1,630 matches
-
Mihail Sadoveanu are grijă să-și avertizeze cititorul: „Locuitorii aceștia de sub brad sunt niște făpturi de mirare. Iuți și nestatornici ca apele, ca vremea și răbdători în suferinți, ca și-n ierni cumplite, fără griji în bucurii ca și-n arșițile lor de cuptor, plăcîndu-le dragostea și beția și datinile lor de la începutul lumii...”. Nu era în firea Vitoriei să-și arate altă față decît cea potrivită cu bucuriile lor. Cele ale lumii „de aici” i se orînduiau după tipic, parcă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Victor, unde se termina strada Voinicilor și începea strada Arapului. Jugul era din lemn, cu o adâncitură pentru umeri, iar de cele două brațe erau legate niște lanțuri terminate cu niște cârlige în care agățam căldările din tablă. Fie arșiță sau frig, desculț, căram câte găleți de apă era nevoie pentru băut, spălat și gătit. Ulița, căci stradă nu era în nici un caz, era o spledoare! Nici tu asfalt, nici tu caldarâm sau trotuar, încât iarna mai putea trece câte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în așa hal, că oricât s-ar fi agitat, nu câștiga nimic; și chiar dacă ar fi câștigat ceva, aceasta nu consta decât în faptul că-și făcea vânt, să se mai răcorească de caniculă, căci în vremea aceea era o arșiță, mamă mamă! Eram un copil fericit, cu pantaloni scurți rupți și răspeticiți în fund, îmbrăcați direct pe piele, cu o cămășuță putredă de atâta spălat căci numai una aveam, cu diverse zdrelituri, începând cu zona degetelor de la picioare și până la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
așa, pe viață, bun de pus la rană când îl doare, dar de nădejde și la bucurie, când fericirea trece din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai mult, căci
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în paragină. Căsuțele Țicăului, modeste și curățele, erau ascunse printre arbori bătrâni și flori, iar oamenii își vedeau fiecare de nevoile lor, trăiau cum puteau, cu grija lemnelor pentru iarnă, care erau scumpe și nu prea se găseau, iar în arșița verii căutând umbra deasă a nucilor. Pe atunci, mai în deal, spre șoseaua Sărărie, era o sinagogă. Pe lângă ea curgea la vale apa unui pârâu, ajungea în strada Țicăul de Sus, cum se numea pe atunci strada aceasta - și arătă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cancelarie. Astă seară m-a chemat să fiu tălmaci pentru turci și francezi. — Exaporitul, Alexandru Mavrocordat, te... cunoaște bine? — Aș, de unde, azi mă vede prima oară. Nicos Mavromatis a pus chezășie pentru mine. Dinspre mare, briza răcorea orașul toropit de arșița zilei. — Chiar a doua seară după nuntă îți începi slujba de tălmaci? se miră colegul, zâmbind. Tăcură un timp, apoi ca la un gând năstrușnic, prietenul spuse râzând: — Tu mustață, eu mustață, tu smead, eu smead, hai să ne schimbăm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Îi venea să-și bage degetele în ochi ca să readucă în minte oglinda apei nemișcate, pentru că lui i se părea că are în față panorama dezolantă a deșertului pietros căruia îi învățase în copilărie toate amănuntele, stând de pază în arșiță sau în ger acolo, pe meterezele fortăreței școlii de ieniceri din podișul Anatoliei. Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care-i așteptau. Seraschierul, generalul de la Turtucaia, vorbind turcește îi comunica agăi Kuciuk Selin cum se va face trecerea alaiului peste Dunăre la Oltenița. În discuția lor interveniră amabil cei doi prinți, exprimând dorința domnitorului de a grăbi operațiunea. — Ziua, arșița este atât de mare încât nici om nici dobitoc nu pot munci în nici un fel. Toți caută umbră, pică toropiți de zăpușeală și lac de sudoare, explica beizadea Constantin. E bine să înceapă trecerea cailor și argaților peste Dunăre chiar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grăbit o zi de dimineață până seara fără să întâlnești sat sau bordei până la Balta Brăilei. Obileștii sunt un ultim pinten, de aci pornind Bărăganul Mostiștei, pustietate de ierburi cenușii și pufoase, pelinuri fel de fel și colilii care sub arșița soarelui se usucă înmiresmând văzduhurile. De cum se opresc ploile Sfântului Ilie, Bărăganul țiuie de greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca de cutremur pe rând minaret după minaret, lăsând întreg cerul Bosforului să se sprijine pe crucile ctitoriilor împărătești. Vise, vise de om bătrân care doarme cu ochii deschiși... Și spătarul Mihai recapitulă pentru a suta oară: deci vodă, pe arșița aceea de foc, acum jumătate de an la Urlați, este înștiințat de complot și de trădarea celui mai apropiat văr al măriei sale, Toma Cantacuzino, marele spătar care conducea atunci toată oastea Valahiei. Mai află și că țarul Petru îi promite
