26,366 matches
-
condus de directoarea Hualing, femeie fină, fermecătoare despre prințul-poet indian Bidhyalongkorn. La un moment dat, nu știu ce spusesem, tare, în auzul tuturor, iar Hualing, cum ședeam cu toții roată pe jos în stil oriental, se aplecă spre mine, fiindu-mi alături, îmi apucă mâna și fără a mai avea timpul să schițez vreo mișcare, a depus un sărut ușor pe dosul palmei mele stângi, cu buzele ei vopsite într-un ton vișiniu, stins, o nuanță chinezească. Am fost surprins. Foarte surprins. Nu știam
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
silui sufletele pentru a le convinge! A doua zi, l-am găsit fremătînd de nerăbdare. Întîrziasem cu cîteva minute. Mi-a cerut cheia: - Cheia! Repede, repede, cheia! Și, în ciuda privirilor perplexe ale prietenilor care ne așteptau în fața hotelului, m-am apucat din nou să-i citesc pagini din Zarathustra, iar el mă întrerupea cînd și cînd ca să-mi demonstreze cît de nereușită e cartea. - Unii au crezut că va fi Biblia vremurilor noi și iată că s-au înșalt. Biblia este
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
să faci pe portarul? Se întunecă la față și-mi răspunse pe un ton sinistru: - Din pricina cheilor. Apoi adăugă: Ei bine, îl mai iubești pe Niezsche după tot ce ți-am spus despre el? - Bineînțeles, e ca Wagner. Nici n-apucasem bine să-i rostesc numele, că am văzut dezlănțuindu-se o adevărată furtună. Deși părea firav, omul încerca să doboare copacii dimprejur, să-i smulgă din rădăcini. - Smulg din rădăcini, strigă el, smulg copacii din rădăcini ca să pun cît mai
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
liberi! Liberi! Ne venea să țipăm, să țopăim de bucurie. Vezi, Bălăiță, și tu care ziceai că... De atunci știu că prietenul meu Bălăiță, când are o emoție puternică, începe să scoată un sughiț... Pe mine, în asemenea cazuri, mă apucă o amețeală, nu-ș de ce... Aveam la picioare tot Vestul... Tot Occidentul. Câte am mai fi povestit noi la București, despre această graniță absurdă din mijlocul Berlinului, pe care am fi trecut-o vâjâind. În față, în sfârșit, ultima linie, linia
Berlin by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15909_a_17234]
-
onoare? Bine-bine, dar care e partea martirică? Unde începe orașul și unde se sfârșește municipiul? Sau invers? Apoi: cine locuiește în oraș și cine în muncipiu? Există un primar al orașului și un primar, diferit de primul, al municipiului? N-apuci să dai vreun răspuns șuvoiului de întrebări, pentru că inevitabila zdruncinătură provocată de trecerea peste liniile de cale ferată te readuce la realitate. Abia pătrunzi în cartierul Aradul Nou (s-a înțeles că vin dinspre Timișoara) și nenumărate pancarte mobilizatoare încep
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
umflă un sentiment național... Că noi, românii, nu participarăm la ocuparea ei? Se poate. Deși lucrul se petrecuse spre mirarea și lauda Europei, acasă nu mă prea mândrisem. Aici, însă, totuși, la Praga, fără să vreau, din instinct, probabil, mă apucase una din crizele mele de naționalism, nu prea frecvente, ce-i drept. În epocă, asta mi se păruse un paradox: noi, care puteam să fim mai sovietici decât sovieticii și mai marxiști decât marxiștii în chestiunile de dogmă generală, să
Praga în 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15923_a_17248]
-
pe care Miron Cozma le-a deturnat din subteran pentru a finanța o echipă de fotbal și cu mai recenta inconștiență a sindicatelor de a sacrifica siguranța minerilor pentru salarii mai mari, pe care unii dintre ei n-au mai apucat să le capete. Un subiect de meditație pentru Miron Cozma, fostul lor lider.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
ajuns în această piață fără ieșire", "gloata însă nu-i mulțumită./ Glodul însă nu-i liniștit."). Expresia eșecului este construită sorescian: "Revoluția n-a existat./ A existat această mulțime cuminte, apatică, dresată la grădiniță/ care într-o zi s-a apucat din senin să spargă paharele cu dinții..." (Artă politică). Secvența care încheie Poemele politice se intitulează sugestiv Recquiem. Meditațiile asupra poeziei din Final provizoriu vin să susțină demersul poetic impregnat de politic: "Un poet trebuie să accepte totul din realitate
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
