2,449 matches
-
În inima fantasticului, Editura Meridiane, București, 1971. 5. Caillois, Roger: Eseuri pentru imaginație, Editura Univers, București, 1975. 6. Caraioan, P.: Geneza sacrului, editura Științifică, București, 1967. 7. Culianu Ioan Petru: M. Eliade, Editura Nemira, București, 1995. 8. Durand G.,: Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers , București, 1977. 9. Eliade M.: Încercarea labirintului, Editura Dacia, Cluj - Napoca, 1990. 10. Eliade M.: Aspecte ale mitului, Editura Univers, București, 1978. 11. Eliade M.: De la Zalmoxis la GenghisHan, Editura Științifică și Enciclopedică, București,1980. 12
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
măsură, o puternică dispersie disciplinară între diferite sociologii: artă, literatură, sport, cotidian, sociabilitate, socializare, științe, migrații... Un alt exemplu: Tratatul de sociologie coordonat de Boudon (1992) cuprinde un capitol intitulat "Cultura", care se apleacă asupra diferitelor aspecte ale fenomenului (filozofic, antropologic, sociologic), dar care accentuează totodată sentimentul că avem de-a face cu o temă complexă, greu de stăpânit în totalitatea sa. În final, perspectiva sociologică nu ajunge să se impună. Antropologii par a fi mai în largul lor în ceea ce privește acest
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
bunurile culturale" apar, pe rând, ca materiale (îmbrăcămintea, de exemplu), corporale (obișnuințe în ținută) și imateriale (limbaje, credințe, valori, principii etc.). Altfel spus, sunt fragmente de cultură independente care tind să se unifice într-un sistem social integrator. Această concepție antropologică insistă pe conținuturile empirice din care fac parte aspectele spirituale sau imateriale; ea optează pentru o perspectivă descriptivă și obiectivă, relativ îndepărtată, cel puțin în intenție, de orice judecată de valoare privind diversitatea culturilor, capacitatea lor expresivă, gradul de maturizare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ele materiale sau ideale, ale căror listă și enumerare empirice (prin definiție, niciodată încheiate) sunt stabilite în vederea unificării provizorii a unui domeniu relativ, divers și schimbător. Perspectiva descriptivă, pluralistă și restitutivă prevalează aici asupra celei conceptuale, unitare și hermeneutice. Abordarea antropologică a culturii este fondată pe observarea și descrierea originalității obiectelor, ale specificității practicilor, ale particularității instituțiilor, așa cum grupul le aplică sau, mai simplu, le trăiește. Cultura este așadar faptul însuși al societăților, ceea ce le face vizibile și active, ceea ce le
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
pentru a înțelege că este pe deplin (un bun) cultural, putându-i-se interpreta faptele, gesturile, uzanțele (cf. Luc Boltanski, "Les usages sociaux du corps", în Annales ESC, nr. 1/1971, pp. 205-233) și chiar afilierile de grup. Astfel, perspectiva antropologică numește "cultural" ceea ce are un conținut semnificativ pentru o societate dată și care cere o interpretare împărtășită în comun. În acest sens, este o "știință a culturii", nu în sensul științei filozofice germane, ci în sensul unei științe deliberat empirice
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Toți acești actori au obiective și metode specifice pe care vom încerca să le prezentăm pe scurt. Statistica publică INSEE Optica INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) poate fi considerată dublă: economistă, când acest institut asimilează practicile cheltuielilor; antropologică, atunci când face anchete privind timpul liber sau sociabilitatea. • Practici = cheltuieli Abordarea statistică privilegiază dimensiunea comercială, alegând să traducă un maximum de practici în limbajul schimbului monetar. INSEE adoptă așadar un anumit punct de vedere asupra unui fenomen la apariția căruia
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
2000, p. 185. În ciuda a ceea ce trebuie să numim deschis "aranjamente cu realitatea", INSEE produce și difuzează o reprezentare care se impune ca o evidență pentru mulți actori sociali, cel mai adesea prin intermediul rețelelor mediatice, avide de asemenea subiecte. • Perspectiva antropologică Totuși, pe lângă anchetele privitoare la cheltuielile de consum, s-au efectuat în ultimii ani cincizeci de anchete legate de vacanțe, loisir-uri sau petrecerea timpului liber. Rămânând interesat de banii pe care se bazează cheltuielile, INSEE a luat în considerare
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
