38,838 matches
-
alesese ca ea să facă și altceva e numai bun. Aruncă, din treacăt, ziarul pe masă, deschis la pagina cu locurile de muncă. Luă fetița în brațe pentru a savura, împreună, minunea pregătită de mama. Luanei îi căzură ochii pe anunțul încadrat cu chenar. Se așeză și-l citi cu atenție. Privirea i se lumină. Știi pe unde vine strada asta? îl întrebă arătând cu degetul pe ziar. Am o vagă idee. Putem merge împreună, dacă vrei. Numai până acolo. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
veseli, încercau să-i ia cu vorba, să facă pace. Tatăl băiatului cunoștea atâtea proverbe care se potriveau cu situația tinerilor era ceva fantastic. Ori poate le scornea el pe loc și le ridica la rangul de proverbe prin simplul anunț: știi cum vine vorba aia românească: Ce-i făcut e bun făcut. Izbucnea pe loc într-un râs sănătos, obrajii plini, carnea ca piatra lăsa să se ghicească grija pe care o avea pentru dieta sa. După ce a terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asta în timp ce eram la WC. Mă prind. Eleanor, care aducea pe o tavă suc de portocale și pahare, auzi aceste cuvinte în timp ce intră pe ușă de la bucătărie și rămase stana de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea. Adrian schița un zâmbet vag, dar nu-i răspunse. — Trebuie s-o tăi, Ellie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cifre, le confrunta cu o listă alăturată. Din când În când arunca o privire ceasului de perete. Încet, dar sigur, orele de serviciu se apropiau de sfârșit. Fără să ridice ochii din hârtii, Sușu anunță calmă, indiferentă: Canada, cabina 1. Anunțul trezi din toropeală atât pe oficiantă, cât și pe Petru, care socoti că putea profita de Împrejurare pentru a-și face Într-un fel simțită prezența, acum că geamul care despărțea sala poștei de centrală aluneca ușor Într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
paragină. Zilele Îmi sunt numărate și trebuie să mă mișc repede. Prin urmare voi vinde tablourile din bibliotecă. Vei fixa singur prețurile și vei avea un comision de 10% din afacere. Cei de la Muzeu așteaptă de multă vreme momentul. Un anunț la „Mica publicitate” Însă ar aduce poate și alți colecționari din oraș. Vei organiza vânzarea cum vei crede de cuviință. Contez pe priceperea dumitale și, de ce nu, și a Iolandei. Aveți, cum se zice, carte blanche. Nădăjduiesc ca din vânzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fapt macheta mult mărită a paginii de publicitate a ziarului, se putea citi „Oferta zilei”. Curios, dar și obligat să-și gândească cel puțin textul pe care urma să-l dicteze, Petru, maestru al improvizației, Începu să citească cele câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată și se liniști. Seriozitatea agenției nu putea fi pusă la Îndoială. După ce ai publicat un asemenea anunț, unul care privește doar un „Revelion cu vânzare” avea să fie primit fără o ridicare măcar din sprânceană. Ceea ce se și Întâmplă, la momentul potrivit. Înainte de a părăsi această mică oază de „postmodernism românesc”, capsula hilară a unei rachete căzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
această mică oază de „postmodernism românesc”, capsula hilară a unei rachete căzută aiurea și nu În regiunea calculată cu precizie de cei de la NASA, Petru mai aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab, căci gânduri minunate Îi treceau prin cap: omul cu anunțul ținea În mâna sa cheia vieții, secretul ei ultim, dacă e În stare să doneze „orice alt organ”. Prin urmare chiar și inima. Se poate deci trăi și fără ea, căci nu e casa sufletului. Doar cu un rinichi, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai văzut cazuri. Și cu jumătăți de plămâni. Era fericit că putea formula două Întrebări: 1. La cât din tine poți renunța, fără a te pierde? 