1,827 matches
-
dintr-o sete de perfecțiune evocând pe a lui Eminescu, în căutarea cuvântului ce exprimă adevărul, care, în cazul său, se numește transparență. E un drum de ispășire, precum cel al emirului macedonskian, fascinație a dorului tainic la capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței, nicicum un tărâm exotic, ca în călătoriile romanticilor sau ale simboliștilor. În limbaj
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
adevărul, care, în cazul său, se numește transparență. E un drum de ispășire, precum cel al emirului macedonskian, fascinație a dorului tainic la capătul căruia antitezele se armonizează. Întreaga poezie a lui C. D. Zeletin e un inefabil joc al antitezelor. Andaluzia, care dă titlul celui de al doilea volum, e cetatea transparenței, nicicum un tărâm exotic, ca în călătoriile romanticilor sau ale simboliștilor. În limbaj lupascian, călătoria zeletiniană este contradicțională: "Când împânzire / și când reducere, / pururi sosire, / pururi ducere" (Andaluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dreptate extraordinarei afirmații a lui Hegel că adevărul este întregul. Enunțul este împărtășit și reprodus de mai multe ori și de Teleucă. Numai că Hegel surprindea întregul în desfășurarea lui panoramatică în istorie, în trepte ale sintezelor dintre teză și antiteză. Așa se explică de ce Hegel n-a ajuns la logica terțiului inclus. La el, adevărul este înfășurat în succesiune; Eminescu are curajul să compatibilizeze succesiunea hegeliană cu simultaneitatea dinamică. El va fi confirmat de relativismul einsteinian și de triada lupasciană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să rezolve concilierea opușilor, pe când triada de terț inclus este capabilă să o facă. În logica terțului inclus opușii sunt mai curând contradictorii: tensiunea dintre contradictorii clădește o unitate mai mare care le include"400. Eminescu le-a numit, oximoronic, antiteze împăcate. Pacificarea lor se produce în încercare, rod, la el, al dorului nemărginit, care e altceva decât voința oarbă a lui Schopenhauer. Cine citește Ninge la o margine de existență este izbit nu de invazia contradicțiilor, ci a contradictoriilor, într-
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de indiscutabilă frumusețe lirică, cum sunt cele despre ningere sau despre mare, după cum sunt și fragmente de subtilă cugetare, dar și fraze stângace, care nu spun nimic, un fel de spații vide între plinătăți. O asemenea literatură duce la transfigurarea antitezelor neîmpăcate, specifice mentalității sfâșiate. Transpusă în "mesaj" adresat realităților din Basarabia și din lume, ea respiră de o atitudine transdisciplinară, tradusă într-un nou tip de transnaționalitate, opusă vechiului concept de internaționalism, care a lucrat în cheia terțiului exclus, producând
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai multor niveluri de Realitate (în sensul celor trei materii ale lui Ștefan Lupașcu), sugerând o puternică natură contradicțională. Înglobează, altfel spus, o subtilă "diferență ontologică". Svetlana Paleologu-Matta invocă definiția transdisciplinară a ființei umane a lui Nietzsche, cea în spiritul antitezelor eminesciene: "Omul cel mai mare dintre noi (...) este acela care prezintă în el, în modul cel mai viguros, caracterul contradictoriu al existenței". (Voința de putere). Cristalul sugerează o dublă stare contradicțională a echilibrului în luminișul Ființei: între duritatea fizică omogenizantă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
dincolo de miturile-cheie ale iubirii concepute în Occident prin cel al lui Don Juan și cel al lui Tristan și al Isoldei. Acestea două sunt îngemănate în făptura lui Tomas, care încearcă să le împace, căci, în realitate, ele constituie o antiteză monstruoasă. Tomas crede a rezolva problema libertății și a toleranței în sistemele totalitare, cum îi era pe atunci patria, dar drama istorică a primăverii de la Praga, care i-a silit pe intelectualii cehi să emigreze, a adus descoperirea că și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
componentă principală a canonului postmodernist. Kitsch-ul mai este văzut ca dictatura inimii asupra rațiunii. Dar el poate fi la fel de bine drept dictatura rațiunii asupra inimii. Acestea și sunt extremele. De aceea a insistat Eminescu atât de mult asupra echilibrării antitezelor, arta fiind, în concepția lui, "împăcarea" minții cu inima. Dacă kitsch-ul tradițional a dat naștere simulacrelor ideale, cel postmodernist a ajuns să se confunde cu dezacordul absolut cu ființa chiar în sensul unei "teologii a căcatului". De fapt, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ideea de regalitate, Însă și aici dualismul austro-ungar de la 1867 a reușit să reconfigureze negativ percepția asupra guvernământului monarhic . Raportarea la domnia lui Alexandru Ioan Cuza, În analiza jurnalistică, este oarecum adecvată. Folclorul popular, imaginea legendară a domnitorului, dar și antiteza pe care manualele de istorie comuniste au creat-o mereu Între „dinastia de Hohenzollern” și „ultimul” domn autohton au transmis din generație În generație imaginea unui lider puternic, incoruptibil, iubit de popor și mereu În conflict cu diversele grupări politice