monopolul instanțelor de legitimare. În articolul său din 1971 ("Le marché des biens symboliques"), el descrie emergența unui "câmp intelectual" în procesul de autonomizare și constituire a instanțelor specifice de legitimare. "Bunurile simbolice" (păstrează această denumire, provenită din viziunea sa antropologică) au dubla față de marfă (economică) și de semnificație (simbolică). Acest câmp de producție se divizează în doi poli, în funcție de privilegierea dimensiunii comerciale (capital economic) sau a celei simbolice (capital cultural), de difuzarea generală (în mod industrial) sau restrânsă (opere originale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cărți frumoase, dar se va face vinovat de politeism în cultură. Nu știu de pildă dacă și cum va prinde mai departe, în hora unei unice idei, Peisajul său. Două obiecții am să-ți fac. Prima, că închizi peratologia în antropologic, când de fapt ea poate fi lărgită în metafizic și ontologie. Riști să pățești - ca să păstrăm exemplul - ce a pățit Heidegger, căruia un Weizsäcker, de pildă, vine să îi arate că ontologia lui fundamentală funcționează în fizică. Riști deci să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
păstrăm exemplul - ce a pățit Heidegger, căruia un Weizsäcker, de pildă, vine să îi arate că ontologia lui fundamentală funcționează în fizică. Riști deci să vină un biolog, un fizician, un matematician și să-ți arate că peratologia merge dincolo de antropologic. Nu-ți cer ție să arăți cum anume, deși măcar în biologie ar merita să încerci, dar îți cer să nu îi închizi tu singur orizontul: peratologia este ontologie, pentru că acoperă totul, de la mineral, organic și până la om. Și am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cum să dai un statut real depășirii. La Hegel, "refuzul peratologic" provine din debilitarea antropologiei, care trebuie să-și afle consolarea într-un "adevăr mai înalt", unul însă care nu mai este al omului. Pe când în peratologie, care este eminamente antropologică, năzuința către un statut mai pur nu trimite la ieșirea din sistemul de referință al conștiinței. "Migrația peratologică" este o depășire a condiției umanului fără sacrificarea umanului. Peratologia este kierkegaardiană, nu hegeliană. Seara, "în replică", Noica îmi expune cele opt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Incivilitatea este într-adevăr gândită sub forma unei înfruntări între "barbari" și "civilizați", în care "necivilizații" s-ar împotrivi luminilor rațiunii și l-ar reprezenta pe "celălalt", adesea provenit din imigrație. Utilizările unui termen criminologic au glisat spre o calificare antropologică și totodată naturalizantă și stigmatizantă. Un alt pericol rezidă în folosirea excesivă a faimoasei "metafore a geamului spart": tentația de a descrie ca un mecanism ineluctabil trecerea de la o incivilitate la delincvență și la infracțiune, încărcând până la saturație cu un
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rea dintre toate". Există un pericol al copilăriei, iar educația înseamnă ridicarea ființei umane la rangul de om, prin rațiune, cum sugerează Comte-Sponville, care urmează în această privință tradiția kantiană (Kant, 1981, 441). În numele acestei tradiții, al acestei nobile concepții antropologice, s-a dezvoltat un curent de "apărare a școlii" de presupusele barbarii care o amenință, curent de gândire care biciuiește cu mult talent derivele laxiste care ar fi dus școala la pierzanie și ar fi subminat autoritatea dascălului. Acest curent
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
așa cum este certificat la începutul secolului al XIX-lea în De Wailly*, este de "provocare la luptă", educația în sine și educatorii ar putea fi războinici în această luptă. Lupta împotriva violenței este atunci una cu înaltă semnificație morală și antropologică. Suntem de acord, însă n-am vrut să ne mulțumim în această carte cu abstracția unei violențe universale. Riscul unor asemenea generalități antropologice este de a determina o viziune naturalizată asupra fenomenului, care descurajează făcându-l fatal, co-esențial omului. De
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
putea fi războinici în această luptă. Lupta împotriva violenței este atunci una cu înaltă semnificație morală și antropologică. Suntem de acord, însă n-am vrut să ne mulțumim în această carte cu abstracția unei violențe universale. Riscul unor asemenea generalități antropologice este de a determina o viziune naturalizată asupra fenomenului, care descurajează făcându-l fatal, co-esențial omului. De aceea, dincolo de o disertație intemporală despre violență, ni s-a părut necesar să ne bazăm pe o reflecție actuală, care nu a ezitat
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
singur fenomen și un singur concept, Morgenthau a realizat o construcție teoretică care părea să funcționeze și care era cu siguranță atractivă. Secțiunea următoare își propune să discute despre verigile cauzale din teoria explicativă a lui Morgenthau, de la fundamentele sale antropologice pînă la politica externă propriu-zisă (vezi figura 2.1). LUPTA PENTRU PUTERE: DE LA NATURA UMANĂ LA ACTORII NAȚIONALI Realiștii definesc sfera politică prin relațiile de putere și autoritate. Indivizi, grupuri și națiuni luptă pentru putere, înțeleasă atît ca un control
