13,311 matches
-
îndelung cu privirea, ignorîndu-l pe Vlad. Zău, mama, am stat la club, am asistat la un antrenament condus de Grig s-a scuzat iarăși fata. Da, doamnă, a făcut Vlad un gest de aprobare ne-a fascinat modul în care antrenorul știe să scoată exact mișcările plănuite. Grav, doctorul Marcu și-a făcut și el apariția: Cine era în poartă? Irina răspunde fata. A, se dezumflă tatăl voi le-ați urmărit pe fete... Mai tîrziu, după cină, cînd au rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu știi. De cînd soțul meu a donat banii ăia clubului, ei doi fac parte din consiliul de conducere. Grig e antrenor la baschet. Vine și el cu noi. S-a împăcat alaltăieri cu Sorina, s-au și logodit. Sper că nu ești supărat. Știu că nu era nimic serios între voi doi. O să ne facă plăcere să te revedem deseară, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fapt, decât să încununeze un adevărat algoritm industrial prin care este produs un sportiv de performanță. Se ia materialul de bază, adică un copil, și dacă se găsesc banii, nu puțini, este dat pe mâna unei echipe complexe de manageri, antrenori, preparatori fizici, medici, psihologi, dieteticieni. După ani de muncă, sportivul devine demn de injecția cu hormoni sintetici. Echipamentele și pregătirea lui înseamnă deja o groază de bani, o investiție care trebuie să aducă repede profit. Prin urmare, victoria trebuie obținută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
face cu ocupația asta. Eu am fost portar de fotbal. La Steaua. La pitici. O treabă încurcată, fiindcă într-a cincea, când galeriile nu se înnebuneau după sex oral și nici după amorul cu mame (de arbitri, de jucători, de antrenori, de impresari, de funcționari federali etc. etc.), când se răgușea (și răgușeam) cântând „Trăiască România/ Trăiască tricolorul/ Trăiască și steliștii/ La fel ca Aldo Moro“ și „Vine, vine primăvara/ Se dărâmă clubul Steaua/ Iordănescu prin copaci/ Joacă fotbal cu gândaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar a trecut atâta vreme. De trădat, am trădat, dar la urma urmei eram un puști, m-am dus și eu la Steaua, nu m-am înscris în PSD. De altfel, cariera mea în Ghencea a fost scurtă și anostă. Antrenorul mă alerga de-mi săreau fulgii, câte zece tururi de stadion, nici măcar în jurul terenului de joc, ci prin afara tribunelor, ca să fie mai lung. Dacă pentru atacanți, mijlocași sau fundași lucrurile aveau o brumă de logică, pentru un portar mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o lăsa deloc mai moale cu șantierele lui, mai ales că se născuse Matei și Matei era bebeluș și, odată cu bebelușii, apăreau în casă o mulțime de treburi. După vreo trei luni, nu l-am mai vizitat nici eu pe antrenorul ăla, deși visam să-i scriu pe capota mașinii, cu o șurubelniță, „Huo Steaua“. * E nevoie acum de clarificări, de precizări, altminteri povestirea devine înșelătoare. Există în textul acesta lucruri mici, spuse sau subînțelese, par mărunțișuri, dar nu sunt așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după filmele cu nemți și după Roșu Daniela, avea o casă fără tablouri, unde mirosea ușor a usturoi și a murături. Ca să apară Cubanezu, a fost nevoie să se construiască C37, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Agop Chircorian, tatăl lui Troc arăta bătrân, cumsecade, emoționat și puțin culpabil. Nici n-ai fi zis că fusese un ofițer bățos, cu ochelari, care-i interzicea fiului să se țină de fotbal (deși juca fantastic și-l cucerise pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț) și care-l obliga să stea cu burta pe carte (unde, mă rog, nu dribla și nu trăgea prea grozav). Într-a cincea, când el era maior și sever, noi îi ziceam Agop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o scandare dintr-a cincea, „Steaua, sunteți buni/ La lopată și cărbuni“. P.S. 2: nici eu nu știam că revistele cu Rahan erau tipărite de socialiști. P.S. 3: mai târziu, Cubanezu a fost poreclit Bursucu. P.S. 4: Bursucu e acum antrenor de fotbal; când era jucător, la Mondialele din ’94, la penalty-ul din meciul cu Suedia, m-am închis în baie; am auzit c-a ratat. 