2,251 matches
-
unde vehiculele lansau spre soare sclipiri metalice, observând cum, de la un minut la altul, pâcla se făcea tot mai groasă, iar căldura creștea, amenințând să facă sângele să fiarbă în vine; o căldură atât de densă, de copleșitoare și de apăsătoare, că se răzvrăti până și mehari-ul, obișnuit prin însăși natura lui cu cele mai mari temperaturi. Nu putea supraviețui mult timp acolo, în inima salinei, și o știa. Mai avea apă pentru o zi. Apoi aveau să vină delirul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
seama dintr-o dată că acest orar se schimbase și că nu-l făcuse să sară din pat la șase fix, ca să aibă o jumătate de oră pentru toaletă înainte de micul dejun, îi produse o inexplicabilă neliniște sufletească. Și tăcerea. Tăcerea apăsătoare din curte, tulburată mereu la acea oră de pălăvrăgeala soldaților înainte de a se face foarte cald, îl obligă să sară din patul de campanie, să-și pună pantalonii și să se apropie de fereastră. Nu zări pe nimeni. Nici lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cea mai mică îndoială, să demonstreze că și acolo, atât de departe de Tassili, sosiseră locuitorii altei planete, și ar fi sacrificat bucuros promițătoarea sa carieră politică în schimbul unuia dintre acele desene, oricât de rudimentar ar fi fost. în acel apăsător miez de zi, când soarele cădea ca plumbul topit pe extravaganta lui pălărie de paie, iar peretele neted al unei stânci, în fundul unei mici scobituri ferite de vânturi și ploi, îl făcea să nutrească speranțe întemeiate privind o nouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca să meriți... Rafael închise repede fereastra, ca și cum s-ar fi temut să nu audă cineva de afară lamentările lui Milică, și frigul, răcoarea și umezeala dimineților de sfârșit de septembrie, care te trag la somn și-ți sperie somnul, cerul apăsător, încărcat, vremea închisă care te roade, îți înțepenește măruntaiele; plutește ceva toxic în aer, respirația se îngreunează de presimțirea iernii gâfâind pe culoare, prin oficii și dormitoare, prin răsuflările și sforăiturile a o sută de copii. Frigul și mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
să te însori, să-ți faci o familie a ta, prosperă, precum Milică pe care totodată acum parcă ai fi înțeles-o mai bine pe soră-ta când dăduse cu sare-n urmă ca să alunge duhurile rele ale unui trecut apăsător, din care făceai și tu parte dimpreună cu familia celor fără familie, și cât de pornită și disperată să se rupă, agățându-se de o familie adevărată, de un soț, care uite că nu i-a fost lăsat pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era luată: — Am vorbit prea mult, am să le spun oamenilor mei să se Înfrupte din cetate. Dacă vrei să ți-i ții pe-ai tăi, fă-o, fiecare cu trupele sale. Toghrul nu răspundea, nu se mișca, pradă unei apăsătoare dileme. Dintr-odată, sări dintre ei și Înșfăcă un pumnal. La rândul său, Ceagrî scosese sabia din teacă. Nimeni nu știa dacă trebuia să se intervină sau, după obicei, frații selgiucizi să fie lăsați să-și Încheie disputa În sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ziua Îl Împiedică să se concentreze asupra lucrului. După ce l-a examinat, pipăit, interogat Îndelung, Omar a diagnosticat o tumoră de natura flegmonului, care n-avea să-i lase prea mult timp de trăit. A fost o noapte Într-adevăr apăsătoare aceea În care Khayyam a trebuit să-i aducă prietenului său la cunoștință adevărul despre starea sa. — Cât timp Îmi mai rămâne de trăit? — Câteva luni. — Voi continua să sufăr? — Aș putea să-și prescriu opiu, ca să-ți domolesc suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o privire, apoi Malik Șah s-a ridicat. S-a Înfășurat În mantia sa de caracul, și-a bătut ușor obrajii cu palma, În fața oglinzii soției sale, apoi a alergat fără zăbavă la cortul răposatului, mimând surpriza și cea mai apăsătoare suferință. Femeile s-au Îndepărtat ca să-l lase să se apropie de trupul lui ata