134,309 matches
-
la condiția artei, fie că e vorba de dicteul automat, totalmente separat de conștiință, fie că e vorba de-o invazie a lumii fizice. E adevărat că libertatea rămîne obsesia creatorilor de tip avangardist. O libertate care se manifestă prin apelul la asociațiile cele mai diverse, prin recursul la un limbaj insolit, răspunzînd iluziei unei asimilări a realului grație dispariției normelor ce prevedeau abordarea lui doar pe anumite secțiuni și în temeiul unui discurs canonic, ceea ce duce la conștiința tot mai
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
cu anumite corecturi factuale, fără îndoială, și poate cu o formulare mai precisă a chestiunilor sensibile, pentru a evita neînțelegerile. Altminteri, punctele mele de vedere rămân aceleași. D.R.P.: Nicolae Manolescu a interpretat, în "România literară", demersul dumneavoastră ca pe un apel către Europa. Un apel adresat Uniunii Europene care va trebui să facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
fără îndoială, și poate cu o formulare mai precisă a chestiunilor sensibile, pentru a evita neînțelegerile. Altminteri, punctele mele de vedere rămân aceleași. D.R.P.: Nicolae Manolescu a interpretat, în "România literară", demersul dumneavoastră ca pe un apel către Europa. Un apel adresat Uniunii Europene care va trebui să facă față tuturor particularităților "excepției românești". El a mai spus că articolul dumneavoastră, în ciuda unei imagini triste, cenușii a trecutului și prezentului României, a adus în cele din urmă o anumită rază de
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
compătimește cu Apostrof, cum se poate vedea din interviul directorului revistei din chiar numărul de față. Acest număr (ne respectăm obligația) nu va fi, sperăm, și ultimul. Din ianuarie, din a doua săptămînă, ca de obicei, vom fi prezenți la apel, poate într-o nouă tipografie și cu sprijinul colegial al unui cotidian central, așa că nu mai rămîne Cronicarului decît să spună Sărbători fericite și La Mulți Ani! Tuturor celor care, în vremi de restriște, ar suferi dacă n-am mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
procedeul amplificării, punctul principal în tehnica stilistică a retoricii. Lui i se datorează umilirea totală a retorismului pașoptist. Și, evident, a relevat că în atelierul marii oratorii maioresciene se găsesc mijloacele stilistice de căpetenie. Păcat că autorul nu a făcut apel la cele cinci volume de Discursuri parlamentare, care erau, cînd și-a scris cartea, în întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
a dreptul cu ceea ce el consideră a fi ghemul reacționar în sistemul cultural românesc. Și nu puține surprize vor avea cititorii descoperind, de exemplu, un text din 1993 care dezarticulează cu finețe structura nu tocmai nevinovată a atît de adulatului Apel către lichele. Sau nietzscheeanismul lui Breban ale cărui romane de "sedimente retorice" au aerul unui "relicvariu". Absolut remarcabile sînt analizele la Racul lui Ivasiuc și la romanul lui Matei Călinescu, Viața și opiniile lui Zacharias Lichter. în contextul discuției asupra
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
politici infailibile, vicia implicit manifestările artistice și le transforma într-un fel de examen obligatoriu la capitolul ,,eficienței muncii" și de mărturie publică la acela care privește ,,buna purtare"și înscrierea corectă în ,,codul echității și al eticii socialiste". Orice apel la Saloanele oficiale din Franța sau la celebrele noastre Saloane interbelice nu avea nici o relevanță pentru că, oricît de mult s-ar fi asemănat ele superficial, în esență, adică prin premise și prin consecințe, distanța era incomensurabilă. întrebarea care se pune
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
au pierdut definitiv; unii ar spune că au cîștigat. Cert este că gustul amar al înfrîngerii domină mai toată galeria de portrete din volum. Există un soi de resemnare în această apropiere cu sufletul de marile personalități. Liiceanu face un apel către sentimente, singurele credibile într-o situație de criză. Poate fi o grilă hazardată de lectură, dar ea explică în bună măsură sensul unei astfel de cărți. Care alt motiv, dacă nu resemnarea, ar fi mai întemeiat pentru a alcătui
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
