2,333 matches
-
mai multe adaptări pentru dieta sa pe bază de eucalipt, care are o valoare nutritivă mică, o toxicitate ridicată și e bogată în fibre. Dentiția animalului constă în incisivi și dinții jugali (un singur premolar și 4 premolari pe fiecare arcadă dentară), care sunt separați de un spațiu gol mare - diastemă (o trăsătură caracteristică mamiferelor erbivore). Incisivii sunt folosiți pentru apucarea frunzelor, care sunt pasate premolarilor pentru a fi rupte de pețiol înainte de a fi date molarilor cu margini înalte pentru
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
catrene scrise de Nostradamus pentru a lupta împotriva unei invazii extraterestre. Nostradamus a fost, de asemenea, un personaj principal în serialul BBC "This Morning With Richard Not Judy", unde a fost interpretat de Emma Kennedy. În 1993, "Face" produce jocul arcade "Nostradamus". Profetul apare în jocul video "" din 2003 și " din 2007.
Nostradamus în cultura populară () [Corola-website/Science/329703_a_331032]
-
îi trimită un dolar dacă le-a plăcut povestea (el a relansat cartea în 2004, în format "gratuit"). Romanul a fost publicat în ediție limitată semnată de către Subterranean Press în iulie 2005, coperta fiind realizată de popularul artist de la "Penny Arcade" Mike Krahulik; Tor Books a publicat romanul în ediție paperback în octombrie 2008. În luna februarie a anului 2006 a fost lansat romanul "Brigăzile-Fantomă", continuarea "Războiului bătrânilor". Alt roman science fiction lansat în acel an pe 31 octombrie, "The Android
John Scalzi () [Corola-website/Science/323182_a_324511]
-
Războiul bătrânilor", John Perry, provine de la prenumele cântărețului de la clape al formației Journey, iar numele de la vocalistul aceleiași formații. Personajul Steve Cain și-a dobândit prenumele și numele invers. Gabriel Brahe din "Brigăzile-Fantomă" a fost numit după protagoniștii din Penny Arcade, iar locotenentul Stross după un coleg scriitor, Charles Stross. Există personaje ale căror nume îi au la bază pe Neil Gaiman, Scott Sigler, JC Hutchins, E.J. Fischer și Dave McKean. Ofițerul medical Hartnell din "Redshirts" reprezintă o trimitere la interpretul
John Scalzi () [Corola-website/Science/323182_a_324511]
-
se află clopotnița. Pictura, ce îmbracă și pereții și bolta navei, cu vădite accente sociale, se remarcă prin coloritul pastelat, viu, căruia numai faldurile, redate prin linii închise, îi dau o notă de sobrietate, și prin decoruri de chenare și arcade; a fost realizată, în 1795, de popa Nicolae zugravul de la Feisa. Bolta a fost împărțită, prin chenare decorative, în trei registre pe ele zugrăvindu-se compozițiile: medalioane cu Is. Hs., Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, Sf. Iona, Sf.Duh, în chip
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
zugravul de la Feisa. Bolta a fost împărțită, prin chenare decorative, în trei registre pe ele zugrăvindu-se compozițiile: medalioane cu Is. Hs., Maica Domnului, Arhanghelul Mihail, Sf. Iona, Sf.Duh, în chip de porumbel, toate înconjurate de heruvimi; mucenici, în arcade; ciclul hristologic, ale cărui reprezentări sunt separate prin benzi colorate (pe nord, „Când l-au îmbrăcat pe Hristos în haina mohorâtă”, „Când l-au bătut pre Hristos”, Luarea de pe Cruce; pe sud, Cina cea de taină, Când s-au rugat
Biserica de lemn din Dâmbău () [Corola-website/Science/316268_a_317597]
-
Pe ele, de regulă apa se scurge numai în timpul averselor sau al topirii zăpezilor (exemplu: văile Sohodol - afluent al Tismanei, Runcu - Oltenia de nord; Roșia - Munții Apuseni). De asemenea în cazul formarii cheilor prin prăbușiri pot rămâne poduri naturale și arcade. Podurile naturale (Ponoare din Podișul Mehedinți) se dezvoltă de-a lungul văilor, iar arcadele (cele din cheile Hasdatelor) apar pe fostele galerii. Endocarstul este o formă carstică de adâncime. Ajunse pe diferite căi în interiorul masivelor calcaroase, apele exercită o triplă
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
exemplu: văile Sohodol - afluent al Tismanei, Runcu - Oltenia de nord; Roșia - Munții Apuseni). De asemenea în cazul formarii cheilor prin prăbușiri pot rămâne poduri naturale și arcade. Podurile naturale (Ponoare din Podișul Mehedinți) se dezvoltă de-a lungul văilor, iar arcadele (cele din cheile Hasdatelor) apar pe fostele galerii. Endocarstul este o formă carstică de adâncime. Ajunse pe diferite căi în interiorul masivelor calcaroase, apele exercită o triplă actiune asupra rocilor carstificabile: eroziune-coroziune, transport și depunere-concreționare. Peșterile sunt cavități naturale de dimensiuni