7. Un întuneric beznă cu miros de brânză Cred că se petrece ceva nasol cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a fetei, porcul îl recunoscu pe șeful de gară, care se împingea cumva în ea. Părea fericit. Porcul se bucură sincer pentru el; apoi, când zgomotul trenului se pierdu în vale, începu să caute alt ghiocel. 19-20 august 2005 FINALA Antrenorul privi la ceasul de pe tabela de marcaj. Era minutul 82 și scorul 1-2 în meciul care, după toate probabilitățile, era cel mai important din viața lui, a jucătorilor echipei sale, și de asemenea din istoria clubului și a orașului. „Ar-mă-tu-ra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în meciul care, după toate probabilitățile, era cel mai important din viața lui, a jucătorilor echipei sale, și de asemenea din istoria clubului și a orașului. „Ar-mă-tu-ra - Ar-mă-tu-ra“, scandau cele câteva mii de suporteri care însoțiseră echipa în capitală, iar antrenorul își imagină că toată suflarea Zalăului era în acele momente alături de ei. Și după cum decursese repriza a doua, oamenii aveau toate motivele să spere într-o victorie, chiar și acum, când mai erau atât de puține minute de joc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în acele momente alături de ei. Și după cum decursese repriza a doua, oamenii aveau toate motivele să spere într-o victorie, chiar și acum, când mai erau atât de puține minute de joc. La pauză scorul fusese 2-0 pentru Dinamo și antrenorul urlase în cabină la jucători: - Băi proștilor, credeți că mai jucați vreodată în finala cupei? Voi nu vă dați seama că este o șansă unică, unică să intrați în istorie? Bă, cum vreți voi să vă întoarceți acasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cuvintele avuseseră efectul scontat: în minutul 50, Tudor Marcel înscrisese cu capul după o centrare a lui Iorga de pe partea stângă, și de-atunci Armătura dominase meciul, creând o sumedenie de ocazii de gol, dar atacanții fuseseră incapabili să finalizeze. Antrenorul tocmai se întrebă ce mai putea face când de pe bancă îl strigă cineva: - Nea Bițu, Nea Bițu, bagă-mă pe mine, că le dau două goluri, să mor eu, a visat mama azi-noapte că intru și dau două goluri, bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
intru și dau două goluri, bagă-mă pe mine, Nea Bițu! Cel care vorbise astfel era un puști de optsprezece ani, Daniel Ciuleasa, atacant central de felul lui. Jucase opt meciuri în Divizia B, dintre care în patru fusese titular. Antrenorul îl considera un mare talent, dar încă prea tânăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte condiții nu l-ar fi băgat, miza era prea mare, dar visase și el în noaptea dinaintea meciului că puștiul înscrisese două goluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl considera un mare talent, dar încă prea tânăr, prea neexperimentat, prea grăbit, prea nesigur. În alte condiții nu l-ar fi băgat, miza era prea mare, dar visase și el în noaptea dinaintea meciului că puștiul înscrisese două goluri. Antrenorul nu credea în vise, dar cu atât mai puțin credea în coincidențe. - Bine, măi Dane, zise, asta și voiam să fac. Hai, încheie-ți șireturile și treci încoa’. Avea de gând să-l scoată pe Marinescu, fundașul stânga, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Bine, măi Dane, zise, asta și voiam să fac. Hai, încheie-ți șireturile și treci încoa’. Avea de gând să-l scoată pe Marinescu, fundașul stânga, și să joace cu trei fundași în linie. Ceea ce și făcu. Lui Vlad Buruiană, antrenorul dinamovist, nu-i plăcu deloc mișcarea lui Nea Bițu. Și el visase că Ciuleasa înscrisese două goluri și fusese ușurat să-l vadă pe banca de rezerve. Dar acum... - Mihnea, strigă. Mihnea era mijlocașul defensiv de la Dinamo, un haidamac lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să fie el vinovat dacă, Doamne ferește, visul avea să se adeverească. - Da’ de ce eu? Pune-l pe Castană, urlă. - O pun pe mă-ta! E omul tău! Să nu-ți scape cumva, că ăla ai fost! Mihnea bombăni ceva ce antrenorul nu auzi, ceva de rău, dar se conformă. Însă nici măcar marcajul la om nu-i mai ajută pe dinamoviști. Intrarea lui Ciuleasa îi însufleți și mai și pe cei de la Armătura și tăie definitiv aripile și-așa pleoștite ale dinamoviștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cartonaș roșu pe care îl întâmpină cu prefăcută mirare, văzu doi tipi cu o targă care îl scoteau pe Ciuleasa de pe gazon. Se luă după ei, îmbrâncit de câțiva adversari, apărat de câțiva coechipieri. Când ajunse lângă banca de rezerve, antrenorul îl bătu pe umăr. - Bravo, băi Vlădene, îi zise. Mersi mult. - Da, hm, păi, nu? zise Vlădeanu și se îndreptă către vestiare în aplauzele publicului, scărpinându-se gânditor la coaie. 