuri; Cu degetele-i vântul lovește în ferești, Se toarce-n gîndu-mi firul duioaselor povești, Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subțiri și reci; Cu brațele-amîndouă de gâtul meu te-anini Și parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini... Eu strâng la piept averea-mi de-amor și frumuseți, În sărutări unim noi sărmanele vieți... O! glasul amintirii rămâie pururi mut, Să uit pe veci norocul ce-o clipă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ascult ș-acuma, Și soarele e tatăl meu, Iar noaptea-mi este muma; O vin-odorul meu nespus, Și lumea ta o lasă; Eu sunt luceafărul de sus, Iar tu să-mi fii mireasă. O vin-, în părul tău bălaiu S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai Mai mândră decât ele". - " O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată, Dară pe calea ce-ai deschis N-oiu merge-niciodată! Mă dor de crudul tău amor A
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
În miez de noapte ielele mă vor prinde în hora lor de Sânziene și mă vor cununa... Un simplu gând Sunt o toamnă plină de bogății. Am strâns roadele trecute prin toate anotimpurile... Dacă ți-aș spune că am rămas aninată de creanga unei veșnice primăveri m-ai crede?! Dorință Am rămas aceeași femeie inocentă; vremurile potrivnice, nu m-au schimbat. Sufletul îl am tânăr, de adolescentă și-aștept să mi-l decodifice un bărbat. Așteptarea a devenit obișnuinț ă; timpul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul. chirurgie cruzimea de bisturiu a fiecărei priviri, zecile de operații incomplete prin care luăm lumea în stăpânire. privind, deformăm, suprimăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care răsuna din ce în ce mai slab. Apoi Luke a dispărut după colț, iar eu n-am mai văzut și n-am mai auzit nimic. Și totuși, am continuat să aștept, sperând să-i văd capul apărând de după colț ca și cum ar fi fost aninat în vârful unui par. Dar nu s-a întâmplat nimic. Când, într-un final, am acceptat ideea că nu aveam nici o altă opțiune, am urcat scările. în gură aveam un gust amar. Din cauza dezamăgirii. —Care-i treaba cu el? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Din cauza înălțimii, a explicat mama. Era mult prea înaltă față de majoritatea băieților de vârsta ei. Cred c-a fost complexată din cauza asta. Fetelor înalte le e greu să-și facă un prieten. Am urmărit-o pe Josephine care și-a aninat privirea de creștetul maică-mii, apoi a trecut la cel al tatei care era cu vreo șase centimetri mai jos. Un gest a cărui semnificație mama n-a priceput-o. — Dar presupun că, dacă nu luăm în considerare înălțimea, uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă fostă colegă de studii: Ica, veselă, vioaie și sensibilă. Era profesoară la Anina, iar soțul ei era inginer minier și aveau deja un băiețel... La scurtă vreme după aceea, într-un cerc de prieteni, „subiectul“ se afla în discuție. M-a cuprins un acces de „imprudentă“ furie verbală; am început să critic sistemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o mare cheltuială de energie și se înțelege că nimeni nu era capabil să susțină timp mai îndelungat un astfel de efort. Fiindcă nu trebuia uitat bagajul: un sac de merinde, o pătură în bandulieră și un burduf cu apă, aninat la cingătoare. Hrana și apa, folosite cu economie, ajungeau pentru câteva săptămâni, cel mult. În acest răstimp, așadar, trebuia găsită calea înapoierii sau o altă ieșire. (Se pare că în interior exista un izvor, ceva, deoarece, prin pereții de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
își va arunca liber apa la cer! Acela e înțeleptul. ["ORICE OM REPREZINTĂ O PUTERE... "] 2255 Orice om reprezintă o putere și o direcție de mișcare. Inconstanța politică consistă într-asta că, atunci când simți că unul are să se urce, te anini de poalele lui. Când simți că o direcție a ajuns culmea accelerațiunii și are să învingă, te anini de poalele ei. ["OMUL REPREZINTĂ... "] 2255 Omul reprezintă: eine Aufhebung der Schwere E gazos [OM ȘI PLANTĂ] 2255 Pe unde planta mănâncă - rădăcină
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
om reprezintă o putere și o direcție de mișcare. Inconstanța politică consistă într-asta că, atunci când simți că unul are să se urce, te anini de poalele lui. Când simți că o direcție a ajuns culmea accelerațiunii și are să învingă, te anini de poalele ei. ["OMUL REPREZINTĂ... "] 2255 Omul reprezintă: eine Aufhebung der Schwere E gazos [OM ȘI PLANTĂ] 2255 Pe unde planta mănâncă - rădăcină - omul se c[.. ]ă - c[. ]r: Deci planta mănâncă lucru anorganic, omul produce anorganic. [OM ȘI ANIMAL
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
oarbe. ochi întredeschiși controlează lacătul. poarta se trântește sacadat. zuruie lanțul și lacătul închis apasă ochii orbiți de lumini false. închise de corbi, culorile se pierd în fumul indiferenței. paznicul tropăie prin sălile goale. muzeul moare încet. surâde artei. îi anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
vreun prinț prăpădit povestea mea s-a înecat la mal și când văd că se adună atâta lume lângă mine nici zare de om pe aripi numai primăvară și un poem șchiop crește pasăre cu brațele mereu deschise spre cerul aninat de pod ne trezim într-un pat vine des fără s-o cheme cineva și fumează dezbrăcată înaintea mea tace nu pentru că stă lângă mine bem ceai fără zahăr și jucăm șah ardem fotografii: ea, eu, pe alocuri noi la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