al său. Se apleacă, rostește o rugăciune, câteva formule de circumstanță, Înainte de a se Întoarce la Terken pentru satisfacții discrete. Curios comportament acela al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Sabbah, se reiau, uneori, acuzațiile de alchimie deja proferate la Samarkand, i se trimit provocatori zeloși care-i tulbură taifasurile, sunt amenințați cu represalii cei care cutează să-l găzduiască. De obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un alt popas. Care va fi la fel de scurt, la fel de primejdios. Venerat și blestemat, fără alt tovarăș decât Vartan, se află veșnic În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
facă mai vulnerabili. Aceștia deveneau, totuși, mai puțin numeroși În fiecare zi, fortăreața era de-acum locuită de fiii și nepoții lor. Cu toții, din leagăn, fuseseră, desigur, supuși celei mai riguroase Îndoctrinări, care-i obliga să Învețe și să respecte apăsătoarele porunci ale lui Hasan, ca și cum ar fi reprezentat Cuvântul revelat. Dar cei mai mulți dintre ei erau din ce În ce mai răzvrătiți, cu ei viața Își reintra În drepturi. Unii cutezară, Într-o bună zi, să Întrebe de ce erau siliți să-și petreacă Întreaga tinerețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
lui Khayyam, dorința mea intensă de a-l răsfoi Într-o zi, de a-i studia Îndeaproape conținutul. M-a ascultat cu o atenție susținută și cu o bucurie evidentă. — Vă sunt recunoscător că mă smulgeți, pentru câteva clipe, din apăsătoarele mele preocupări. Subiectul pe care-l evocați m-a pasionat Întotdeauna. Ați citit, În introducerea dlui Nicolas la Rubaiate, povestea celor trei prieteni, Nizam al-Mulk, Hasan Sabbah și Omar Khayyam? Sunt personaje foarte diferite, dar care reprezintă, fiecare, un aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vizitatori constata de la prima vedere. Dar poate că tocmai acela era adevăratul motiv al prezenței lor: să-i descurajeze pe vizitatori. Într-adevăr, acest locaș, altădată gemând de discipoli, de corespondenți străini, de personalități aflate În trecere, era, În această apăsătoare zi de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât o ocol prin Tabriz ca să văd un prieten care predă la dumneavoastră, Howard Baskerville. La simpla menționare a acestui nume, atmosfera deveni Încărcată. Jovialitatea, Însuflețirea, reproșul părintesc dispăruseră. Nimic altceva decât o mină stânjenită și chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un surâs. Mi-a apărut, dintr-odată, istovit și Îmbătrânit, umerii Îi căzuseră, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acelui ziar popular care s-a mulțumit cu Întrebarea Și Acum Ce Se Va Întâmpla Cu Noi, adăugând drept coadă a frazei ostentația grafică a unui enorm semn de Întrebare, deja amintita manșetă An Nou, Viață Nouă, În ciuda banalității sale apăsătoare, pică la țanc pentru unii care, prin temperament sau educație, preferau mai presus de orice fermitatea unui optimism mai mult sau mai puțin pragmatic, chiar dacă aveau motive să creadă că ar fi vorba de o simplă și poate trecătoare aparență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care ne Îndeamnă să ne câștigăm pâinea cu sudoarea frunții, dar faptele sunt fapte, și chiar dacă o facem repetând vorba plină de mâhnire a lui adamastor 2, oh, căci nu știu de dezgust cum să povestesc 3, consemnăm aici vestea apăsătoare despre vicleșugul de care s-a servit maphia ca să rezolve o problemă pentru care, după toate aparențele, nu se Întrevedea nici o soluție. Înainte de a continua, se cuvine să lămurim faptul că termenul dezgust, pus de către poet În gura nefericitului gigant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spiritualitate cu care societatea se hrănea În trecut, când materialismul meschin care domnește astăzi Încă nu luase În stăpânire voințe pe care le credeam puternice și care până la urmă s-au dovedit a fi propria și incurabila imagine a unei apăsătoare debilități morale. Să ne păstrăm totuși speranța. În momentul În care acel copil va apărea pe ecran, să fim siguri că jumătate din populația țării va fugi să caute o batistă ca să-și șteargă lacrimile și că cealaltă jumătate, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