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
poporul” și că, datorită „experienței nefaste”, În viața socială a bulgarilor nu era loc pentru reconstruirea trecutului monarhic ; ulterior Însă, după cum remarcă cercetătorul Marcus Wien de la American University (Bulgaria) , reevaluarea memoriei monarhiei (glorificarea sa) a Încercat să fie pusă În antiteză cu imaginea dictaturii partidului stat. În Serbia procesul a fost, de asemenea, complicat mai ales că memoria recentă asupra monarhiei era congruentă cu crearea regatului Iugoslaviei care anulase autonomia sârbilor, croaților și slovenilor, devenind involuntar un precursor monoideatic al planurilor
RECONSTRUCȚIA MEMORIEI REGALITĂȚII ROMÂNEŞTI ÎN POSTCOMUNISM: DOUĂ ANALIZE JURNALISTICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALEXANDRU MURARU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1286]
-
situată undeva În preajma anilor ’65-’70. Astfel se pot explica deplasarea contextului etnogenezei românești dinspre arealul lingvistic slav spre cel latin, acceptarea unor puncte de vedere critice ale istoriografiei românești la adresa „marelui frate” de la răsărit, În anii ’70-’80, În antiteză cu realitățile istoriografice ale anilor ’50, având aici chiar dialoguri istoriografice extrem de consistente, același lucru fiind valabil și În disputa istoriografică româno-maghiară, sau reevaluarea unor momente sau personalități din istoria României. Fenomenul a fost foarte inspirat catalogat de Vlad Georgescu
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
care pot fi exprimate în termeni generali, pentru a putea fi comparate cu alte activități si valori umane, nu s-au schimbat în esență. Istoria esteticii aproape că ar putea fi rezumată ca un proces dialectic în care teza și antiteza sunt dulce et utile, cele două epitete date de Horațiu: poezia este plăcută și utilă. Aceste adjective, luate separat, exprimă două concepții greșite, diametral opuse, despre funcția poeziei - căci credem că este mai ușor să corelăm dulce et utile pe
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
Puștiul în Concurs al aceluiași Dan Pița, întruchipat de Claudiu Bleonț. Băiatul este pașnic, nu vrea să supere pe nimeni, uneori e contemplativ, cu un vag aer poetic, alteori e glumeț sau înfrățit cu natura. El reprezintă firescul, necontrafăcutul, în antiteză cu „ștablișmentul” artificial, constipat, agresiv, găunos. Faleze de nisip se deschide cu silueta subțiratică a băiatului Vasile care, după ce hrănește un câine vagabond, o curtează pe turcoaica Oana Pellea, își cumpără o gogoașă pe care o și mănâncă, se ocupă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
2011, p. 107.</ref>. Deficiențele în dezvoltarea urbană transpar mai ales la nivelul procesului decizional la nivelul orașului. Pentru exemplificare, vom face referire la două profile urbane, cel al orașului Iași, România, și cel al orașului Aachen, Germania, puse în antiteză ca modele de funcționare în SBC. 5.2.5. Profilul orașului Iași în SBC (KBS): disfuncții Disfuncțiile sociale se perpetuează în primul rând din cauza problemelor care se întâlnesc la nivelul conducerii locale. Procesul decizional se realizează independent de principiile SBC
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
prin care sensibilitatea se concretizează în frânturile unor linii drepte. Spiritul visător vibrează în acorduri rigide care înnobilează pași severi și perpendiculari. Frânturi din miez negru de cărbune sălășluiesc sub acoperământul punctelor minuscule, simțiri pecetluite de visare. Paralelismul generat de antiteza sensibilității și a rigorii cunoaște reguli care sfidează aparența. Rafinamentul circularelor meditații catifelează cărămida aparentă și uniformă de zvâcniri profunde și neregulate. Ele se sting tăcut lăsând în urmă dâre de lumină vie. Se nasc și mor idei sub pătură
Precizia infinitului. In: Apogeul by Ana Maria COGUT () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1806]
-
tipurile 2 și 3. Pentru că favorizarea unui mecanism oarecare depinde de tipul metabolismului, mai este posibil și criteriul de clasificare conform căruia există organisme autotrofe și heterotrofe. Pentru ca expunerea noastră să fie concludentă, trebuie să facem câteva precizări referitoare la antiteza autotrofie- heterotrofie, care este destul de ambiguă: trofia - adică hrănirea - nu este concludent caracterizată prin auto - propriu -, respectiv hetero - altul. În fond, toate organismele trăiesc pe seama unei surse de energie, evident exterioară lor, deci ar fi heterotrofe. În contextul concepției noastre
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Implicații ale rH-ului în fiziologia microorganismelor Microorganismele constituie o categorie aparte, dar nu izolată, a viului. Ele alcătuiesc 7% (circa 100 000 de specii) din totalul speciilor descrise dar, unicelulare fiind, sunt deosebit de greu de descoperit și descris - în antiteză cu celelalte organisme, pluricelulare, și în consecință direct observabile - ne putem aștepta - logic - la o „explozie“ a cunoașterii în ceea ce le privește, nu și în domeniul pluricelularelor, care să modifice - în favoarea microorganismelor - procentul menționat. Dar, procentul menționat, sesizat actualmente pentru