culori de iarnă, sufletul și-a croit perechi de rădăcini și a pornit prin viață ca să cearnă, în alte suflete icoane îmbrăcate-n flori de crini. Un suflet și o iarnă au înflorit peste zăpezi mugur de îngeri vii au aninat pe ramuri zâmbet de ghiocei pictat-au în amiezi cu flori de gheață pe la geamuri. În zborul lui pe aripi albe de zăpadă, sufletul s-a îmbrăcat cu anii dimineții și a pășit prin poarta lumii ca să vadă, o altă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
faimă, pe vodă, pe Mircea Românul, știi câte hoarde-au privit înspre mare lovind zâmbete, călcând vis după vis ? o, Dobroge, pământ din care renaște eterna cetate Tomis, în seri de foc, de primăvară pe brațe, pe piept li s-anină frumoase cu harpă, vioară... nu-s cântece, e Limba Română. Iată-mă Iată-mă sunt visător în eternitatea prezentului, și nu pentru că sunt visător, și nu pentru că totul e continuu prezent înlăuntrul meu (casă de amanet, casă de cămătar, vânzător
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
adevăr, acolo trebuia să se afle neapărat și îngrozitor de multă băutură. Din căptușelile țoalelor rufoase produseră fiecare afară câte un rablament de cuțit. Confecționat din pânză de bomfaier. Ascuțit ca briciul. Și cu care deșiratul tăie sfoara, eliberîndu-se de sacoșa aninată de șold. Piti plasa cu bunătăți sub o grămăjoară de găteje și se îndreptă, jucîndu-și șmecherește șuriul, către curtea interioară a Casei de Cultură studențești. Negriciosul chiar purta haină de catifea. Și încă una fără asemănare, să dai cu bombardeaua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli măsuța și veni până înaintea caietului cu însemnări zilnice. - Bună dimineața, domnule taximetrist. Mi-ați îngădui să vă consult cu privire la etimologia cuvântului ebraic rúach și a cuvântului grecesc pneúma, însemnînd ambele "spirit" și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cochetă își doftoricește duzini de proteze, în orice seară? Se uită mai atent. Își schimbase cerceii. Fardul, pudra, rimelul erau dispuse pe alte trasee. Mda. Ei, dacă își schimbase cerceii... Atunci nu putuse rata ca și pe creștet să-și anine o coroniță absurdă, un belciug mai lărguț, 238 DANIEL BĂNULESCU Fermecătoarele surori Stamatescu își petreceau acum vremea, împingîndu-se, cu palmele desfăcute, în tăblia mesei de mahon și încercînd figura cu ridicatul în picioare. Era cald. Prin decupajele savante ale transperantelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el de parcă omul ar fi luat-o razna pe câmpii. —E puțin probabil! Nu după ceea ce mi-a spus. Cred că sunt mai multe șanse ca Israelul și Palestina să se piardă, mână în mână, înspre un apus de soare aninat la orizont, decât să ne vezi pe noi două prietene. —A! James părea ușor mai ușurat. — Deci n-o s-o mai inviți și altă dată la masă? —Ei, nu știu... Julia s-a ridicat și a început să strângă farfuriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
com. Era prima oară când Susan mergea la această petrecere cu Nick și-și dorise foarte tare să facă o impresie bună în rândul colegilor bărbatului. Dar, aproape toată seara, rămăsese mută, la periferia conversațiilor celorlalți, cu un rânjet crispat aninat pe buze. Susan nu avea absolut nimic în comun cu oamenii ăia și unica ei tentativă de a sparge gheața se dovedise un dezastru. — Muzica e groaznică, nu-i așa? urlase ea în urechea unei femei cu față de cal, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el dă lirei alt acord: Căci femeile-l așteaptă cu șireata lor zâmbire, Brune unele ca gânduri din poveștile asire, Alte blonde cu păr de-aur - vise tainice de Nord. Dar venit-a judecata și de sălcii plângătoare Cântărețul își anină arfa lui tremurătoare; În zădar rugați peirea - muri se năruie și cad! Cad și scări, ș-aurite arcuri, grinzi de cedru, porți de-aramă, Soarele privește galben peste-a morții lungă dramă Și s-ascunde în nori roșii, de spectacol
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bîtrîn în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger Încremenit în nori. Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță... -N patu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
era. Pe dânsa nu lucește Un singur felinar - Eu trec încet și fluer În suflet cu amar. Deodată simt în urma-mi Venind, tiptil-tiptil, Pas sfiicios de fată, Ușor ca de copil. Și simt cumcă de brațu-mi Un braț ușor s-anină - Și simt că mîna-mi strânge O mână dulce, fină. Răsună miază-noaptea Din turla neagră, veche - Suntem atât de singuri Și suntem o păreche. Căci tu ești, tu iubită! Și am dorit, ah, cît! Să fim odată singuri Și iată-ne-nsfîrșit! {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a ei ureche; Deschizând fereastra, să intre o lasă Intre flori să doarmă și să-i stea în casă. Se iubiră cele două proletare: O insectă-umană, una sburătoare. Fata stând pe gânduri, vesela albină, Cu galanterie de buze-i s-anină, Ca și când i-ar zice: "Au nu știi tu oare Cum că a ta gură-i cea mai dulce floare? "Căci tu ești frumoasă, chiar ca și o sfântă, "Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă ". {EminescuOpIV 366} Într-o zi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]