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
1952 - s-a născut Spiridon Popescu 4.09.1954 - s-a născut Cornelia Maria Savu 4.09.1963 - s-a născut Alexa Gavril Bâle 4.09.1992 - a murit Dan Deșliu (n. 1927) 4.09.2001 - a murit L. M. Arcade (n. 1921) 5.09.1858 - s-a născut Alexandru Vlahuță (m. 1919) 5.09.1910 - s-a născut Victor Valeriu Martinescu (m. 1994) 5.09.1921 - s-a născut Adrian Marino (m. 2005) 5.09.1929 - s-a născut Catinca
Calendar by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/4363_a_5688]
-
Eu ascuns, nemaivăzut, nemaitrăit niciodată, care de atunci mă conduce pe drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am propus să ajung dincolo, în partea cealaltă a lagunei. Mergând pe malul stâncos, am ajuns la ruinele unei porți de marmură albă, coloanele fiind acum acoperite de iederă, trandafiri sălbatici și alte plante agățătoare, unele înflorite, altele atârnând deasupra arcadei, parcă amintind de alte vremuri, plantele înviorând marmura prin prospețimea lor eternă și colorată. Poarta era doar un arc în mijlocul drumului, câteva coloane vechi, însă cândva fusese mult mai mult... o intrare spre vreun monument sau un templu, sau un
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
albăstruie. La intrarea Întunecată În cartierul evreiesc se grămădeau dughenele scunde ale târgului de Crăciun, iar În mijloc, Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de obiecte, ce proclamau peste tot teama de a nu lăsa spații goale, dar În peșteră se răspândea o lumină de amurg târziu, asta și din cauză că imensa Încăpere era despărțită prin rafturi etajate de farmacie veche, În care se deschideau arcade ce profilau denivelări, mici pasaje, perspective. Nuanța dominantă era maroniul, maronii erau obiectele, polițele, mesele, amalgamarea difuză a luminii naturale cu cea care provenea de la niște lămpi vechi puse să lumineze În fâșii unele zone. Prima impresie a fost că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
din nou lângă fațada lui Saint-Merri. Nu știu de ce, dar ceva mă Îndeamnă să aprind lanterna și s-o Îndrept către portal. Gotic ornamentat, arce În acoladă. Și deodată, căutând ceva ce nu mă așteptam să găsesc, Îl văd pe arcada portalului. Bafomet. Chiar acolo unde semiarcele se unesc, În timp ce În vârful primului dintre ele e un porumbel al Duhului Sfânt cu o aureolă din raze de piatră, pe al doilea, asediat de Îngeri ce se roagă, este el, Bafometul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
puțin din loc, că ecranele Își schimbau formatul, luna nu mai era, se dusese să se ghemuiască printre niscaiva coaste metalice, dihania o sfârtecase, o digerase, o făcuse să dispară În altă dimensiune. Tesseract. Cub tetradimensional. Acum vedeam printr-o arcadă o lumină mișcătoare, chiar două, roșu și alb, care pâlpâiau - desigur, vreun avion căutând aeroportul Roissy, sau Orly, cine știe. Dar imediat - fie că mă mutasem eu, sau avionul, sau Turnul - luminile dispăreau În spatele unei nervuri, așteptam să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care tocmai Îi văzuseră. Dar dacă pot să ia oxigen din apă, de ce nu pot branhiile lor să proceseze oxigenul din aer? Marlena Îi aruncă o privire Întrebătoare lui Harry care se grăbi să explice: — Branhiile peștilor sunt ca două arcade subțiri de mătase. În apă ele atârnă deschise la maximum ca pânzele duble ale unei bărci. Când Îi scoți din apă, branhiile se pleoștesc ca o punguță de plastic și apasă una pe cealaltă și nu mai lasă aerul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aceasta, care decorează așa de bine fațada otelului și largile-i terase (acum dispărute), se va înălța, mai târziu, impunătoare statuia lui Vodă Cuza, opera florentinului Romanelli. Ce furnicar de lume, ce viață, ce zgomot pe străzile acestea înguste, pe sub arcadele vechilor prăvălii din casele Cantacuzino-Pașcanu, spre Golia! De partea cealaltă a uliței, un șir de case, cu un singur rând bolți cu prăvălii elegante, cu vitrine bogate. Ceva mai de-parte, casele Neuschotz, ocupate acum vreo treizeci de ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
