3,161 matches
-
acea stihie care apare în timpul unor intense frământări sociale și care tinde să conteste valorile spiritului. Să le înlocuiască cu ce? Cu nimic! Se poate trăi mai bine și mai liniștit și fără ele. Din partea unei culturi occidentale trecute de apogeu, spiritul primar a fost servit de către grosul acelor intelectuali numiți "de stînga" (dar care n-au aderat niciodată la partidul comunist), în fond nihiliști, printr-un tir neîntrerupt împotriva tuturor valorilor zise burgheze, a tuturor noțiunilor care consacrau o viziune
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
facem pentru a ne detașa de secolul al XlX-lea din ale cărui idei încă ne hrănim? Fenomenul l-am cunoscut și noi, în alte condiții și cu altă coloratură, într-o cultură încă departe de a-și fi atins apogeul. Valorile au fost, de asemenea, supuse unui tir neslăbit, timp de un deceniu, și aduși la judecată scriitori clasici și contemporani care n-au înțeles cutare ridicare a țăranilor, sau cutare manifest muncitoresc care se produsese în timpul existenței lor, spunîndu-se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să discearnă între micimea omului și imensitatea timpului și să nu i se opună celui care a prins momentul. Astfel, ceda, pas cu pas, în fața lui Hideyoshi. În orice caz, omul care a salutat Nou An în timp ce se afla la apogeul prosperității a fost Hideyoshi. Avea patruzeci și nouă de ani. La vârsta de cincizeci, peste doar încă un an, urma să fie în puterea bărbăției. Invitații de Anul Nou erau de nenumărate ori mai mulți decât fuseseră cu un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că-i voi pune la dispoziție sutele de scrisori ce posed, din care speră să scoată o nouă carte, atunci când va veni și vremea aceea. În ziua următoare am cules peste o mie de fire de lăcrămioare care sunt la apogeul înfloririi și al căror miros parfumat în mod deosebit se simte prin vecini. Mă bucur de aceste flori și la rândul meu am bucurat destule persoane apropiate. Ce poate fi mai frumos decât să dăruiești o floare, însă când e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
anumiți oameni slabi se complac în alcoolism, fumat, droguri sau cine știe ce alte slăbiciuni. În împrejurări deosebite se remarcă oamenii deosebiți! Profitând de o scurtă vizită a nepoatei Neta, i-am dat o sacoșă zdravănă cu flori de trandafiri - aflați la apogeul înflorii, pentru ca mâine să-i depună pe mormântul soției dispărute de atâta timp. În ziua de joi, 24 mai, notam astfel: De dimineață ud roșiile și pomii și în mod deosebit cireșul goldan din fundul grădinii - extrem de încărcat cu cireșe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de câte un an pentru neplata impozitelor. Dacă fugeau erau închise soțiile lor. Feciorii de boieri își părăseau familiile din aceleași motive. Unii dintre ei au devenit tâlhari. Imperiul Otoman din punct de vedere militar ajunsese într-o perioadă de apogeu. În timp ce norocul armelor le zâmbea în Apus, înțelegerea de la Andrusor dintre Rusia și Polonia asupra Ucrainei, îi silește pe cazacii lui Doroșenco să aleagă alianța cu Poarta. Se deschidea așadar pentru turci perspectiva unor vaste achiziții teritoriale peste Nistru, și
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
născut în orășelul Vènce de pe malul însorit al Mediteranei. Și-a început cariera diplomatică la vârsta de 25 de ani, ca atașat la Londra, deținând apoi diverse alte demnități diplomatice la Berlin, Madrid, Tauger, Lisabona, Berna, Roma sau Mexico - City. Apogeul carierei sale diplomatice l-a reprezentat însă misiunea în România, unde era acreditat în 1907, ca trimis extraordinar și ministru plenipotențiar, funcție deținută până la semnarea de către România a tratatului de alianță cu Antanta (4 august 1916), când a fost pensionat
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
schimb muzica pe care o ascult din aparatul îngropat în pernă la volum slab, aproape ca un fond natural, dacă vrei ca ciripitul păsărilor pe care nu-l mai percepem, mă ajută să-mi astâmpăr pofta de sex ajunsă la apogeu, până vine din baie Antonia care acum nu mai are timp de sex, vine să se îmbrace... Iar am uitat, dimineața uit mereu că Antonia a plecat de vreo câteva luni, în baie nu putea să fie decât mama, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