Dumitru Avakian După mult timp, după mai bine de trei decenii, l-am reaudiat săptămânile trecute pe Iancsi Körössy, iarăși, în direct, la Ateneul Român, de asemenea în Aula Uniunii Compozitorilor, la Palatul Cantacuzino. Iancsi a răspuns apelului colegilor săi, a cântat iarăși pentru publicul bucureștean în prezența colegilor, a mai tinerilor săi colegi - mă refer în primul rând la minunatul saxofonist Nicolae Simion, stabilit actualmente în Austria, cel care, iată, l-a ademenit în direcția noastră, l-
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
felul de mesaje aberante. M-am gîndit că acesta chiar merită luat în serios. Nu de alta, însă tactica d-lui Pantazi dovedește o oarecare abilitate în amorsarea acestui gen de acțiuni: deocamdată, ne aflăm în faza în care face apel la intelectualii transilvăneni din întreaga lume, în încercarea de a-i atrage într-o mișcare amplă. Într-o fază urmatoare, Garibaldi-ul de la antipozi anunță că va pune la dispoziția comunității academice internaționale date concrete despre abuzurile adminsitrației române în Translilvania
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
Alexandru George și după '89, cînd a devenit avocatul revizuirilor drastice: Cînd, douăzeci de ani mai tîrziu, Eliberarea din decembrie '89 ar fi îngăduit-o, nici eu și nici alții nu s-au mai simțit în stare să răspundă la apelul Istoriei. Critica mea, parțială și dedicată unor teme predilecte, unor probleme literare mai mult decît literaturii în ansamblul ei, ar fi trebuit și de data aceasta să se adauge unui flux însuflețit de cei tineri și afirmat impetuos. Numai că
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
au procedat atunci la fel. Dacă România dorește astăzi să facă parte din lumea civilizată, ea trebuie să înceteze a mai vedea în ,,bunul român" Antonescu un erou național. A doua remarcă privește mediile din care provin, frecvent și insistent, apelurile de reabilitare a figurii istorice a Mareșalului. Unul este mediul politic, mai exact, acele partide care, ca PUNR ieri, ca PRM azi, au făcut din Ion Antonescu un mit. Nu e mare lucru de spus în privința aceasta. Alt mediu este
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
literal la fundul grămezii, ea sugerînd o poziție codașă în plutonul candidatelor la UE ori un fund al sacului în care se află, claie peste grămadă, candidatele. Departe de a fi o neutră constatare a acestui fapt, articolul reprezintă un apel către Europa de a privi integrarea într-o perspectivă mai profundă și mai inteligentă decît aceea adoptată de obicei. Cum reacțiile la articol nu vor întîrzia să apară, date fiind unele din aprecierile din el, mă simt obligat să pledez
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
în situații dramatice sau chiar critice, urmare a durității regimurilor comuniste naționale, ca și a erorilor comise de guvernanți după căderea lor. Acest final este important. El este motivul pentru care cred că articolul lui Judt trebuie citit ca un apel către Europa și ca o pledoarie pentru o Românie deseori sever, dar drept judecată în cuprinsul lui.
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
împotriva "cronicii", a "foiletonului", a "impresionismului". Nu dl Marino e de regulă atacat, ci d-sa e cel care atacă. "Obstrucția" e a d-sale. Nu știm să-l fi contestat pînă acum cineva la modul generalizator, fără drept de apel, în care-și contestă "adversarii" (de facto confrații, într-o atmosferă democratică a diversității tiparelor, care nu sînt, nu pot fi concludente a priori, ci luîndu-se în considerare valoarea textelor ce le umplu, de la caz la caz). Cu o voce
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
cu trenul, cu autobuzul (care e, frecvent, în pană), cu o barcă sau cu trenul (înțesat, sordid). Dăm tîrcoale pînă aproape de bîrlogul ursului și vedem - sau ni se pare că vedem - animale - fabulos-gigantice. Mergem pe poteci întunecoase și pustii. Auzim apeluri disperate (la iubire), în singurătatea nopții. Sînt cuvinte spuse prea devreme, prea tîrziu, replici ratate și relații eșuate. Asistăm la întîlniri întîmplătoare, despărțiri, neînțelegeri și aflăm că există amintiri de care nu ai cum scăpa. Călătoria are loc prin păduri
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
fusese posibil să reintre la închisoare, dar nu izbutise. Și-aici, lucrul nu depindea numai de voința ta. Într-o zi, Tibi îmi povestise cum ieșise el din pușcărie pe ziua de 20 iunie 1953 la orele unsprezece noaptea. După apelul de seară, când mâncase doar o fiertură, îl scot din închisoare cu duba și după multe ocoluri îl depun, noaptea, pe o stradă întunecoasă de pe lângă podul Șerban Vodă. Tibi nu credea că fusese pus în libertate, credea că era doar
