5,517 matches
-
Examenul microscopic al preparatelor native sau colorate; Izolarea și identificarea bacteriilor și fungilor din culturi, după condițiile de cultură, proprietățile enzimatice și biochimice; Vizualizarea efectului citopatic din culturile virale pe medii celulare, confirmat de testul cu anticorpi specifici; Evidențierea unor antigene microbiene prin imunofluorescență directă (B. pertusis, Chlamidia, virusul gripal); Evidențierea antigenelor solubile din lichide biologice; Evidențierea genomului microbian prin tehnici de biologie moleculara: hibridizarea genică, amplificarea genică (PCR). Metodele de diagnostic indirect (seodiagnostic) detectează anticorpii specifici pentru un anumit agent
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
și fungilor din culturi, după condițiile de cultură, proprietățile enzimatice și biochimice; Vizualizarea efectului citopatic din culturile virale pe medii celulare, confirmat de testul cu anticorpi specifici; Evidențierea unor antigene microbiene prin imunofluorescență directă (B. pertusis, Chlamidia, virusul gripal); Evidențierea antigenelor solubile din lichide biologice; Evidențierea genomului microbian prin tehnici de biologie moleculara: hibridizarea genică, amplificarea genică (PCR). Metodele de diagnostic indirect (seodiagnostic) detectează anticorpii specifici pentru un anumit agent infecțios, adică reacția imună a organismului față de prezența acestuia. Principalele metode
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
biodisponibilității, toxicității, dozelor, modului de administrare, asocierilor inadecvate 5. Profilaxie abuzivă. Imunoterapia și imunoprofilaxia bolilor infecțioase Imunizarea poate fi dobândită pasiv, prin administrarea de anticorpi, sub formă de imunoglobuline și antitoxine sau activ, stimulând formarea de anticorpi după administrarea de antigene conținute în vaccinuri și toxoide. Vaccinurile sunt suspensii de fragmente sau particule întregi de bacterii sau virusuri, vii sau inactivate, nepatogene dar imunogene. Anatoxina (toxoidul) reprezintă o toxină microbiană modificată, care nu mai are proprietăți toxice, dar care își menține
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
microbiană modificată, care nu mai are proprietăți toxice, dar care își menține capacitatea de a stimula sistemul imun, pentru a produce antitoxină (anticorpi). Antitoxina reprezintă o imunoglobulină (anticorp) extrasă din serul unui animal, care anterior a fost inoculat cu un antigen. Imunoglobulinele specifice hiperimune sunt preparate din plasma persoanelor în convalescență după infecții naturale sau de la donatori imunizați artificial, care conțin titruri mari de anticorpi față de un anumit microorganism sau antigen. Imunoglobulinele specifice disponibile sunt utilizate pentru tratament postexpunere la rabie
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
serul unui animal, care anterior a fost inoculat cu un antigen. Imunoglobulinele specifice hiperimune sunt preparate din plasma persoanelor în convalescență după infecții naturale sau de la donatori imunizați artificial, care conțin titruri mari de anticorpi față de un anumit microorganism sau antigen. Imunoglobulinele specifice disponibile sunt utilizate pentru tratament postexpunere la rabie, tetanos, VHB, VSR, CMV, VVZ, rubeolă. Imunoglobulinele polivalente sunt obținute din plasma donatorilor normali și conțin o multitudine de anticorpi (IgA, IgM, IgG), în proporții diferite. Imunizarea pasivă se poate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
βhemolitic grup A (pyogenes) este un coc gram pozitiv dispus în lanțuri, care produce hemoliză completă în jurul coloniei pe geloză sânge. Se caracterizează printr-o mare varietate de grupuri (19) și tipuri. Patogenitatea streptococilor βhemolitici grup A este determinată de antigenele capsulare și de perete (M, T, C, MP), precum și de echipamentul enzimatic complex: streptolizine, streptokinaze, ADN-aze. O parte dintre streptococii βhemolitici grup A secretă toxine eritrogene (A, B, C), responsabile de apariția erupțiilor. Poarta de intrare a streptococului βhemolitic grup
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
erupției se face în ordinea apariției, lăsând pigmentație reziduală. Diagnostic Diagnosticul rujeolei este susținut pe baza criteriilor: Clinice: febră + catar + exantem + exantem Epidemiologice: contact infectant, receptivitate la infecție Hematologice nespecifice: limfopenie, neutropenie sau leucocitoza în cazul suprainfecțiilor bacteriene Virusologice: evidențierea antigenului rujeolic în exudatul faringian sau urină, prin imunofluorescență indirectă (metodă rapidă) izolarea virusului în culturi celulare, prin identificare cu anticorpi monoclonali (metodă costisitoare, dificilă) identificarea virusului prin metoda polymerase chain reaction evidențierea în ser a anticorpilor antirujeolici de tip IgM
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
chain reaction o evidențierea anticorpilor IgM sau creșterea de 4 ori a titrului din 2 probe de ser recoltate la 10-14 zile interval, prin metodele hemaglutino-inhibare, ELISA, latex aglutinare pasivă. În cazurile de diagnostic incert la gravide se poate evidenția antigenul rubeolic prin testul anticorpilor monoclonali din produsul de biopsie placentară. Diagnostic diferențial Rubeola postnatală trebuie diferențiată de alte erupții virale, scarlatina ușoară, parvoviroze (B19), lues, erupții medicamentoase. Malformațiile congenitale infecțioase, în afara rubeolei, iau în considerare următoarele etiologii: toxoplasmoza, citomegaloviroza, herpesul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