1927. A fost capturat de agenții lui Chiang Kai-shek imediat după Răscoala Recoltei de Toamnă din Hunan. El călătorea, recrutând membri ai grupărilor comuniste și înrolând soldați din rândul muncitorilor și țăranilor. Teroarea răspândită de Chiang Kai-shek se afla la apogeu. Sute de suspecți erau uciși zilnic. El a fost dus la sediul miliței, pentru a fi împușcat. Cea care ascultă poartă o cămașă albă din bumbac pe care și-a confecționat-o singură. Părul îi e scurt până la urechi. Trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-se. Simt puterea mijloacelor de comunicare în masă. Felul în care ele spală și albesc mințile. Pot să simt succesul ce va să vină. Prin corp îmi circulă energia. Sunt pe cale să intru într-o acțiune care va conduce la apogeul vieții mele. Încercând să împărtășesc plăcerea de a găsi un rol măreț, îi explic lui Kang Sheng ceea ce simt. Însă el a adormit pe canapea. A început cu un congres din iulie 1959, ținut pe Muntele Lu, o stațiune unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
eroină: Mă puteți forța să îngenunchez, dar nu-mi puteți răpi demnitatea. Îngenunchează! urlă mulțimea. Nevastă împuțită de anticomunist! Nu ești decât o spioană și o trădătoare! Să-ți permitem libertatea înseamnă să permitem crima. Aceasta este dictatura proletară la apogeu! Dezbrăcați-mă voi, atunci, răspunde Wang Guang-mei. Restul cuvintelor ei se pierd în strigătele mulțimii celor trei sute de mii de oameni: Jos Liu Shao-qi! Jos Wang Guang-mei! Trăiască tovarășul președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lipsit perspectiva. Intrase în lumea spectacolului la o vârstă fragedă și învățase ce înseamnă. Știa ce face. Avea treizeci și cinci de ani când l-a cunoascut pe Mao. Avea și ea planul ei. Cariera ei ca actriță de film ajunsese la apogeu, iar acum căuta o alternativă. S-a combinat cu Mao când Kang Sheng a convins-o că Jiang Ching nu se mai afla în grațiile lui Mao și că era nepotrivită pentru el ca soție, din punct de vedere politic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în zâmbetul prințului care, prin fumul ciubucului, o privea din celălalt capăt al salonului, acceptă. ― Nu sunt nici înger, nici demon. Sunt doar femeie. O să aleg aceste picături transparente de sânge sau... de noroc. PAGINĂ NOUĂ 5 Cometa ajunsese în apogeul strălucirii sale pe cerul Bucureștiului când, pe o uliță din spatele domeniului consular francez, opri o sanie din care coborî o femeie voalată. Lăsă sania să plece, apoi se strecură repede pe ușa unui mic pavilion. Valetul o conduse până la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dintre cele mai impunătoare case din centrul Bucureștiului, copleșită de sentimentul ciudat al unei întoarceri în timp. Intră în odaia ei și rămase în picioare. Se gândea la vechimea nobilimii românești, la istoria familiilor de boieri. Noblețea română fusese în apogeul ei până la 1700. Odată cu domniile fanariote, însă, ea fusese din ce în ce mai mult ignorată și lumea începuse să uite de existența celor pe care străinii îi numeau nobiles viri Valachi sau chiar barones Valachi. Nimeni nu mai punea semnul egalității între rangurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
doi bani, cu o maimuțăreală fără sens. Doar aiureli. Ca și pijamalele acelea caraghioase sau șorțulețele cu ciucurei, ca să nu mai pomenească de umblatul lor cu tălpile goale pe mozaicul umed. Nimic atrăgător. Nimic serios. La un moment dat, în apogeul acelei ceremonii „înălțătoare”, când toți ceilalți mimau o transfigurare totală, Manuc auzi clar un chițăit ascuțit și ceva tropăi, cu totul intempestiv, peste cizmele lui. Dacă era un șobolan, așa cum bănuia, exemplarul acela avea dimensiuni considerabile. Un asistent purtând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
al unui conducător și cartierul înconjurător. Lideri ai luptei libienilor împotriva ocupației italiene de la începutul secolului XX. Trilogie despre Legiunea străină, scrisă de P.C. Wren. Vechi popor nomad din Libia interioară, din care ar putea descinde tuaregii, ce a atins apogeul în secolul al V-lea î.e.n. Popor de păstori nomazi, cunoscut și cu numele de foulbés, care locuiește în savanele din Africa Occidentală, din Senegal până în Camerun, azi în mare parte sedentar. Vânt din est, cald și uscat, ce suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și-și spunea că-i spre binele copiilor, bineînțeles, în timp ce-i făcea și ei un mare bine, care bine s-o fi răsfrânt și asupra lui. Păi, să facem bine, ca să avem parte de bine oriunde ne-om duce. În apogeul acelei luni de miere, ea simțea nevoia să se extindă. Nu-i mai ajungea oficiul, plănuia să-și ia iubitul acasă în timpul turelor duble ale milițianului, și că ce rău îmi pare domnu’ Ogrinjan că nu ne-am cunoscut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
