2,373 matches
-
spune în capul primului număr... În perioada 10 iulie - 30 octombrie 1899, în cele 16 numere de la „Aurora” s‐ au publicat de toate: ‐ articole de orientare: „Națiunea evree”, de Ben Israel; „Antisemitismul” , de G. De Molinari; „Proletar iatul evreu față de antisemitism”, de Bernard Lazăre; „Evreii și comerțul” - de Efraim Cohen; „Educație națională”, de Abraham Bhor; ‐ literatură: „Românul” - de Börne; „Moise Goldfarb” de Sacher Masoch; „Frederic Nietzsche și evreii” - de doctor Klugman; „Pintschew și Mintschew” - de Sacher Masoch; „Cauzele generale ale antisemitismului
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
antisemitism”, de Bernard Lazăre; „Evreii și comerțul” - de Efraim Cohen; „Educație națională”, de Abraham Bhor; ‐ literatură: „Românul” - de Börne; „Moise Goldfarb” de Sacher Masoch; „Frederic Nietzsche și evreii” - de doctor Klugman; „Pintschew și Mintschew” - de Sacher Masoch; „Cauzele generale ale antisemitismului și rezultatele sale morale în Rusia” - de N. Chmeriline; „Moise Aron și Miriam”, după doctor H. Graetz; „Rolul presei în mișcarea noastră”, cu moto „Presa e trâmbița vie care sună redeștepta rea popoarelor” - de Victor Hugo, semnat de Adolf Levy
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
măcar o minciună nouă în lume? Răspunsul l‐a formulat G. Gobineanu. Superioritatea nemților a proclamat‐o Chamberlain. Wille zur Macht și disprețul milei a filosofat‐o Nietesche. Sălbăticia și brutalitatea teutonă e milenară (Tacit). N‐a creat‐ o Hitler. Antisemitismul a fost un permanent mijloc de diversiune în mâna guvernelor tuturor națiunilo r. „Drang nacht osten” și „Spațiul vital” e un vis secular al n emților și nu numai a lor. Nu Hitler i‐ a învățat pe italieni să viseze
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în permanență, mă plimb, urmăresc programele de televiziune și mă rog de sănătate și pace. Firește că sunt preocupat de prezentul și viitorul țării noastre. Acum, cînd au apărut noi tirani care țintesc la ștergerea Israelului de pe harta lumii, când antisemitismul crește în intensitate, nu poți să nu fii preocupat de viitor. Mă îngrijorează și faptul că la noi sunt unii care uită că aici nu este Elveția, că avem probleme grele și dușmani înveterați și că toate acestea cer din partea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
chiar sub titlu: „Nimic de la jidani, ‐ nimic prin jidani, ‐ nimic cu jidanii”. În Vocea Tutovei nr. 35 din 1891, Simion Mândre scu scria: „Lupta mea de până acum n‐ a fost cu totul zădarnică. Am sădit în inimile bunilor români antisemitismul care s per că‐ l vor duce mai departe... N‐am avut și n‐ am nimic cu jidanul ca om, cu 224 jidanul ca jidan. M‐am ridicat însă în contra asociațiunei de exploatare a acestor lepre”. Menținându‐și zicerea cu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bârladean, absolvent al liceului "Codreanu" din localitate). Săptămânalul voia "să ridice prestigiul poporului evreu față de el însuși și față de poporul în mijlocul căruia trăiește". Până la 30 octombrie 1899 apar 16 numere. Iată exemple din tematica ziarului: "Națiunea evree" de Ben Israel, "Antisemitismul" de G. Molinari. În secțiunea de literatură apar articole ca: "Moise Goldfarb" de Sacher Masoch, "F. Nietzsche și evreii" de dr. Klugman; mai semnează foiletoane, versuri, A. Axelrad. Săptămânalul mai publică corespondențe locale și rubrici precum: "Mișcarea sionistă", "Informații despre
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
altele, naivitatea prodigioasă a lui Benda. Acela Îi dă pe mâna călăului. Dar În Franța nici urmă de călăi, decât poate pentru cei mai vechi dintre francezi. Și bine că-i așa, pentru că oricum sunt niște senili. Amestecul stupefiant de antisemitism și de anti-naționalism francez transformă cazul Drieu Într-un complicat, inclasificabil carusel de negații Încăpățânate ale evidenței și Încercări de a găsi pretutindeni sensuri ascunse și comploturi mocnite. Terorizat de influența atotputernică a evreilor, Drieu construiește un scenariu, amintind de
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
constituție autoritară, cu un partid unic, cu Regele șef de partid, cu toată lumea îmbrăcată în uniformă, cu salutul roman, etc., etc. Toate acestea erau însă o simplă spoială care nu putea ascunde realitatea pentru observatorul perspicace”. Dincolo de acestea, „România făcea antisemitism de circumstanță”, avea un „regim totalitar cu masoni și democrați cunoscuți”, ce „încerca să încropească o apropiere de Germania cu anglo și francofili ș.a.m.d. Regele era înconjurat de oameni de aceleași credințe, iar situația Elenei Lupescu era mai
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