copilăriei, megaeritemul epidemic este determinat de parvovirusul B19, din genul Erythrovirus. Alte manifestări ale parvovirusului B19 sunt artrita, purpura vasculară sau crizele eritroblastice la pacienți cu anemie hemolitică cronică. Multiplicarea primară a virusului în precursorii eritrocitari este explicată de prezența antigenului P (globoside) eritrocitar. Mai rar, parvovirusul B19 se asociază cu hepatită, vasculită, miocardită, glomeruloscleroză și afecțiuni ale sistemului nervos central. Infecția congenitală poate conduce la hidrops fetal și /sau pierderea fătului. Megaeritemul epidemic, denumit și eritemul infecțios, evoluează mai ales
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
nefrotic, diabetul zaharat, ciroza, imunodepresia dobândită. Factorii favorizanți locali sunt staza venoasă sau limfatică și soluțiile de continuitate tegumentare, reprezentate de ulcere varicoase, plăgi tegumentare, înțepături de insecte, micoze. Erizipelul nu este urmat de imunitate, ci de sensibilizare locală față de antigenele streptococice, explicând recidivele la persoane cu factori predispozanți. Etiopatogenie Streptococii grup A sunt asociați cu un spectru larg de infecții, întâlnite frecvent în întreaga lume: faringite, infecții ale tegumentelor și țesuturilor moi, (impetigo, celulite, fasceita necrozantă), pneumonie și empiem pleural
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
35 și 40 de ani au anticorpi anti-VEB. Imunitatea după boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul Epstein-Barr (VEB) face parte din familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și antigenul nuclear. Aceste antigene se exprimă într-o anumită secvență și determină apariția anticorpilor corespunzători. VEB are o afinitate deosebită pentru limfocitele B și celulele epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
40 de ani au anticorpi anti-VEB. Imunitatea după boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul Epstein-Barr (VEB) face parte din familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și antigenul nuclear. Aceste antigene se exprimă într-o anumită secvență și determină apariția anticorpilor corespunzători. VEB are o afinitate deosebită pentru limfocitele B și celulele epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ani au anticorpi anti-VEB. Imunitatea după boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul Epstein-Barr (VEB) face parte din familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și antigenul nuclear. Aceste antigene se exprimă într-o anumită secvență și determină apariția anticorpilor corespunzători. VEB are o afinitate deosebită pentru limfocitele B și celulele epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge în formațiunile
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
anti-VEB. Imunitatea după boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul Epstein-Barr (VEB) face parte din familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și antigenul nuclear. Aceste antigene se exprimă într-o anumită secvență și determină apariția anticorpilor corespunzători. VEB are o afinitate deosebită pentru limfocitele B și celulele epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge în formațiunile limfoide locale sau
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
boală este durabilă. Etiopatogenie Virusul Epstein-Barr (VEB) face parte din familia Herpesviridae. Structura virusului cuprinde învelișul extern, capsida cu simetrie icosaedrică și genomul ADN circular. Arsenalul antigenic al virusului cuprinde antigenul precoce, antigenul capsidar , antigenul membranar și antigenul nuclear. Aceste antigene se exprimă într-o anumită secvență și determină apariția anticorpilor corespunzători. VEB are o afinitate deosebită pentru limfocitele B și celulele epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge în formațiunile limfoide locale sau la distanță, prin
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
epiteliale. De la poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge în formațiunile limfoide locale sau la distanță, prin diseminare limfatică. După atașarea pe receptorii specifici ai limfocitelor B, VEB infectează aceste celule, în care se multiplică și produce noi antigene virale. Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anti-capsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, antinucleari și neutralizanți, cei din urmă persistând întreaga viață
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
poarta de intrare, reprezentată de epiteliul faringian, VEB ajunge în formațiunile limfoide locale sau la distanță, prin diseminare limfatică. După atașarea pe receptorii specifici ai limfocitelor B, VEB infectează aceste celule, în care se multiplică și produce noi antigene virale. Antigenele virale eliberate în sânge (în etapa de viremie) declanșează răspunsul imun de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anti-capsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, antinucleari și neutralizanți, cei din urmă persistând întreaga viață. Anticorpii circulanți