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se băgase marele Petru. Să i se fi zis oare „mare” doar pentru că era cu un cap mai înalt față de oamenii de rând? Știa Brâncoveanu cu câți ieniceri venea marele seraschier și tot așa cunoștea și numărul călăreților tătari. Simțea arșița și intuia foamea și setea care-i chinuia pe ruși. Chiar dacă ar fi trimis carele cu bucatele arvunite, bătălia totuna ar fi fost pierdută, așadar Constandinul Stancăi stă și așteaptă la Albești, după cum îi este felul... Aflase și de complot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lumina lumânărilor, când tiparnița îmi înghite timpul zilei. Am poruncit la Nucetul Târgoviștei să taie cei mai mari patru nuci, cu trunchiuri sănătoase și întregi, să-i cojească și să-i lase să-i usuce gerul. Dacă o să treacă și arșița peste ei, cu voia Celui de Sus la Înălțarea Sfintei Cruci o să încep cioplitul. Sunt fericit că rucodelia îmi împacă mintea și-l simt pe Iisus coborând în inima mea. La Mogoșoaia Primăvara târzie a fost scurtă, mai degrabă o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aceasta este grădina Cișmigiu. Întreținerea sa îi este încredințată unui grădinar-șef german, un artist remarcabil; cheltuielile cad în sarcina casieriei municipale. Cișmigiul e un loc de întâlnire pentru amatorii de plimbări solitare, care vin aici căutând un adăpost împotriva arșiței unui soare dogoritor; hoinarii vesperali dau năvală aici, mai ales femeile din mica aristocrație și din burghezie, toate familiile care nu-și pot permite un echipaj; chipurile proaspete și ochii frumoși ai plimbărețelor sunt tot atât de apreciați aici ca și la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Crescusem chiar și în greutate. M-am întors să descifrez mai departe viața eroului meu. Îl lăsasem în preajma secerișului... Clipe fericite! Și eu fusesem la seceriș! Îl vedeam, îi auzeam glasul, îmi aminteam de febra plecării, apoi lungi zile sub arșiță, răsăritul soarelui care ne găsea gata de muncă în mijlocul lanului de spice, talger roșu care limpezea câmpia de urmele nopții și înfiora clipa, și care îl făcea pe tata să-și scoată pălăria și să se închine... Apoi treierișul, carele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Doctorul Davila, oberștabdoctor al Miliției pământești, m-a informat în această dimineață că s-au ivit șase cazuri, dintre care trei s-au încheiat ieri în mod fatal. Voi lua imediat măsuri pentru a constata în mod oficial progresul maladiei. Arșița, care a domnit aici vreme de două săptămâni, a mai scăzut, după aceea și ploile fertile au făcut să crească speranțele lucrătorilor pământului, dar de la 14 ale lunii [2/14 iulie] a reapărut căldura și, cu apropierea anotimpului fructelor, mi-
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
trec prin țara noastră". Iată însă că un brăilean o considera de origine locală, fiind, spre deosebire de ciumă, care-i "boala turcilor", o boală "ce se poate numi a romînilor". Holera provine "din climă", mai cu seamă din căldurile mari, din arșița verii, deși molima se ivește uneori și după o iarnă ușoară. Alții cred că boala se trage "din aer", purtată de vântul cald. Despre un asemenea vânt rău, părerile sunt împărțite: el se ridică de pe ape, din bălți și lacuri
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și fierbinte cu o șuviță de apă clocotită, ca să arate că ei pot locui acolo unde nimeni n-ar fi fost în stare, la treizeci de zile de orice urmă de viață, în acea groapă din mijlocul deșertului, în care arșița amiezii îi ține pe oameni departe unul de altul, înălțând între ei zăbrele de flăcări nevăzute și de cristale fierbinți și unde frigul nopții se abate asupra lor năpraznic, înghețându-i unul câte unul în scoicile lor de sare, locuitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tras de buză până m-a făcut să cad în genunchi, nebun de durere, cu gura însângerată, apoi mi-a întors spatele și s-a dus lângă ceilalți. Înșiruiți de-a lungul zidurilor, se uitau la mine cum gem, în arșița cumplită a amiezii de foc care intra pe ușa larg deschisă, și în lumina aceea a țâșnit vrăjitorul, cu părul de rafie, cu pieptul strâns într-o platoșă de perle, cu pulpele goale sub fusta de paie, purtând o mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