loc să trecem, la ce se gândesc, oare, că o fi moartă? Că nu se va mai întoarce niciodată aici? Coridorul acesta nu are sfârșit, singurătatea aceasta nu are sfârșit, suntem doar eu și copila mea bolnavă, și nenorocirea noastră apăsătoare, mergem înainte cocoșate, ca niște animale, tristețea aceasta ne-a șters toate însemnele umanului, altădată îmi păsa de felul în care arăt, în care mă percep ceilalți, acum respir greu, din pricina hohotelor de plâns, mucii îmi alunecă pe față, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
beton, cu câte două etaje fiecare. Numeroasele ferestre îți lăsau impresia că cele două clădiri arată ca o închisoare sau că închisoarea a fost transformată în cămin. Totuși, nu era deloc murdar acolo și nici nu aveai senzația de întuneric apăsător. Prin ferestrele deschise se auzeau radiourile, iar perdelele erau de culoare bej ca s\ nu poat\ fi decolorate de soare. Cărarea pavată ducea până în fața clădirii centrale a căminului, o clădire cu un etaj. Parterul era ocupat de cantină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
S-au luat la harță cu gardienii campusului, conduși de șeful căminului și, ca urmare, doi au fost răniți și șase dați afară din cămin. Incidentul a avut urmări multă vreme, dând naștere la neînțelegeri zilnice. Atmosfera din cămin era apăsătoare și toată lumea era cu nervii în pioneze. Era cât pe-aci s-o încasez și eu de la unul din gardieni, dar a intervenit Nagasawa și a aplanat scandalul. În orice caz, sosise momentul să-l dau naibii de cămin. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
orice urmă de existență. Nevăzutul se juca cu stelele și le închise dincolo de zările străvezii. Cumplita realitate mă răpusese și somnul căzut ca o poartă imensă de metal aruncă toate aceste elemente într-un hău încă nedefinit. Orb în povara apăsătoare de gânduri caut să-mi definesc eternitatea în imensitatea criptică a naturii. Pierdut simt până-n cele mai îndepărtate forme dematerializarea mea. Locuiesc între cer și pământ, în vifor de oameni. Mă gândesc că semenii mei au ceva din sălbăticia naturii
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
și chiar și pe geamurile în care se etalau lumânări de stearină, flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Toamna a domolit razele soarelui. Ea a desenat apoi pe cer nori cenușii și apăsători. Frunzele aleargă îngrozite, alungate de suflarea năprasnică și înghețată a vântului. Pomii încă mai sunt înveșmântați cu haine galbene și ruginii. Numai unele fructe au rămas pe pomii înverșunați, acestea fiind merele și nucile care, în curând, vor fugi de
Toamna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
înțelese că Stavrat, într-adevăr, are dreptate și că primejdia e la ușă, gata să intre în casă. O fereastră a salonului era deschisă larg. Se vedea curtea conacului vastă și pustie. De afară, nu pătrundea nici un zgomot. Liniștea era apăsătoare. Soarele lucea de undeva cu o lumină albă, făcând mai dureroasă tăcerea în care vorbele speriate ale lui Stavrat bâjbâiau ca niște păsări fugărite. Nadina nu voia totuși să-și dea pe față îngrijorarea, ca și când ar fi fost o umilință
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo, trecu pe lângă clădirea veche în grădina mare din dos, unde nu erau arbori și se deschidea o vedere mai largă. În suflet îi picura tristețea din ce în ce mai apăsătoare. Până azi-dimineață, în ciuda tuturor întîmplărilor și zvonurilor, a fost convins în adâncul său că oamenii lui vor sta liniștiți chiar dacă de jur împrejur toate satele s-ar răscula. Se simțea atât de înfrățit cu ei prin toată viața sa și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]