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
valori mici ale rH-ului optim, este autotrofă, deci rH-ul optim nu poate fi oricât de mic; dimpotrivă, ciuperca evoluată este caracterizabilă și ea printr’un rH optim mare, dar nu oricât de mare, ca organism heterotrof; cele două antiteze din fiecare caz au ca rezultantă faptul că valorile rH-ului optim pentru fiecare partener lichenic sunt foarte apropiate. Lichenii sunt independenți de substrat, pe care-l folosesc doar ca suport mecanic. Aceasta este posibilă, căci ei nu populează un
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
dar și pentru alte structuri biocenotice, mai putem găsi consecințe mecanice. Este cazul pavimentelor sau zidurilor, străpunse de rădăcinile plantelor cormofite, sau a lemnului perforat de molusca Teredo navalis, prin acțiune mecanică - chiar dacă facilitată chimic (acizi) -, respectiv biochimic (enzime); în antiteză, talofitele folosesc exlusiv mijloace (bio)chimice, precum ciuperca Merulius lacrymans care distruge lemnul, fără a se putea observa decât faza finală, iremediabilă, a atacului. O altă consecință, manifestată la nivel mecanic, este subțierea pereților - consecință fizico-chimică (coroziune) - urmată de străpungere
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
ele sunt și diverse și organizate/echilibrate, implicit pot acționa concomitent asupra produșilor de reacție ai ambelor procese de electrod. Acțiunea este de fapt un consum, care stimulează desfășurarea acelor procese, evitând o blocare a lor prin feed back. În antiteză, eliberarea spațiului de reacție de electrod în cazul unei coroziuni electrochimice abiotice decurge mai lent, ca urmare doar a unor procese de difuzie, în cel mai bun caz printr’un consum chimic. Așa cum este și firesc, depolarizarea va conduce la
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
abiotice decurge mai lent, ca urmare doar a unor procese de difuzie, în cel mai bun caz printr’un consum chimic. Așa cum este și firesc, depolarizarea va conduce la deplasarea curbelor de polarizare (ambelor, în cazul instalării unei biocenoze, în antiteză cu influența factorilor abiotici, adesea activi doar asupra uneia dintre curbe (v. fig. 10)) în sensul creșterii curentului de coroziune. Aceasta pentru că segmentul autotrof al biocenozei, mai precis unul chemoautotrof, oxidează - deci consumă - fierul, obținând astfel electronii - sursa lui de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
al clorului însuși, dar și volatilitatea lui. O observație generală arată doze mai mari necesare combaterii algelor decât a fungilor, fapt pe care îl legăm cu caracterul independent energetic al autotrofelor, care își pot orienta efortul spre neutralizarea algicidului, în antiteză cu dependentul energetic heterotrof. Remarcăm totodată inutilitatea combaterii fungilor care, în condițiile unei eventuale dispariții a autotrofelor pier de la sine. În strânsă relație cu clorul putem discuta cazul hipocloritului de sodiu. Tratarea cu hipoclorit de Na (oxidant) a apei de
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
câteva: coroziunea provocată prin gradientul de concentrație consecutiv neuniformității depunerilor este mai nocivă în cazul acelora de natură biotică decât abiotică; deplasarea curbelor de polarizare, cu efect direct în depolarizare, afectează întotdeauna ambele curbe în cazul instalării unei biocenoze, în antiteză cu influența factorilor abiotici, adesea activi doar asupra uneia dintre curbe și, evident, astfel coroziunea biotică este mai activă. Cauza apariției foulingului biologic este existența unui circuit deschis al apei, mai mult, aerat intens. Ca urmare, în condițiile în care
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
și statornicie, vei fi aruncat încoace și încolo, ca o corabie fără greutate și te vei îneca în „marea” păcatului. Patimile nu sunt rele în sine; ele pot deveni bune, dacă li se dă o întrebuințare inspirată. Pentru Sf. Vasile, antiteza dintre monahism și lumea profană a jucat doar un rol limitat. El le cere tuturor creștinilor trăirea autentică a Evangheliei, iar monahilor le pretindea o trăire a ei în mod total. Episcopul Cezareei recunoaște valoarea materială a bunurilor materiale și
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
un personaj complex, viguros, o femeie voluntară, ambițioasă, cu gustul măririi. Aparținând neamului acelui groaznec bărbat / Care numai c-o-mvâncire patru domni a răsturnat ea înfrunta energic prejudecățile sociale și de rasă. Celelalte personaje sunt împărțite în două tabereopuse, pe principul antitezei romantice. Astfel Sbierea, Ganea, Basota sunt robii averii, ai autorității feudale subordonată marilor latifundiari, iar la polul opus se aflau luptătorii pentru libertate socială, omenie, demnitate.
TIPOLOGIA PERSONAJELOR DIN OPERA LUI BOGDAN PETRICEICU HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Diana Munteanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1724]