19-20 august 2005 TAKAMURA! Muzica: Bob Marley - Natty Dread, The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu care vorbești va orienta conversația asupra sa. Dacă nu funcționează, pomenește de sinapsele neurale ale porumbeilor embrionari. Odată eram într-adevăr studentă la colegiu. Am circa o mie șase sute de credite din câte-mi trebuie pentru o diplomă de antrenor de fitness personal. După cum zic părinții mei, la ora asta aș putea fi doctor. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Era o vreme când eu și Evie mergeam prin discoteci și baruri și bărbații așteptau în fața ușii toaletei pentru femei ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cuvânt. — Doctorul Peterson, zise ea. A zis că nu există decât un singur fel în care să iei boala așa cum o ai tu, dar i-am zis, nu, nu copilul nostru, nu tu, Shane. Tata zise: — L-am sunat pe antrenorul Ludlow și-a zis că ai renunțat la baschet acum două luni. — Mâine o să trebuiască să mergi la Departamentul Districtual de Sănătate, zise mama. În noaptea asta, zise tata. Nu vrem să te vedem pe-aici. Tatăl nostru. Aceleași persoane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
m-a împușcat, în vreme ce eu dormeam pe întuneric în patul ei. Tata ar veni la înmormântarea mea și-ar vorbi cu toată lumea despre cum întotdeauna am avut de gând să mă întorc la colegiu și să-mi iau diploma de antrenor de fitness și-apoi fără-ndoială că aveam să urmez Medicina. Tată, tată, tată, tată, tati, n-am reușit să trec nici de porcul fetal de la primul curs de biologie. Acum eu sunt cadavrul. Scuze, mamă. Scuze, Doamne. Evie ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu antrenorul personal, se lasă pe genunchii lui ascuțiți și osoși. Firește, într-o zi, una dintre femeile astea se va scăpa. Va spune sorei-șefe sau unui om de ordine ce minunat și tânăr spirit are domnul Whittier. Cât de plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
hotărât să-i facă un viitor în sport, pentru că era dotată cu cele necesare unei astfel de cariere. Subțire, cu picioare nefiresc de lungi, iute, energică și luptătoare. Agilitatea fetei, ieșită din comun, îl determină s-o pună în legătură cu Savinschi, antrenor la clubul de atletism. Bărbatul în vârstă intui posibilitățile fetei. O înscrise în echipă și începu antrenamentele. Luana se declara încântată. Săritura incredibilă la groapa cu nisip îi aducea laudele colegilor de breaslă. Învățată să lupte pentru orice reușită, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spuse: Domnule Bariu, cu riscul de-a părea obositoare tot aducând în discuție lecturile mele nocturne, am să apelez la un citat care, în cazul de față, cade foarte bine: Nu știu dacă directorii sunt înlocuiți la fel de repede ca și antrenorii de fotbal dar obținerea a mai mult de două înfrângeri în afaceri este penalizată, întotdeauna, cu cartonaș roșu. Mai ales atunci când este vorba de bani privați". Părerea mea este că nici o femeie, oricât de dotată ar fi ea, nu merită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
corpore sano trona maiestuos. Mă pregăteam pentru o ultimă probă; covorul, care se anunța extrem de dificilă. Sportivele de atunci se descurcaseră foarte bine. Starea emotivă în care mă găseam și care mă copleșea era stinsă parcă de vorbele calde ale antrenorului. În interiorul meu răsunau ca dintr-un gong îndemnuri: trebuie să reușesc, trebuie să reușesc! trebuie! Momentul sosi numaidecât. Sunt chemată la marginea covorului, iar melodia impusă răsună în cele mai îndepărtate colțuri ale sălii. Covorul parcă s-a micșorat, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]