390,674 matches
-
cunoscute... Forța, expresivitatea Cărții Sfinte fiind copleșitoare. Exemple?... Deschidem Biblia Cap. 1 lumii. 1. ...La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul 2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. 3. Și a zis Dumnezeu: Să fie lumină! Și a fost lumină. (scurt). 4. Și a văzut Dumnezeu că e bună lumina, și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâia. 6. Și a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape! Și a fost așa. 7. A făcut Dumnezeu tăria (...) 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că e bine... (ca un meșter atent) 9. Și a zis Dumnezeu: "Să se
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
de întuneric. 5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâia. 6. Și a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape! Și a fost așa. 7. A făcut Dumnezeu tăria (...) 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că e bine... (ca un meșter atent) 9. Și a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Și a fost seară și a fost dimineață: ziua întâia. 6. Și a zis Dumnezeu: Să fie o tărie prin mijlocul apelor și să despartă ape de ape! Și a fost așa. 7. A făcut Dumnezeu tăria (...) 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că e bine... (ca un meșter atent) 9. Și a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
să despartă ape de ape! Și a fost așa. 7. A făcut Dumnezeu tăria (...) 8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Și a văzut Dumnezeu că e bine... (ca un meșter atent) 9. Și a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc și să se arate uscatul!". ȘI A FOST AȘA... (Comunicat laconic). Cine se mai îndoiește de această FACERE, spunând că este un basm, o copilărie, față de ultimile cuceriri ale științei, de explorare a cosmosului
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
într-un dialog european peste capul literaturii din România. E condamnată la un regionalism din care, deocamdată, nu are cum să iasă decât vărsându-se în marea literatură română - cea fără granițe. Dar e ca și cum se varsă Nistrul în mare: apele lui dulci se pierd în anonimat, nu le mai poți identifica în marea indistinctă și nepăsătoare a apei sărate. Toată vara lui 2004 am citit pe rupte literatură basarabeană. Știu că nu-i de ajuns, dar am citit - nu puțin
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
are cum să iasă decât vărsându-se în marea literatură română - cea fără granițe. Dar e ca și cum se varsă Nistrul în mare: apele lui dulci se pierd în anonimat, nu le mai poți identifica în marea indistinctă și nepăsătoare a apei sărate. Toată vara lui 2004 am citit pe rupte literatură basarabeană. Știu că nu-i de ajuns, dar am citit - nu puțin - și anii anteriori poezie, proză și critică, la întâmplare. Nu m-a entuziasmat nimic. Nu fac aici o
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
în ordine etică. Gestul căinței nefăcut suspendă iremediabil salvarea, ca și necesitatea degajată din paradigma biblică. încât suntem departe de modelul originar al vânzătorului care, nemaifiind necesar pentru consecința pozitivă a faptei lui, s-a dizolvat, cum se vede, în apele tulburi ale mentalității "omului nou". La vremuri noi, oameni noi. E și asta o necesitate? Să nu ucidem speranța că această formulă umană, teribil de proliferantă la noi, până acolo încât a instalat nesiguranța în relațiile interumane, se va estompa
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și, cine știe, poate cade. Cine îl ridică? Drumul spre înalta societate" Dacă ăla care l-a enervat așa tare pe Iliescu de i-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
și Mélisande, căutând singurătatea și naivitatea amanților romantici în cadrul naturii, nu pot totuși evada din încăperea prejudecăților culturale, nu se pot iubi dincolo de privirea adulților. Acțiunea piesei lui Debussy începe cînd Golaud o găsește pe misterioasa Mélisande pe marginea unei ape. Este o femeie fără trecut; mai bine zis, nu vrea să-l mărturisească. Dar în subiectiva punere în scenă, această nimfă nu se află în pădure, însă întinsă pe masa salonului, acoperită de un cearceaf ca un cadavru într-o