Kosovo, nu suntem capabili să impunem pacea fără americani; este totuși puțin umilitor. La baza prejudecăților este deci adesea un complex de inferioritate: prin agresivitate și denigrare se încearcă o compensare pentru slăbiciunile naționale. Același mecanism funcționează și în cazul antisemitismului (membrii unui grup identificabil, care au succes, stârnesc invidia, ura și devin țapi ispășitori) sau anumiți lideri africani care se disculpă pentru patruzeci de ani de declin, invocând colonialismul. Este posibil să îți învingi propriile prejudecăți? Scena se petrecea într-
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
scurt timp342. Comisia Politică și Teritorială pentru România, o subcomisie a CME nu numai că a respins obiecțiile românilor, dar a mers și mai departe. Delegația britanică se temea ca populația evreiască să nu aibă de suferit, avînd în vedere antisemitismul din trecutul istoric al României, motiv pentru care a propus un al doilea paragraf privind nediscriminarea. România nu putea adopta nici o lege care să facă discriminări de rasă, sex, limbă sau religie, referitoare la persoane, proprietăți, afaceri, interese profesionale sau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
Israel. La sfîrșitul lunii martie, guvernul român a scos acest vas din funcție, aducîndu-l pentru reparații, fără a-l înlocui, însă, cu altul 707. Presa americană a atacat imediat subiectul, astfel că în lunile următoare au apărut numeroase articole cu privire la antisemitismul guvernului român 708. Emigrarea evreilor a fost îngrădită pînă în 1956. Acest fapt, la care se adăugau planurile politice ale Washingtonului erau o garanție că lupta propagandistică avea să continue pînă la sfîrșitul anului 1952 și chiar și în anii
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
era o mișcare fascistă autohtonă, inițiată de Corneliu CodreanuError! Bookmark not defined. în 1927. Pretinzînd a fi fost inspirat direct de Arhanghelul Mihail, Codreanu și-a format Garda în spiritul triadei standard a extremismului de dreapta: naționalism, religie ortodoxă și antisemitism. Garda a avut parte de un sprijin semnificativ din partea populației; ca o dovadă incontestabilă, achitarea lui Codreanu după ce fusese acuzat, în 1929, de uciderea prefectului orașului Iași. După aceea, regele Carol a început să-i sprijine pe Codreanu și Garda
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
În această Austrie încă marcată de josephism care, de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea, punea Biserica sub supravegherea foarte atentă a Statului, mișcarea lui Lueger a găsit la Roma simpatie și sprijin, însă cu recomandarea de a mai renunța la antisemitism. Influența lui Karl Lueger era remarcabilă: el a fost ales primar al Vienei în 1895. Împăratul Franz Iosif a încercat în zadar să îl împiedice să-și exercite funcția pe care o obține totuși în 1897. Această experiență de gestionare
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și 30 de catolici conservatori. Aceasta a oferit ocazia de a unifica cele două curente în sînul aceluiași partid social-creștin, a cărui evoluție se situa pe poziții mai puțin tranșante pe plan social. El a continuat, totuși, să propage un antisemitism virulent prin intermediul organului său, Deutsche Volksblatt, ceea ce i-a adus admirația lui Hitler, exprimată în Meinkampf, deși acest antisemitism se fonda pe concepții religioase și nu pe principii biologice; Hitler admira, de asemenea, metodele politice ale primarului Vienei: talentul său
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
social-creștin, a cărui evoluție se situa pe poziții mai puțin tranșante pe plan social. El a continuat, totuși, să propage un antisemitism virulent prin intermediul organului său, Deutsche Volksblatt, ceea ce i-a adus admirația lui Hitler, exprimată în Meinkampf, deși acest antisemitism se fonda pe concepții religioase și nu pe principii biologice; Hitler admira, de asemenea, metodele politice ale primarului Vienei: talentul său de a manipula oamenii, demagogia lui, modul în care își asigura sprijinul din partea claselor mijlocii 19. Din catolicismul social
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înfrîngerii celor trei Imperii: rus, german, austro-ungar. Dar majoritatea au cunoscut o evoluție politică haotică, cu experiențe democratice prost asigurate, adesea efemere. Cît privește partidele creștine, ele s-au desprins cu greu de un populism și un naționalism impregnate de antisemitism. Cel mai interesant caz este oferit de Cehoslovacia, care era țara cea mai industrializată și mai democratizată din grup. Situația se caracteriza printr-o împărțire a partidelor de inspirație creștină pe o bază națională și cu opțiuni politice definite: Partidul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
religios, exprimînd o dorință de deschidere ecumenică. Renașterea curentului religios-naționalist a dus, în schimb, la crearea a numeroase mișcări, cum ar fi Uniunea Creștin-Patriotică, Renașterea Creștină, Centrul Monarhic Panrus, fără a mai pune la socoteală mișcarea Pamiat unde ortodoxia, panslavismul, antisemitismul fac casă bună. Un exemplu de simbioză între ortodoxie, religie națională și naționalism a fost oferit de Georgia (unde totuși există două partide membre ale Internaționalei Creștin-Democrate, cu rezultate nesigure), și de fostul președinte Zviad Gamsakhourdia, care exprima un puternic