o adapteze unui oarecare spirit nou, pretențios și vag, ochiul nu mai găsește nimic care să amintească farmecul de altădată. Vorbind despre Iași în Arta Românească, în acea atât de interesantă lucrare care a apărut acum vreun an sub titlul "Arcade, Firide și Lespezi", d. Gh.M. Cantacuzino amintește de călătoria în Moldova a prințului de Ligne, pe la sfârșitul secolului al optsprezecelea, pentru a scoate la lumină, din corespondența acestuia, publicată mai târziu la Viena, de baroana de Stael-Holstein, buna impresiune pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Sturdza, care-l transformase în Palat al ocârmuirei, adică palat administrativ. Vodă Cuza însuși a stat, în primul său an de domnie, în casele Pașcanu (actuala Primărie). (Foto-Regal) Pag. 267. Palatul Creditului urban. Detaliu din ornamentația fațadei: un atlant, între arcadele ferestrelor, deasupra balconului. (Foto-Regal) Pag. 270. Crucea lui Ferenț, lângă dealul Nicolinei. Cruce de piatră, înconjurată cu grilaj de fier, din timpul domniei lui Mihai Racoviță. Rostul acestui monument îl explică următoarea inscripțiune săpată în piatra din care e construită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de urină, direct pe cărămida solidă a cunoașterii. Bălțile musteau, alimentate de nevoile oamenilor, într-un du-te-vino calm și perpetuu: petele nu apucau să se usuce, că apăreau altele noi, stropite generos de vizitatori. Arsura se întindea pe coloane și arcade, pârjolind liniștit arhitectura neoromană. Grupuri de Nero și Caligula în zdrențe sau la costum, cu diplomatul odihnit între picioare, lichefiau zidurile, ca niște pompieri cu jetul de flăcări îndreptat spre un pericol imediat. Căldura emana din zeci de-aruncătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
centrul orașului. Am ținut cursuri într-o încăpere care fusese, pe rând, criptă, capelă și sală de baie a măicuțelor. Pereții erau îmbrăcați în faianță neagră, cu zmalț. Frigul plutea ca o fantomă verde, iar pe tavan, sub bolți și arcade, se mai zăreau încă urmele de sfinți. Caloriferele arătau ca un osuar. Dacă vroiai să sari pe geam, nimereai în scări metalice sau în trape întredeschise, care te aruncau la nivelele inferioare. Holurile patinau în ciment, ca ale noastre, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Spa?iul poetic, devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, se organizeaz? conform viziunii specifice a artistului. În „Vis parizian" de exemplu, Baudelaire descrie un astfel de spa?iu, rod al propriei imagina?îi, În care succesiunea de „sc?ri ?i arcade" deschide perspectiva infinitului: „Acea priveli?te ciudat?, Cum nimeni n-a putut vedea, În diminea?a asta, iat?, Vr?je?te Inc? mintea mea. [...] ?i-acum vedeam, plin de mândrie, Cum În tabloul meu Încape O molcom? monotonie De marmur
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
n-a putut vedea, În diminea?a asta, iat?, Vr?je?te Inc? mintea mea. [...] ?i-acum vedeam, plin de mândrie, Cum În tabloul meu Încape O molcom? monotonie De marmur?, metal ?i ape. Un Babilon de sc?ri ?i-arcade Se Întindea la nesfâr?it; Havuzuri Împro?cau cascade Pe aur maț sau ?lefuit; ?i mari ? uvoaie-ap???toare, Ca lungi perdele de cristal, Sepovâmeau, str?lucitoare, Pe ni?te ziduri de metal" . Contemplând, iscodind „z?ri dep?rtate", mintea poetului
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Cetatea Sorocăi se afla În plină construcție. Se ridicaseră la trei pătrimi din Înălțimea cerută doar donjoanele centrale și ajunseseră la jumătate contraforții exteriori. În jurul construcției nu se săpase Încă șanțul de apărare. Nu se montaseră Încă nici porțile, deși arcadele intrării existau deja. Cu toate acestea, carele cu tunuri sosiseră și se aflau În apropiere și cele cu falconete și cu archebuze. Grupul Apărătorilor descălecă În fața cetății, lăsând caii să pască. Pe drum, cei două sute de luptători care Însoțeau carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ornamentele folosite, avea desigur rolul unei piețe publice deservind interesele socio-politice și economice ale tomitanilor. În jurul pereților construcției erau montate plinte decorative sculptate în marmoră, iar pereții erau placați cu dale mari (80x80 cm) tot din marmoră sub formă de arcade. Pe peretele longitudinal și într-o poziție centrală, se mai păstrează câteva trepte alcătuind o “tribună” de unde diverse persoane puteau lua cuvântul în problemele publice curente. Lateral și pe același perete exista și o nișă care astupa o veche intrare
Edificiul roman cu mozaic de la Tomis-Constan?a. Cine a fost executantul mozaicului? by Paul-Emil Ra?cu () [Corola-publishinghouse/Science/83671_a_84996]