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying, sânge și apă - etc. Părțile rele ale părților bune fiind mai cunoscute, căci de ele s-a tot vorbit - până la obsesie și, să nu ne ascundem după deget, cu visceral refuz , cele bune trec neobservate încât o împrospătare a memoriei colective se pretinde
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
dialog pe temeiul tiparului "când vorbești cu mine, să taci din gură". Dacă pe ecran apar, întru varietate, nu înalți demnitari ai trecutului regim, ci doar tovarăși de chef ai lui Nicu Ceaușescu, reuniți în jurul unei mese cu pahare de apă gazoasă, cu ce te supără veselia lor extraordinară, chicotelile, gâdiliturile de sub triplele bărbii? Emisiunea nu se mai sfârșește - specialitatea lui Dan Diaconescu -, însă din ea nu afli decât un singur lucru: că se petrecea nevinovat, cu monticuli de mâncare, gârle
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]
-
pleacă și altcineva rămîne, într-un oraș port întotdeauna se nasc și se pierd iubiri, pe străduțele mici, înghesuite, jurămintele fierbinți alunecă din buzunare sau se vînd pe nimic. Esențele pure se pierd și ele în amestecuri de tot felul. Apa spală păcatele, nu și amintirile. În ele se ascund taine multe, patimi, respirații, zăpăceală, șoapte, șușoteli. Ca și în teatru. Misteeeerr! Merg pe srada Regală și văd că un marinar ars de soare se uită pișicher la mine. Mă opresc
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
a pierzaniei și a degradării teribiliste, Oblomov și divanul lenei, costume spectaculoase care îmbracă ratarea, zeci de perne umflate în ritualurile dinamice ale unei femei simple, zgomotul pașilor pe butucii de lemn, leagănul seducției, grădina verde a speranței și viselor, apa purificatoare ce se revarsă din susurul fîntînei, Leonce și Lena care ies de sub cupola ce închide în ea iubiri, căutări, cinism, dansul păpușii și la boite-ŕ-musique, frică și neputință eliberate în nori, Așteptîndu-l pe Godot pe insula ratării, acolo unde
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
o așeză cu grijă în căușul palmei, rostind ca toate fetele: Gărgăriță riță, unde oi zbura, acolo m-oi mărita" Și, zicând acestea, o aruncă în sus" Gărgărița își reluă zborul prin văzduh. Și zbură așa peste pădurea verde, peste apele râulețului ce o străbătea și în care se zbenguiau peștișori argintii" Trecu și pe sub un noruleț vânăt, umflat, cam obraznic, care o întrebă, pe când lăsa să cadă asupra ei câțiva stropi de ploaie grei ce o dezechilibrară - da' un'-te
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]
-
sens intensificator general - "Cine nu sare, cine nu sare, Ori este gabor ori e prost de moare..." (fanclub.ro) - sau a căror folosire s-a extins de la alte construcții; e atribuit prostiei, de exemplu, un superlativ al bătăii, de sună apa-n el: "și orice extraterestru care vine pe o planetă acoperită 70% cu apă (...) este prost de sună apa în el" (cinemagia.ro/forum). Ca și în ultimul exemplu citat, formulele clișeizate permit numeroase inovații: atunci cînd prostia umană este
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
prost de moare..." (fanclub.ro) - sau a căror folosire s-a extins de la alte construcții; e atribuit prostiei, de exemplu, un superlativ al bătăii, de sună apa-n el: "și orice extraterestru care vine pe o planetă acoperită 70% cu apă (...) este prost de sună apa în el" (cinemagia.ro/forum). Ca și în ultimul exemplu citat, formulele clișeizate permit numeroase inovații: atunci cînd prostia umană este atribuită unor entități non-umane - "universul n-are conștiință și e prost făcut grămadă" (computergames
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
sau a căror folosire s-a extins de la alte construcții; e atribuit prostiei, de exemplu, un superlativ al bătăii, de sună apa-n el: "și orice extraterestru care vine pe o planetă acoperită 70% cu apă (...) este prost de sună apa în el" (cinemagia.ro/forum). Ca și în ultimul exemplu citat, formulele clișeizate permit numeroase inovații: atunci cînd prostia umană este atribuită unor entități non-umane - "universul n-are conștiință și e prost făcut grămadă" (computergames.ro) - dar mai ales în