cu un instructiv și spiritual studiu al d-lui Andrei Oișteanu, intitulat Țara meșterului Manele. E vorba de tradiția manelei la români. Cronicarul nu îl recomandă amatorilor actuali de manele, nici copiilor-minune ai popularului gen. Se teme că îi va apuca durerea de cap. Tuturor celorlalți, da, cu entuziasm. Cravata premierului și sugestiile" președintelui Mai toate ziarele au publicat la începutul săptămînii trecute știrea că premierul Năstase are de gînd să introducă un model unic de cravată pentru membrii executivului. Și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
Domnului... se transformă într-o îndrăzneală ce frizează tupeul. "Doreați să-i vorbiți?" se miră cea care devine purtătoarea capitalului simbolic al șefului ei. Urmarea nu se lasă așteptată, modestul solicitant se îndoiește de necesitatea apelului său, oare ce-l apucase, chiar așa?, pînă la urmă nu era ceva foarte important. Un transfer de putere într-o ipocrită sintaxă socială, cu atît mai rafinată cu cît celălalt a fost redus la statutul de persoană neînsemnată. Interesul mimat sugerează că necunoscutul ar
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
meritele lui Lucian Pintilie ca director al acestui Studio de Film, ele sînt bine cunoscute și n-au fost bifate de cine știe ce bisericuță critică autohtonă. Dar luat cu Teleenciclopedia și cu trecutul, poate că dl ministru istoric n-o fi apucat să se pună la curent cu toate acestea, dînd credit consilierilor săi într-ale filmului. Cine sînt acești consilieri? Sergiu Nicolaescu, Andrei Blaier și Ecaterina Oproiu. Numitorul comun al acestora e o combinație de filme mincinoase istoric, cu mîinile lor
Restructurarea lui Lucian Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16008_a_17333]
-
urcam și călătorea sîngele. Nu se judecă așa. Există un sînge care însemna ceva, care erai dumneata, și care urla sau plîngea, sau cînta sau tăcea. Și mergea cu trenul. Adică e o întreagă chestie. Doamne, Dumnezeule, să nu te-apuci să te estetizezi surrealist! Dar este singura poetică în care cred și care mă satisface. Și, după acest dicteu automat, reveniți asupra textului? Firește. Dar pe niște lucruri mărunte. și-atunci sînt foarte atent, ca să stric sau să îmbunătățesc, dar
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
Nu. Nu știam. De fapt, știam că face versuri, dar nici nu știam ce-i aia. Dar eram oricum influențat, pentru că există o influență a inconștientului, eram fiul lui. Și el era un om serios, numai că el nu a apucat să scrie, nu s-a repezit să scrie, fiindcă trebuia să muncească, să-și crească copiii. Scria, dar n-avea timp să se ducă la tipografie. El se ducea la biroul lui ș.a.m.d. Ce era tatăl dvs.? Poet
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
din afara cercului clientelar, sau cu Gavrilă Țărmure din Bistrița, cum apologeții Cîntării României și-au mijit privirea și au început să-și ascută dinții pentru că forfota faptelor și pilda efortului le tulburau iremediabil echilibrul vegetării și al prostrației. N-a apucat bine să se instaleze la putere după alegerile locale, că actualul partid de guvernămînt a și declanșat bătălia împotriva lucrărilor de sculptură din centrul Călărașilor, acțiune trecută ca atare chiar în programul electoral, după cum la fel de rapid l-a schimbat din
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
a ajuns la sfinți, conchizînd că, de fapt, lacrimile sînt urmele lor. "Sfințenia în sine, admite autorul în chiar prima notație eseistică a cărții, nu e interesantă, ci numai viețile sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
frecventat sfinții. Exasperat de ei, cerul nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului". Și, imediat, adaugă: "Acel ce nu cunoaște dezgustul de sfinți este pierdut. Dacă nu m-ar apuca uneori o ură, susținută de scîrbă, împotriva acestui doliu al inimii care este sfințenia, nici lepră n-ar putea fi numită boală căreia i-aș fi căzut pradă. Tot farmecul vieții se epuizează într-o legănare plină de uitare, în
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
unei lumi întregi și din lașitatea unui bărbat." Ideea dumnezeirii îndoielnice îl tortura. De aceea, tocmai, observa: "Ajungi la un moment dat în viață cînd toate le pui în legătură cu Dumnezeu. Restul este prea puțin. Se întîmplă însă uneori să te apuce teama că Dumnezeu ar putea să nu mai fie actual și atunci ți se pare toată raportarea la el fără nici un folos. Provizoratul principiului ultim - absurd ca idee, dar prezent în conștiință - te umple de o neliniște ciudată. Să fie