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de tip umoral și celular. Răspunsul imun umoral constă în secreția anticorpilor anti-capsidă (IgM, apoi IgG), anti-antigen precoce, antinucleari și neutralizanți, cei din urmă persistând întreaga viață. Anticorpii circulanți în sânge pot fi liberi sau legați în complexe imune cu antigene virale și complement. Aceste complexe se pot depune la nivelul articulațiilor, rinichiului sau tegumentului, explicând o serie de manifestări întâlnite în MNI. Răspunsul imun celular constă atât în activarea limfocitelor B producătoare de anticorpi, cât și în proliferarea limfocitelor T
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
diagnosticul virusului gripal. Neuraminidaza acționează prin eliberarea virionilor după replicare și diseminarea virusului în epiteliul respirator. Se cunosc 16 subtipuri de HA, dintre care 3 sunt umane și 9 subtipuri de NA, dintre care 2 umane. Hemaglutinina și neuraminidaza sunt antigenele majore care dau specificitate tulpinii virale. Denumirea completă a virusului gripal cuprinde tipul nucleoproteinei, originea geografică, numărul de ordine al tulpinii, anul primei izolări și tipul HA și NA. De exemplu: Virus gripal A/USSR/90/77 (H1N1). Virusurile gripale
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
ordine al tulpinii, anul primei izolări și tipul HA și NA. De exemplu: Virus gripal A/USSR/90/77 (H1N1). Virusurile gripale au o mare capacitate de schimbare antigenică, variațiile fiind de două tipuri. Variațiile minore (drift) apar prin rearanjarea antigenelor de suprafață, rezultând variante antigenice față de care populația poate fi parțial imunizată și care determină epidemii. Variațiile majore (shift) sunt consecința schimbărilor antigenice complete a NA și/sau HA (posibil provenite de la animale). În urma acestor schimbări instalate brusc, rezultă subtipuri
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
musculare afectare respiratorie severă cu pneumonie, detresă respiratorie acută. Modificările neurologice sau digestive (greață, vărsături, diaree), se asociază variabil acestor forme de manifestare. Diagnosticul gripei aviare se bazează pe suspiciunea clinică, în context epidemic, urmată de confirmarea etiologică, bazată identificarea antigenelor virale prin imunofluorescență, izolarea virusului pe culturi celulare sau identificarea ARN-ului viral prin polymerase chain reaction (PCR), din prelevate nazofaringiene sau conjunctivale. Tratamentul etiologic al gripei aviare se bazează pe administrarea inhibitorilor de neuraminidază (Oseltamivir), a căror eficiență poate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
rar recomandat din cauza sensibilității și specificității scăzute. Examenul serologic în dinamică prin reacții de microhemaglutinare sau ELISA este util pentru diagnostic atunci când se realizează seroconversia. Rezultatele serologice sunt greu de interpretat la adolescenți și adulți, din cauza reacțiilor încrucișate față de anumite antigene ale diferitelor specii de Bordetella și a imunizărilor anterioare. Leucocitoza cu limfocitoză (20-60%) are valoare orientativă pentru diagnostic, mai ales în cazul sugarilor și copiilor mici. Diagnosticul diferențial se face cu sindromul pertusisform cu alte etiologii (adenovirus, Mycoplasma pneumonie, Chlamidia
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
caracterizate clinic și radiologic de afectarea țesutului pulmonar interstițial. Unele aspecte legate de manifestările pneumoniilor virale pot fi sugestive pentru etiologie. Evoluția pneumoniilor interstițiale este favorabilă cu excepția sugarilor și imunodeprimaților. Diagnosticul etiologic se bazează pe reacții serologice și pe evidențierea antigenelor virale prin imunofluorescență. Cultura virală și PCR au indicații limitate. Tratament etiologic este disponibil doar pentru câteva etiologii: herpesvirusuri (Aciclovir), gripa (Ostelamavir), virusul sincițial respirator (Ribavirina). Pneumonia cu Legionella pneumophilla (febra de Pontiac) Legionella reprezintă 1-15% dintre pneumoniile comunitare spitalizate
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
poate asocia aspectul de pneumonie interstițială și pleurezie. Datele nespecifice de laborator cu valoare orientativă pentru diagnosticul legionelozei sunt: polinucleoza, retența azotată (creșterea ureei și creatininei), citoliza hepatică (creșterea ALAT și ASAT). Diagnosticul microbiologic de confirmare se bazează pe Detecția antigenelor solubile urinare (sensibilitate > 80%) Cultura sputei sau LBA (sensibilitate 50-60%) Imunofluorescența directă din produsele respiratorii Polymerase chain reaction (rar utilizată în practică). Serologia permite numai un diagnostic tardiv, dacă titrul anticorpilor este mai mare de 1/256 sau dacă se
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
sau prin inhibarea toxinei acestuia. Holera este o boală cu declarare obligatorie de urgență. Etiopatogenie Vibrionul holeric este un bacil gram negativ încurbat, mobil (cu flagel terminal), aerob, cultivabil pe medii alcaline. Echipamentul antigenic al vibrionului holeric este reprezentat de antigenul somatic O (specific de grup) și antigenul flagelar H (specific de tip). S-au identificat două serogrupuri epidemice: O139 și O1, cu două biotipuri (clasic si El Tor). Enterotoxina termolabilă elaborată de vibrionul holeric este formată dintr-o subunitate A
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]