grămezile de doage care trebuiau date la rindea. Lângă peretele din dreapta, nu departe de vestiar, luceau două mari ferăstraie mecanice, bine unse, puternice și tăcute. Hangarul devenise de multă vreme prea mare pentru cei câțiva oameni care lucrau aici. În timpul arșiței asta le prindea bine, dar iarna înghețau de frig. Astăzi însă, spațiul prea mare, lucrul părăsit, butoaiele uitate prin colțuri, cu doagele prinse la bază într-un singur cerc și desfăcute la celălalt capăt ca tot atâtea flori mari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
se termină abrupt, suplimentul oferit de Lucian devine astfel și mai stânjenitor. Dimineața de sâmbătă : grăbită, ca de obicei, fără memorie, naivă promisiune și vagă. Pânze albe acoperă cele două mari ferestre, pentru a proteja de lumina violentă și de arșiță. Cămășile, rochiile, pantalonii și bluzele lipite de trupurile umede, năclăite, fierte. Un abur greu, în care răbufnesc, ca niște vârtejuri, zgomotele, răgușeala tranzistoarelor, clocotul scăzut al glasurilor, alarma telefoanelor, ușile trântite. Ortansa lipsește primele ore. A.P. se crede favorizat de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încerca să descopere zadarnic unde anume și din ce pricină se frânsese totul. Părăsi în cele din urmă strâmta cameră în care locuia, rătăci pe străzi, obosi repede, poate și din cauza căldurii. Spre prânz, când orașul zăcea zăvorât, tembelizat de arșiță, urcă într-un troilebuz gol, decis să-și reia, încă în această duminică, vizitele de altădată la grădina zoologică, în care regăsise indiferența liniștitoare a simplității, înțelepciunea instinctelor, foamea, împerecherea urgentă, supunerea la marile cicluri, comunicarea imediată, cosmică. Își aminti
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și de ce ne-am tot vinde și de ce prețul ăsta jalnic și de ce, de ce, mereu, ca în copilărie, de ce, de ce. Banca pe care zăcuse atâta timp, în liniștea greoaie a duminicii, deveni neagră, ca și aleile și arborii eliberați de arșița de peste zi. Se ridică în picioare, scuturându-și brațele și umerii pentru a se dezmorți. ...Trupul ei părea că se pierde în îmbrățișare, topindu-se. Devine cu-adevărat nemaipomenită în participare... așa spusese Lucian, înainte de a se despărți. Se întorsese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
închiriat chilia asta, să-și mai rotunjească bugetul. Cafeaua e chiar rece și amară, nu mai rămâne nici o scăpare, trezirea e inevitabilă. Hai, că ești trăsnit cu vizitele astea ! Duminică, la grădina zoologică ! Doar n-ai de gând și pe arșița asta... — N-am de gând. M-aș duce la Muzeul „Antipa“. Istorie naturală, de la fluturi la urși. Acolo e chiar răcoare. Mai liniștește mintea. Liniștește pe dracu’ ! Ortansa își aprinde țigara, privind absentă spre bufetul cu bibelouri. Sorb fiecare din
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dar fără grăunțe, doar cu dresori. Mai bine, mai clar, mai clar, se văd mai clar îngrășămintele rău mirositoare cu care încearcă să-și încropească fiecare sera sa cu flori și floricele ? Florile cad la primul vânt, la prima ploaie, arșiță sau ninsoare. Ortansa tace, ascultă. A.P. a sărit de la trapez, fără plasă. O privește, înțelege, ezită, da, nu mai e scăpare, fie ce-o fi ! Ortansa își aprinde o nouă țigară. Intervenția ei este scurtă și neutră : — Ura e la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ziarul să cadă. „Îl cunoști pe Gigi, frate-miu, doctorul ?“, se aude vocea Luminiței. „Acum, și pentru un zâmbet, doctorul primește bacșiș. Nu se mai dau țigări sau băuturi, ci carne, brânză. Auzi, mâncare !“ Somnambulul nu mai aude, doborât de arșița care dogorește planșetele, ferestrele, tranzistoarele, dulapurile. Lotomanul calculează unghiurile conductei, Vera primește din mâna osoasă a lui Caropol tema proiectului de automatizare a drenajelor și Programul de societate multilaterală al omului nou, și Nalbandu lucrează, Stork și Cornea la fel
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]