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
câștig mai puțin de 150-180 de ruble pe lună." O tentație a regulei de trei simple: o mie cinci sute, o mie opt sute de pagini lunar. Așa se face că A.P. Cehov (deși a trăit doar 44 de ani) a apucat să-și vadă tipărite operele în 10 volume. Galeria personajelor cehoviene este, în ciuda celor o sută de rânduri, imensă - "polițiști, actori, croitori, deținuți, bucătari, sectante, pedagogi, moșieri, arhierei, circari, funcționari de gubernie, generali, bancheri, ingineri, hoți de cai, angajați la
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
a sărit la înalte beregăți politice și nici n-a provocat o criză de guvern, așa cum se afirma. Nu spun că dl Vîntul n-ar fi avut ce dezvălui. Dar, la fel ca alți concetățeni ai noștri care l-au apucat la un moment dat pe Dumnezeu de picior, și dl Vîntu a simțit că acest picior e lunecos în România. Indiscutabil că așa-numitul SOV a învîrtit vremelnic foarte mulți bani și că a avut un imperiu personal din a
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
El exprimă mai curînd o deznădejde retorică. Ce rost mai are să fac critică dacă nimeni nu e interesat?' ' o astfel de întrebare aruncă vina pe ignoranții care nu citesc. Sînt însă și altfel de cititori: cei care citesc și-i apucă o lehamite asemănătoare cu aceea a 'ignoranților'. Cîte reviste culturale sau cărți se nasc moarte și nimeni nu-și asumă vina? Am ales două culegeri de critică apărute recent care ilustrează perfect completa rupere de realitate a unei anumite critici
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
puțin. Betty are studii superioare (o excepție printre personajele feminine din telenovele) numai pentru că are un mare handicap: e foarte urîtă. Ceva trebuia să aibă și ea... în general, femeile care reușesc în telenovele sînt mult prea tinere ca să fi apucat să facă studii, iar mesajul este că nu școala face pe om... pardon, pe femeie, întrucît partenerii întotdeauna masculini ai eroinelor (există în telenovele homosexualitate masculină, niciodată însă feminină, în afara eventualelor agresiuni din pușcării) sînt întotdeauna cu cel puțin 10
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
Cea evreiască? Cea homosexuală? Autorii mai importanți ar fi distruși, siguri fiind că, măcar două-trei decenii de-atunci încolo, n-o să mai ia Nobelul nici unul dintre ei... Oficialitatea ar fi stingherită: dacă insul cu Nobelul, devenit atît de vizibil, se apucă să intre în opoziție? Cine să-l iubească, cine să-l susțină pe bietul om? Cred că, în sinea noastră, sîntem de fapt foarte mulțumiți că n-avem nici un premiu Nobel, căci el s-ar nărui peste biata noastră bojdeucă
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
de ani... iar Mihuț, nemaidându-i măsa laptele ei, cică într-o zi, de foame, sub un dud, pe căldură, dusese degetul gros de la mâna stângă și începuse să sugă tare din el, până ce - povestea bătrânul - într-o duminică se apucase să duhănească, să fumeze... (și Nora, curios, notase fraza aceasta 17 martie 1984, ora II, 20, după cum notase și începutul povestei zisă Fiica Pustei n.n.). Temperamentul Pustei. Multă forță și instinct, un vârtej de patimi și dorinți, vivacitate, excese, păcate
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
care ți se înfige în carne, emoția, care-ți taie răsuflarea, durerea (mai ales durerea), care-ți paralizează mișcările, pornirile, elanurile, energiile. Este însoțitoarea ta neostenită, umbra omniprezentă care are grijă să-ți dea perfid bună dimineața înainte de a fi apucat măcar să deschizi ochii, este Dușmanca... Trebuie să fii foarte ingenios, foarte abil, foarte răbdător ca s-ajungi totuși s-o alungi, s-o învingi, s-o despici, să-i zdrobești botul de nevăstuică vicleană, de șobolan vorace al spațiilor lăuntrice
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
ne vlăguiește. Și ajungem personaje de roman rusesc, care îl așteaptă, veșnic, pe Godot. Ne trec viețile pe care, cu o nouă platitudine (a cîta?), nici măcar nu le-am trait. Conștientizăm cărările pe lîngă care am trecut, dar nu am apucat să apucăm. Astfel, "a avea mai multe fețe" poate însemna că ai multe fațete. Nu neapărat unele "adevărate" și altele "false". Iar morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele ce se petrec într-un fel de repetitivă simultaneitate
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]