17,970 matches
-
fac, așa că îmi permit să mă joc de-a inconștientul cu ei. Ăștia se foiesc un pic pe scaunele lor. Pentru că, printre steroizi și ce dracu mai au între urechi, nu reușesc să înțe leagă ce se întâmplă. Io îmi aprind o țigară cu încetinitorul și îi fac semn unuia din barul de vizavi să îmi aducă o halbă rece. Ăla cu freza de punkist mic nu mai poate: Băăăă ești șmeeeechier?! Se în vârte în jurul scaunului meu pe care io
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
câte trei pentru cumularea masei musculare și cu albușuri de ou și piept de pui și suplimente alimentare, Tovarășul Meu Trei e chiar pasionat, e chiar expert, am băut cinci beri și-a lui a făcut iarba broaștei. S-au aprins luminile de noapte. Ultimul 103 s-a retras la depou. Exagerez, dar ai prins ideea. Tot ce nțeleg eu din tot ce-mi povestește el e că e pe principiul ascunde burta. Dar cu țepi? Cu țepi. L-am cinstit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ca dintr-un tonomat plin de fise: „Frun zuliță mușețel, la umbră de ste jărel, frumos doar me un artiler“. Tre nul s-a oprit la un mo ment dat în câmp și, cum ter minasem euge niile, ne-am aprins câte o țigară, uitându-ne tăcuți în întuneric, prea obosiți să vorbim. În de părtare, o lu mină stin ghe ră se căznea să răzbată prin noapte. Când am sosit în București, după zece jumate, nu mai aveam cum să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din corp mi-au dat brânci și în a treia zi. Nu îmi găseam liniștea până când nu dădeam ceva. Am ajuns să intuiesc fără greș dorințele tuturor și ardeam să le îndeplinesc imediat. După o săptămână nervii nevesti-mii s-au aprins. Plec la mama. Eu am golit casa și am ajuns să dorm pe parchet. Copiii, care reușiseră să își păstreze doar hainele și lucrurile de școală, au șters-o și ei la bunici când dărnicia lui tati nu li s
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce vedea. Un suflu grețos de putreziciune și moarte se rostogoli toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
putea. Nu putea nici ea s-o gândească rău pe soacră-sa. Soarta. Asta le era soarta: să se îngăduie una pe alta. Zilele erau fierbinți. Simțea cum sufletul i se usucă, desfăcându-se în zgrunțuri sfărâmicioși, ca o țărână aprinsă de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de secetă. Sângele fierbea în ea. Aștepta ploaia. Aștepta vântul. Aștepta noaptea. Răcoarea și acalmia din zorii de cenușă o linișteau. Vântul se pornea să sufle, răcorind valurile de uscăciune. Extenuată de așteptare, extenuată de lume, aștepta. Sângele ei se aprindea, mistuindu-i carnea. Uneori, la amiază, când văpaia topea asfaltul și făcea să tremure ape de fum deasupra acoperișurilor, sufletul ei părea că se desprinde din carne, din trup, și fuge din nou ca o cerboaică adăpostindu-se în singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din oraș. Piața și depoul, cu intrările și ieșirile, erau păzite de jandarmi. Văzu doi agenți aprinzându-și țigările și intrând în bufetul gării. Sări câteva pârleazuri din fugă, nici nu simți parii sub el, parcă zbura -, apoi se tupilă pe lângă garduri, prin grădini, ocolind strada circulată, cu huruitul motoarelor mașinilor militare. Sări zidul prin spatele casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cineva stătea-n fața lui și-l scormonea c-o privire rea și iscoditoare. Treaba mea, ce te privește? dădu din umeri nepăsător, sfidând ghinionul, și-n clipa aceea ar fi vrut să nimicească totul, nimicindu-și propria lui dorință aprinsă-n viscere, să dispară cât mai repede de-acolo. Măi, băiețică, ia vină tu-ncoace, se trezi înghiontit din spate. Se-ntoarse jignit, subjugat de sila și furia aceea viforoasă care fierbeau în el încă de pe locomotivă, tot drumul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
astea la care te gândești dumneata, spuse Cerboaica, dar cel puțin își trăiesc viața. Asta da, asta da! se grăbi să aprobe șchiopul. Cu vârf și-ndesat! Până la ghiftuială! Bătrâna, ascultându-le glasurile, dintr-o dată, ca și cum i s-ar fi aprins un bec și i s-ar fi făcut lumină în cap, înțelese. Tom trăia. Era acolo. O căuta prin oraș, și dacă n-o găsea era numai pentru că ea nu auzise și nu știa că el o caută. Erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
De păsărelele din colivie te-am întrebat. Nu le-am auzit întorcându-se. Au fost la bal as-noapte. Așa-i că da! Bine zici! se bătu peste frunte plutonierul. A fost chiolhan mare la Prefectură... Pentru o clipă, plutonierul amuți, aprins ca un curcan, gata să plesnească, apoi își reveni și se strâmbă caraghios, făcându-i pe toți să râdă. Da dumneata?! Ia fă-te-ncoa, mătușă! Unde mi te-ai pitit pân-acu? Spionezi, hai? Spionezi forța publică? Curăț podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nostru. Poate îi poți face rost de ceva zahăr și pâine... Veniți după mine, doamnă, spuse burtosul și-o luă cu el pe bătrână. Am să-ți povestesc. Am să-ți spun multe. Am să-ți spun îngrozitor de multe, se aprinse Tudor rămânând singuri. Fără să-și dea seama ce face, îi apucă mâinile în mâinile sale: Ți s-ar părea ciudat dacă ți-aș da o întâlnire? Poftim! Ar fi o prostie să ratăm momentul acesta. Mi-amintești lumea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau negre de sudoare și colb. Rochia ei de mătase, udă în spate. Căută o tufă de măcieș la marginea acelui ogor, care nu era al lor, era al nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