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
după genocid, tot trecutul evreiesc fiind prezentat ca o vale a plângerii culminând cu Soluția Finală. O istorie de suferință care avea să obsedeze neîncetat prezentul nostru. Din acest moment, orice înțelegere a trecutului se va face pornind de la experiența antisemitismului și a efectelor lui extreme 23. Desigur, în descrierile pe care evreii medievali le fac ei înșiși violențelor suferite, acestea capătă proporții exagerate. Trebuie totuși să le analizăm cu precauție și să vedem în ele în primul rând răspunsuri stabilizatoare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
frontaliere, slăbirea marilor puteri și nașterea noilor state-națiune exclusiviste. Anul 1848 clatină, din acest punct de vedere, încrederea evreilor din Europa Centrală în fața unui context politic prea puțin prielnic. Ultimele decenii ale secolului sunt marcate de pogromuri și de avântul antisemitismului modern. Cât despre secolul XX, acesta începe cu un război ucigător care așează, în tabere adverse evrei din țări diferite, ai căror cetățeni sunt de acum. În aceste vremuri de mari schimbări, evreul modern nu mai vrea, ca înaintașul său
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
să-i elibereze de lanțurile pasivității lor. Pentru cei din urmă, accesul la cetățenie avea să pună capăt persecuțiilor și opresiunii. În acest cadru se înțelege profunda decepție resimțită în fața reculului reprezentat de eșecul revoluției de la 1848 și de ascensiunea antisemitismului de către generațiile care așteptau cu nerăbdare accelerarea procesului de integrare, semn al timpurilor noi. Ideea evreului fără putere s-a impus, până la a-i împinge pe unii să interpreteze exterminarea din al Doilea Război Mondial din unghiul exclusiv al pasivității
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nu atrage cu adevărat atenția publicului german. Suntem într-o epocă în care evreii doreau cu ardoare integrarea deplină, iar comemorările de acest gen nu erau încă binevenite. În același timp totuși, pentru acești savanți, aniversarea, în plină ascensiune a antisemitismului modern, nu era lipsită de semnificație. Servește acest discurs al suferinței drept remediu pentru îngrijorarea lor tot mai mare, în timp ce masele evreiești privesc spre un viitor ce li se pare fericit, odată deveniți cetățeni ai țărilor lor? La sfârșitul anilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
1890, perioada medievală este readusă în centrul conștiinței evreiești din mediile intelectuale, ca și cum s-ar fi mers pe calea emancipării și integrării fără a renunța, chiar dimpotrivă, la ancestrala noțiune de victimizare în mâinile dușmanilor 64. Era pentru a înlătura antisemitismul epocii? Pentru a se convinge că, la fel ca în trecut, acest episod avea să fie și el depășit și că la capătul drumului erau zile mai bune? Oricum ar fi, integrarea în societatea din jur se realizează cu o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lanț al nenorocirilor și suferințelor este neîntrerupt, nu are un sfârșit cunoscut. Acest "lanț de tragedii care-ți fac inima să tremure și care sunt legate unele de altele" își propune autorul să-l facă cunoscut contemporanilor 69. Pentru el, antisemitismul este o constantă a istoriei evreilor. Acest discurs despre suferință reia numeroase teme ale literaturii religioase din secolele anterioare, chiar dacă intenția principală era de a face istorie, nu de a scoate în evidență memoria istoriei de suferință. Ambiguitatea acestei poziții
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încape îndoială că aceste texte urmăresc să transmită și un mesaj de speranță, așa cum spun autorii înșiși, chiar în momentul când cerul începea să se umple de amenințări deasupra acestei Europe care, în anii '20, își proclamase sus și tare antisemitismul. Opera realizată de acești savanți îi întărește în hotărârea lor de a rămâne evrei în felul lor, în ciuda decepțiilor de moment și a temerilor pentru viitor. Ei construiesc piatră cu piatră această Biblie a laicilor, care este o carte deschisă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
încă alții, în alte zone ale Europei. 1881-1882: sunt și anii marilor pogromuri, ai distrugerii iudaismului în Europa de Est, ai valurilor de emigrație în America. Vin apoi, tot în Rusia, nesfârșitele pogromuri de la începutul secolului XX. Fără a uita nici ascensiunea antisemitismului modern. Forța încrederii sale în progres nu-l împiedica totuși pe același Thédore Reinach să spună, în concluzia ediției a treia a cărții sale: "Ura, persecuțiile, restricțiile legale au generat peste tot, la evrei, decădere fizică și morală, toate viciile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]