2. Cât trebuie să păstrezi pentru tine ca să nu treci În altceva? Omul cu anunțul părea să aibă răspunsul la aceste Întrebări și trebuia prin urmare să Îl vadă. Și poate că va afla În sfârsit și cât prețuiește o viață de om, el care rumegase ani În șir celebra frază a lui Malraux: „Une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ar fi fost suspectă și periculoasă În același timp. Dulăul l-ar fi sfâșiat Înainte de a ajunge În stradă. Ce doriți? se auzi dinăuntru. Era o voce calmă, de om așezat, sigur pe sine și pe forța câinelui său. În legătură cu anunțul din ziar, bâigui Petru, căruia nu Îi era Încă foarte clar motivul prezenței sale la acea adresă. Ați citit afișul de pe poartă? L-am citit, zise Petru. Și ce v-ar interesa? Întrebă vânzătorul de organe. Un rinichi e dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întrebă vânzătorul de organe. Un rinichi e dat deja. Pentru inimă și ficat sunt În negocieri, cum se zice. Nu mai rămâne mare lucru... Într-adevăr, admise Petru. Dar dumneavoastră veți mai putea trăi fără...? Dumneavoastră, omule, n-ai Înțeles anunțul. Cum adică? Păi, io nu vreau să mai trăiesc. Hi! Hi! Așa, pur și simplu? Nu chiar. Poți să aștepți un pic? Pot, zise Petru cu gândul la cele două yale ce trebuiau descuiate, plus lanțul de siguranță ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
N-am apucat, că cumnatu' a mierlit-o a doua zi. Nici nu știu cum, dar a fost Înmormântare mare. S-a văzut mâna de meseriaș a lui Wellmann. Mai vinde mormântul? se interesă Petru ca Într-o doară. Da. Acum Înțeleg anunțul, zise Petru. O să Îl pricepi și mai bine dacă o să-ți spun ce mi-a zis fiică-mea: nu ești bun de nimic, nomenclaturistule, impotentule! De unde a scos chestia cu nomenclaturistule, habar n-am, Întrucât io am lucrat doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la Îndemnul dumneavoastră au ales calea grea a exilului, a prosperității și a demnității. Succes la Alegerile viitoare! Cu stimă, Șerban Ionescu France.” / Cherban Ionesco France 25. Scrisorile i-au fost Înmânate gata citite de Însuși patronul firmei EximTour odată cu anunțul de concediere, În prezența unui domn robust, tuns perie, costum nou Oradinum, și cu un obicei anume de a te privi În ochi chiar și când Îți adresa Întrebări În doi peri. Odată cu el a fost concediat și Răzvan Tobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se reverse peste revere un superb fular mov de mohair cumpărat de Zorela de la Galeria Fondului Plastic de Sfântul Nicolae. Își lăsă prietenii să se obișnuiască cu bazaconia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
imediat, mai mult nedumerit decât furios: Sebastiane, tu chiar n-ai auzit de ăștia trei? Ba da, da' numa' ca nume de străzi, recunoscu Gheretă, confuz. După cum vezi, Îs și nume de pictori, nu numai de străzi. Kutya fasza, cu anunțul tău. Io ziceam, de fapt numa' am vrut, să vă propun să mergem la Revelionul ăsta. Ai făcut un ocol cam mare, observă Horacsek, Îngăduitor. Recunosc, se pocăi Gheretă care Încă nu Înțelegea mânia lui Horacsek Atunci, zise slovacul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
să creadă că ea nu Îi Înregistrase doar visele, ci i le și provocase, i le stârnise ca pe un foc mocnit cu răsuflarea ei ușoară de alizeu domestic. Era ora zece. Cei care cumpăraseră deja Glasul vor fi citit anunțul de bună seamă și urmau să ia o hotărâre. Amatorii de artă, cu sau fără bani, nonconformiștii, atâția cât număra orașul, poate câțiva studenți de ai săi, cei fără nici un program sau curioșii, vor fi desigur tentați să petreacă revelionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