Prostia Comparată by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12452_a_13777]
-
zeitate, cititorul, a înnebunit de mult de propria-i trufie. El vrea literatură pornografică - și scriitorul, chiar dacă nu este pornograf, sacrifică măcar două, trei pagini pentru plăcerea de-a se hrăni cu murdărie a zeului său. Vrea să doarmă cu apă de roze - și scriitorul îi face și acest hatîr. Vrea să fie incitat la ură - și scriitorul a prins într-atît gustul de-a sluji, încît ar da ascultare și altor nevoi ale minunatului său stăpîn. Să-l gîdilăm la tălpi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12439_a_13764]
-
rămâne, cum îi stă bine, învăluită într-un expresiv obscur. Dar, ca și la Margareta Curtescu, de pildă, versurile lui Nicolae Popa sunt inegale valoric, uneori chiar și în cadrul aceluiași poem. Între Vai, zațul! Vai, semnele! și Gropile, focul și apa, două poeme consecutive, diferența de valoare este mai mult decât sesizabilă. Chiar și ușor inegal și fără a impresiona prea tare, dacă găsiți prin librării volumul lui Nicolae Popa - dacă nu, oricum Târgul de carte Gaudeamus se apropie -, cele câteva
Cum citim poezia basarabeană by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12463_a_13788]
-
de față. Din cele zece capitole ale volumului (unele reluând studii din Eseu despre vârstele poeziei), majoritatea cuprind lecturi în linia fenomenologiei bachelardiene. Interpretările sunt sobre și temeinice, dar nu strălucite. Rând pe rând, sunt parcurse "chipurile" focului, aerului, pământului, apei, luminii și întunericului, ca și o serie de teme blagiene consacrate: somnul, timpul, creația, orfismul. Noutatea punctului de vedere e concentrată însă în primele două capitole. În Avatarurile tăcerii, V. Fanache pornește de la neîncrederea poetului în cuvânt și vede în
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
masculin într-un model unic, vîrsta edenică, starea de androgin și legătura inseparabilă cu înfățișarea dumnezeiască și cu spațiul paradiziac. La cinci sute cincizeci de ani de la naștere, Leonardo se vede ca un punct în mișcare. Ca unul care separă apele de uscat, întunericul de lumină, apele de sus de apele de jos și care, văzînd că e bine așa, a făcut lumea după chipul și asemănarea lui și a fost inginer, inventator, strateg, chimist, botanist, anatomist, poet, muzician, om de
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
edenică, starea de androgin și legătura inseparabilă cu înfățișarea dumnezeiască și cu spațiul paradiziac. La cinci sute cincizeci de ani de la naștere, Leonardo se vede ca un punct în mișcare. Ca unul care separă apele de uscat, întunericul de lumină, apele de sus de apele de jos și care, văzînd că e bine așa, a făcut lumea după chipul și asemănarea lui și a fost inginer, inventator, strateg, chimist, botanist, anatomist, poet, muzician, om de curte, specialist în ignifugarea corăbiilor, constructor
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
și legătura inseparabilă cu înfățișarea dumnezeiască și cu spațiul paradiziac. La cinci sute cincizeci de ani de la naștere, Leonardo se vede ca un punct în mișcare. Ca unul care separă apele de uscat, întunericul de lumină, apele de sus de apele de jos și care, văzînd că e bine așa, a făcut lumea după chipul și asemănarea lui și a fost inginer, inventator, strateg, chimist, botanist, anatomist, poet, muzician, om de curte, specialist în ignifugarea corăbiilor, constructor de aparate pentru zbor
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
În vîrful copacului stă agățat un zmeu. Bleu, mare, frumos. Privesc în sală. Pe fiecare scaun, un zmeu. Bleu, frumos. Un spațiu populat cu vise, cu iluzia zborului, a înălțării. E visul lui Didi, e visul meu? E cer, e apă, e uscat? E tot Beckett: "nu pot continua, continui"" De undeva, de oriunde, pe un culoar abia perceptibil și apoi pe un drum de lemn, ca o podișcă suspendată între lumi, sosesc Vladimir și Estragon. Pașii lor nici nu se
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]