capete insolație! Și-atunci mogâldeața cenușie apăru din nou. Mamă! strigă. Vedenia o auzi. Se trase înapoi. Dispăru în porumb. Ce-i? întrebă bătrâna. Vine! spuse ea. Apleacă-te și seceră. Cine să vină! gâfâi bătrâna șoptit. Nora se aplecă aprinsă-n obraji, buimacă, prostită de căldură. Continuă să secere. Strânse paiele cu spicele grele în vârf. Harști! făcu secera. Un mănunchi! harști! Alt mănunchi, harști! Fată! Ziceai de-un om. Unde-i? Ce om? Își încordă ochii și-l văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și le deschise și se uită lung la bătrână. Să stau eu până se termină războiul? Închipuiți-vă când se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
războiul? Închipuiți-vă când se va termina războiul, când abia începe cu America și cu Anglia! Salvați-mă! șopti rănitul și-o licărire i se aprinse în ochi. N-o pot rupe! strigă Cerboaica speriată, și de sforțare i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tudor, adică eu în timp ce mă ocup de afacerile tale neplăcute, tu... Nu sunt afacerile mele neplăcute, spuse ea cu voce schimbată, și-o înstrăinare ostilă se așeză între ei. Bine, bine, se precipită el, căutându-i ochii prin întuneric. Își aprinse țigara, inspirând fumul zgomotos. La spital! strigă el șoferului. Vii cu mine sau te las undeva? Păi n-o să știi să nimerești singur. Asta voiam să-ți spun și eu. Bineînțeles că... Vin cu tine, hotărî ea. E departe? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
descărcându-se dintr-o dată, auzi vocea mamei: Scoală-te, Miluță! Trezește-te! Nu pot! șopti, și, mișcându-se greoi, alunecă pe marginea mesei metalice. A venit Tom. "Hei, băiețaș!" auzi vocea lui Tom, și încercă să se ridice. Lampa era aprinsă. Lângă el stăteau Cerboaica și maică-sa, în picioare. Tom, pe un scaun, îl privea, și el se frecă la ochi și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
piață, izbită de răceala nopții. Nu putu înțelege nimic. Umbre multe de oameni alergând în toate direcțiile. Cineva își făcea loc c-un felinar roșu în mână. Oamenii se adunau alergând din toate părțile. Se îmbrățișau. Gesticulau. Pe la geamuri se aprindeau lumini. În toată piața, de undeva dintr-o clădire făcând să zbârnâie geamurile, se auzi vocea solemnă, patetică și vibrantă a crainicului: Români! S-a-ncheiat armistițiu! strigau oamenii. Regele l-a arestat pe Antonescu! Trăiască! Ura! Urra! Trăiască! Piața exploda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
semne de fum și foc. Aprinderea focurilor era un obicei vechi, atât în Țara Românească cât și în Moldova. Dintr-un document al lui Mircea cel Bătrân, rezultă că oastea țării era bine alcătuită și era de ajuns să se aprindă “după datina veche”, focuri pe dealuri și cei în stare de a mânui armele să alerge sub steagul Domnului. În Moldova, locuitorii din Oprișani de pe Cnejd și din alte părți, erau scutiți de dări, dar aveau obligația de a ține
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
făcea cunoscută în toate părțile, prin curieri speciali și prin dregători locali ai administrației de stat. Aceștia foloseau cai foarte buni pentru a se deplasa ușor și repede, diferite semnale, ca sunete de clopote, de buciume, dar mai ales, focuri aprinse pe înălțimi. Cu asemenea mijloace, porunca domnească era cunoscută în cel mai scurt timp tuturor locuitorilor țării. Astfel, în timpul lui Vlad Țepeș(1448, 1456-1462, 1476) se puteau aduna fără greutate 30.000 de oameni apți să mânuiască armele. Pe vremea
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
aurie). Iconița lui Iisus a căpătat-o fratele meu; cea cu Maica Domnului, eu. Pe acestea ni le-a dat mama la începutul căsniciilor noastre. Când eram mică, să fi avut 8 ani, într-o iarnă, de sărbători, s-a aprins pătuțul în care dormeam de la o lumânare sau un artificiu de la pomul de Crăciun. Ai mei erau afară, își conduceau musafirii. Fratele meu, în fașă, era pe alt pat, în cealaltă parte a camerei. Eu dormeam liniștită. La capul meu
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
mi-o dea mie pe cea albastră. și am căpătat-o. O țin în casă, la candelă. și ea ne apără și ne atenționează de tot răul care vine sau este în apropiere, prin candelă. Acum știu că dacă se aprinde greu candela, sau sfârâie, sau se stinge repede, ceva rău ne pândește; atunci știu ce trebuie să fac - să curăț candela, să folosesc ulei sfințit, să mă rog mai intens, să aprind tămâie în casă. și mă ajută să depășesc
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
apropiere, prin candelă. Acum știu că dacă se aprinde greu candela, sau sfârâie, sau se stinge repede, ceva rău ne pândește; atunci știu ce trebuie să fac - să curăț candela, să folosesc ulei sfințit, să mă rog mai intens, să aprind tămâie în casă. și mă ajută să depășesc toate greutățile și nevoile. și nu numai pe mine : pe noi toți, chiar dacă conștientizăm sau nu. Dar e bine să conștientizăm: cât mai mult și cât mai mulți !. Deci, nu mai priviți
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]