timp de doi ani mișcările lor fuseseră perfect coordonate, programate, ferite de apariții bruște și plecări neașteptate. Oricum, interpretarea pe care el o dăduse expresiei „carte blanche” i se părea acum arbitrară. Ar mai putea contramanda totul printr-un alt anunț. Sau să Închidă casa și să plece aiurea. Dar nici să stai zile, săptămâni În șir lângă telefon sau primind la orice oră pe te miri cine În speranța unei tranzacții avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu se mai smiorcăie, Îi făcu o promisiune: lui, și numai lui, Îi va tăia porcul pe doi ianvar. Ultimul. Apoi se va retrage din breaslă ca Pele, Albert și Dobrin din fotbal, dar fără tămbălău. Va da numai un anunț la Graiul: „Domnul Húsvágó Tamás Húnór are onoarea să anunțe onorata sa clientelă că se retrage din activitate Începând cu trei ianuarie a.c.”. Erzsébet pregătise coșul cu mezeluri de cu seară. Și anul acesta, tot el Îl va duce doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu te grăbești să dai cu bulanul În populație. Cam asta scria și pe bilețelul pe care Îl descoperise sub roată. Semnat Nutzy și Rudy. Nu anunțați procuratura, don șef? Întrebă un subordonat venit În ajutor. Și de ce s-o anunț? Avem vreme, Iovane. A fost o tentativă de atentat, don șef! Ce tentativă, lovane? De răsturnare a Regimului... Hai, măi, Iovane... Nu de Regim Îi vorba aici, ci de mine. De dumneavoastră? Păi cine să vă răstoarne, don șef, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În privința vânzării tablourilor. Dacă n-ar fi fost șampania și urările de la miezul nopții precum și simulacrul de dans din hol, aerul de prohod al petrecerii ar fi fost greu de pus sub semnul Întrebării. Se apropia de ora unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o guste, erau aici, vag interesați de miza evenimentului. Sau deloc. Pentru a nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
beat, zise Zorela, cu un glas tandru-amenințător. Gheretă, ești un dobitoc, hotărî, pe un ton cât se poate de firesc, domnul Brândușă. În această privință, părerile celor din jur erau Împărțite. Așteptând ca lumea să se decidă, Brândușă făcu un anunț important: șampănii, vin roșu, icre, brânzuri franțuzești, fursecuri și alte chestii, În cinstea domnilor artiști, morți toți, dacă bine am Înțeles... Și de vânzare! Ce texte bagă barosanul, remarcă unul din cei patru tineri trash, În trecere pe acolo. Băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rece și indiferentă, cel mult amuzată, de până atunci. Orice se poate contesta, zise el Într-un târziu. Începând cu buna mea credință În organizarea acestui hibrid jalnic, cum bine s-a văzut, de revelion și licitație. Ideea ta cu anunțul la mica publicitate nu a fost neapărat stupidă, cât insolentă, dar câștigul e spectaculos, trebuie să recunoaștem. Acum ce-a fost, a fost. Nu ne mai rămâne decât să scoatem afară pânza de decor și să deschidem geamurile. De rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și tu pentru Scout? Când cineva pune o întrebare din senin, există șansa ca paznicii să fie surprinși dormind. Când asta se întâmplă, creierul răspunde uneori înainte ca mintea să aibă ocazia să încuie ușile și să pună în geam anunțul cu vezi-ți de treburile tale. Uneori, creierul îi surprinde pe toți, chiar și pe el însuși, cu răspunsurile pe care le dă. — Mda. Adică, poate dacă lucrurile ar fi continuat și dacă asta nu s-ar fi... Am strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
român. Diplomatul român a fost trimis la Tripoli, la începutul anului 1974, într-o misiune specială, înaintea vizitei la nivel înalt în acea țară. Sarcina care îi revenea a fost aceea de a stabili relații diplomatice între România și Libia, anunțul oficial urmând a fi făcut până la realizarea vizitei. Moammer al-Kadhafi, președintele Libiei, a explicat delegației de experți că este hotărât să dea curs hotărârii de a stabili relații diplomatice cu România, pentru meritele acesteia în aplanarea încordării și pentru încercările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]