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dilemă a securității. Nu tendința înnăscută a omului spre dominație, ci tendința națiunii de a supraviețui în condiții de anarhie este elementul de bază al disciplinei relațiilor internaționale. Astfel că politica puterii în versiunea sa internațională nu este o problemă antropologică, ci una socială (Herz 1950). Ea apare pentru că nu există o instituție normativă stabilă, cum ar fi un guvern mondial. Într-un sistem anarhic, securitatea nu poate fi asigurată de nimeni în afară de actorul însuși. Contextul pune în mișcare "inevitabila" natură
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
criteriile academice ale științelor sociale americane subminau din ce în ce mai mult unele dintre asumpțiile lui. Idealiștii erau poate îngroziți de ce făcuse realismul din disciplina relațiilor internaționale, dar și unii realiști au devenit îngrijorați de felul cum disciplina relațiilor interna-ționale influența realismul. Fundamentul antropologic al realismului, incomod tovarăș de drum al științei empirice, a fost înlăturat, o dată cu stabilirea dilemei securității ca principal punct de plecare. În noua formulare, violența nu provenea din natura umană, ci din contextul acțiunii umane în domeniul internațional, adică din
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Idealiștii din perioada interbelică (capitolul 2) urmăresc pacea internațională și își bazează încercarea de a o obține pe o viziune specifică asupra omului ca ființă rațională. În replică, unii realiști din prima perioadă s-au referit de asemenea la fundamentele antropologice, religioase pentru Niebuhr (1941), înclinații psihologice pentru Morgenthau - pentru a contura o viziune opusă asupra a ceea ce e realizabil în politica mondială: anume o simplă ordine a conflictului limitat. De aceea, prima mare dezbatere a avut loc în acest cadru
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
câteva abordări nesociologice pe care le prezentăm succint. Orientarea clasică localizează cauzalitatea devianței și crimei la nivelul libertății de voință a individului de a alege între "plăcerea" ce decurge din comportamentul deviant sau din încălcarea legii și sancțiunea penală. Orientarea antropologică (medicul și criminologul italian Cesare Lombroso) conferă factorilor biologici-ereditari o importanță hotărâtoare în geneza crimei și devianței, cauzele acestora rezidă în diversele anomalii și deficiențe anatomo-fiziologice ale organismului individului infractor sau deviant. Orientarea psihiatrică și psihologică consideră că geneza actului
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
evoluționiste se bazează pe presupunerea că schimbarea este naturală și că societățile umane trec printr-un set de etape predictibile, cumulative (Nisbet, 1969). Multe din argumentele ce vin în sprijinul teoriilor evoluționiste ale schimbării sociale derivă din studiile istorice și antropologice care arată cum unele societăți simple și mici au devenit mari și complexe. Acestea au convins pe mulți cercetători că o astfel de tranziție era "naturală." Modul de abordare al teoreticienilor evoluționiști timpurii a fost numit evoluție uniliniară deoarece toate
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
avansate", evoluând de la etapa sălbăticiei la cea a barbariei și, în cele din urmă, la civilizație. Tranziția de la o etapă la alta se produce datorită câtorva descoperiri majore, cum ar fi focul, plugul și arcul cu săgeți. Datorită multor evidențe antropologice și istorice acumulate în timpul secolului al 20-lea, cercetătorii au început să recunoască câteva din defectele de bază ale teoriilor uniliniare ale evoluției. Prima dintre toate era chiar foarte simplă. Nu toate societățile au trecut prin toate stadiile, ci unele
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
zânelor, pe care o surprinde târgoveața în istorisirea sa, era una a permisivității totale, în care dragostea nu era un 417 Ibidem, p. 305. 418 Ibidem, p. 307. 419 David S. Reed, art. cit., pp. 82-83. 420 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 103. 120 păcat. Într-o astfel de atmosferă și-ar fi dorit să trăiască, de aceea, poate, ea se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pp. 134 140. 30. Duby, Georges, Evul mediu masculin. Despre dragoste și alte eseuri, traducere de Constanța și Stelian Oancea, Editura Meridiane, București, 1992. 31. DumitrescuBușulenga, Zoe, Renașterea. Umanismul și destinul artelor, Editura Univers, București, 1975. 32. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. 33. Dyer, Christopher, Everyday Life in Medieval England, Hambledon and London, 2000. 34. Edwards, Robert, Chaucer and Boccaccio: Antiquity and
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zânelor, pe care o surprinde târgoveața în istorisirea sa, era una a permisivității totale, în care dragostea nu era un 417 Ibidem, p. 305. 418 Ibidem, p. 307. 419 David S. Reed, art. cit., pp. 82-83. 420 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, postfață de Cornel Mihai Ionescu, București, Editura Univers Enciclopedic, 1998, p. 103. 120 păcat. Într-o astfel de atmosferă și-ar fi dorit să trăiască, de aceea, poate, ea se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]