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
în actul de comunicare cu piața de artă și cu actorii ei individualizați. Figură artistică rece, mai degrabă absentă din punct de vedere afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
ipostaza de dramaturg în volumele Dramaturgia românească în interviuri. Dar editorul nostru a trebuit să cheltuiască multă energie, căutînd, în presa timpului, răspunsurile scriitorului la diferitele anchete literare la care a participat și cuvîntările sale rostite, unele, în străinătate (deci apeluri insistente la atașații culturali ai ambasadelor pentru a le depista în presa acelor țări). Dar efortul a fost făcut și acum avem toate aceste multe înscrisuri în două volume respectabile, care se și înfățișează frumos grafic. Trebuie să-i fim
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
ei au preconizat un program mai mult ori mai puțin diferit de cel romantic. Aceștia îi vor media și viziunile clasicizante. Interesul pentru Elada va fi filtrat, în sensibilitatea poetului nostru, prin lectura parnasienilor, pe care îi frecventează cu pasiune. Apelul lui Leconte de Lisle, de reîntoarcere la vechile mituri și idealuri ale civilizației, e confirmat în cîteva producții macedonskiene precum Hinov, Ospățul lui Pentaur, Avatar etc. Lui José-Maria de Hérédia i se dedică o poezie în limba franceză, L'onde
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
o suită de 20 de eseuri, ordonate cu tâlc, propunând inspirate aproximări ale identității cioraniene, paradigmatică pentru modernitatea crepusculară. Autorul dovedește specială subtilitate analogică, grație căreia compune un portret nuanțat, în care cel vizat credem că s-ar fi recunoscut. Apelul paratextual la celebra dihotomie schilleriană este convingător, întrucât surprinde întocmai caracterul esențial contradictoriu al biografiei și creației celui care a alcătuit Silogismele amărăciunii. Flashurile hermeneutice, întemeiate pe o discreție livrescă, dezvăluie atractive ipoteze de cuprindere scripturală a unei personalități care
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
care au profitat de trădare, dacă trădare a fost. Cel dintîi este "filosoful național" G. Liiceanu. (Ghilimelele sînt necesare ca să fie limpede că ironica formulă nu e a mea.) dl Comoroșan crede că dl Liiceanu n-are altă operă decît Apelul către lichele (mă întreb și eu, ca să mă aflu în treabă, de ce tocmai la acest apel a fost sensibil d-sa). Al doilea beneficiar este dl H.-R. Patapievici, la care dl Comoroșan constată cu infinit dispreț "o adevărată fugă
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
Ghilimelele sînt necesare ca să fie limpede că ironica formulă nu e a mea.) dl Comoroșan crede că dl Liiceanu n-are altă operă decît Apelul către lichele (mă întreb și eu, ca să mă aflu în treabă, de ce tocmai la acest apel a fost sensibil d-sa). Al doilea beneficiar este dl H.-R. Patapievici, la care dl Comoroșan constată cu infinit dispreț "o adevărată fugă paranoică de idei ce se bat cap în cap". Al treilea este dl Alexandru Paleologu. Se
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
roadele: Tamás ajunge să susțină, ca și comuniștii români de după 1944, că extrema dreaptă a fost dominantă, în interbelic, că toți intelectualii marcanți ai vremii (cu excepția comuniștilor, firește, sublimi, dar lipsind aproape cu desăvîrșire) au fost naționaliști, șovini, antisemiți. Nu apelul lui Tamás de a admite "păcatele tinerețelor" lui Eliade, Cioran sau Noica e supărător - el e perfect justificat și discuția se face și la noi de la un timp - ci convingerea lui că numai Nae Ionescu și emulii săi au existat
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
Monde. Nici o datare, deasemeni. S-ar putea ca tăietura să fi aparținut anilor șaptezeci. Ce mă frapează apoi, cercetînd cu atenție textul, este numele unui român de care parcă aș mai fi auzit, maestrul M. V. Stanciu, avocat la Curtea de apel din Paris și secretar general al Societății internaționale pentru combaterea terorismului. Articolul citat începe chiar cu o frază rostită la deschiderea lucrărilor de către acest român ilustru, se poate zice, cum fac românii de soi carieră la Paris. Citez ce spune
Pata de cerneală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16376_a_17701]