invaliditate, și deci Își Încasează pensiile de la cealaltă parte, populația activă fiind În scădere constantă În raport cu cea inactivă și aceasta În creștere continuă absolută, nu este de Înțeles cum nimeni nu și-a dat seama imediat că dispariția morții, părând apogeul, culmea, fericirea supremă, nu era, În cele din urmă, un lucru bun. A fost nevoie ca filozofii și alți specialiști În domenii abstracte să umble pe jumătate rătăciți prin pădurea propriilor lor elucubrații despre aproape și zero, care este modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
urmă tatuară faianța bleumarin cu lucrări tradiționale și de avangardă. Îmi aduc aminte de nedumerirea lui Jean când, într-o bună zi, membrii cercului de radiestezie South Eastern Balcans se apucară de măsurători în jurul blocului. Ceea ce duse însă surpriza la apogeu, a fost faptul că zona cu pricina se dovedi o cascadă de energii albe, pozitive. Radiesteziștii avansați descoperiră cu neastâmpăratele lor nuielușe de alun sumedenie de izvoare cristaline (probabil că de atunci datează și zicătoarea „frumos clipocește buna dimineață”). Finalmente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îmi făceam programul de gimnastică în fața oglinzii: stăteam în mâini și ridicam picioarele deasupra capului, bineînțeles susținând călcâiul cu podul palmei. Sabina mă admira din vârful patului: mă Piti, da’ tu ești chiar ești bun! Când admirația ei ajungea la apogeu, mă întorceam în pat și o penetram ușor. Orgasmul venea imediat: i se înroșeau obrajii, gâfâia și scotea un fel de chițăit. Întotdeauna o protejam ejaculându-i pe burtă, deși îi plăcea să ia anticoncepționale pentru că i se umflau sânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o observație mai pragmatică: ― Se poate merge pe sol. Și cu asta, fiecare se instală pentru efectuarea procedurii de intrare pe orbită... Nostromo înaintă până foarte aproape de globul minuscul, trăgând după el enorma încărcătură de rezervoare și uzine de rafinare. ― Apogeu orbital aproape. Atenție! Numărătoarea inversă. Douăzeci de secunde. Nouăsprezece, optsprezece... Lambert continuă desfășurarea numărătorii. În timp ce în jurul ei colegii ei își vedeau de lucru la instrumentele lor. ― Revoluție nouăzeci și două de grade deviere tribord, anunță Kane, complet absorbit de activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a „tradițiilor” devine mai puternică. Și cu cît sîntem mai aproape de momentul în care vom fi înghițiți de către Europa, cu atît această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins apogeul. Valul său a luat pe sus pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă parte și direct proporțional cu această pierdere, fiecare dintre noi are parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
E australian, îmi mai explică el. — E minunat ! îi răspund eu. Și așa începe o discuție de cîteva ore despre vinuri și arta lor. Discuție e mult spus, căci aportul meu se limita la cîteva întrebări mirate și confirmări entuziaste. Apogeul este atins de povestea despre „degustarea de pahare”, despre care chiar că nu auzisem, degustare cu același vin băut din pahare de forme diferite pentru a vedea care dintre ele este mai capabil să alinte mai savant papilele noastre gustative
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lui Titus. Josephus povestește că la sfârșitul paradei, Simon a fost ucis în cadrul unei ceremonii, conform obiceiului roman, după ce a fost biciuit. Așa cum am descris în primul capitol, satisfacția era mai mare dacă regele inamic era executat în public, în apogeul propriului triumf, decât dacă pur și simplu era îngropat undeva printre ruinele Ierusalimului. Să ne imaginăm așadar în postura unora dintre discipolii lui Simon, care cumva au scăpat de la a fi capturați. Presupunând că unul dintre ei, după două-trei zile
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
aluviunile lumii, în delta imensă a creierului său, unde mă culcușesc confortabil, strîngîndu-mi ghearele pe lângă corp. Cu fiecare metru pe care-l face mașina în direcția camerei în care Nana așteaptă, foamea mea crește, pofta mea insațiabilă se apropie de apogeu. Fir-ar să fie, neroada asta nu putea să urce decât cu papornița în mașină și să mi-o proptească sub picioare. Noroc că la a doua cobor. E prea departe, trebuie să merg, pe gerul ăsta, în condițiile astea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]