3,560 matches
-
Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1986. Cf. Hippias minor, 364e-365c. Cf. ibidem, 375b sqq. Cf. ibidem, 376b-c. Cf. Gabriel Liiceanu, Introducere în politropia omului și a culturii, Ed. Cartea Românească, București, 1979. Cf. Marcel Detienne, Stăpânitorii de adevăr în Grecia arhaică, (I, Ed. Maspero, Paris, 1967), Ed. Symposion, București, 1996, p. 222, nota 131. Cf. Menon, 80e. Mutatis mutandis, am putea propune o analogie cu celebra problemă kantiană a obținerii cunoștințelor sintetice a priori, în care cunoștințele necesare nu aduceau nici un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
unor provocări sociale și cognitive majore cu care se confruntau intelectualii țării încercând să găsească cea mai bună cale de dezvoltare a societății rămase în urmă cu două-trei secole față de occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă. Percepția fondatorilor sociologiei, cât și a generațiilor succesive de sociologi profesioniști asupra căilor de dezvoltare socială apare condiționată de configurația socio-istorică a societății românești și de zestrea teoretică ce a stat la baza evaluărilor lor (Zamfir, 1999). Moștenirea lor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de dezvoltare a țării, de la un diagnostic unitar și neechivoc al situației acesteia. Așadar, la jumătatea secolului al XIX-lea, Principatele Române erau etichetate drept „întârziate cu două-trei secole față de Occidentul european, cu structuri sociale medievale și cu o mentalitate arhaică, premodernă (Larionescu, apud Zamfir, 2006a, p. 30). Generația pașoptistă înțelege dezvoltarea ca modernizare, calea ce trebuie urmată în acest sens fiind, pe de o parte, atragerea de capital străin în vederea creării unei piețe capitaliste, iar pe de altă parte, împrumutul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
ale bolii, să își asume responsabilitatea pentru viața lor (ARAS, 2003). Există mai multe direcții la care un specialist poate apela în procesul de consiliere. Printre acestea, direcția psihanalitică (reprezentanți: S. Freud și A. Adler) realizează o incursiune în psihismul arhaic al clientului, în vederea evaluării experienței timpurii a individului, experiență care are un rol fundamental din această perspectivă în determinarea statusului și rolului acestuia. În cazul copiilor infectați cu HIV stările neurofiziologice negative determinate de boală se pot asocia cu anumite
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
mondene, mai ales În mediul universitar În care legea e să-ți arăți fățiș cultura, acest joc mizează pe exhibarea inculturii. N-am putea ști să zicem În ce măsură cultura și demonstrațiile pe care le facem În societate instalează o senzație arhaică de rușine, confruntându-ne cu imaginea celorlalți. Jocul constă deci În a te umili cât mai mult posibil, șansele de câștig fiind cu atât mai mari cu cât te umilești mai mult. Însă jocul are și o altă particularitate care
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
îndreptățiți să numim acest regim unul fascist. De ce? În primul rând, pentru că organizarea statului - altfel spus, sub-statul - a rămas practic aceeași; ba chiar, prin intermediul Mafiei, de exemplu, formele de guvernare alternativă au luat o amploare tot mai gravă. Această povară arhaică, pe care noul Regim - atât de modern, atât de lipsit de scrupule, atât de cinic, atât de agil - o poartă în spate, incapabil să se elibereze, face să fie cât se poate de logică și de semnificativă prezența unor oameni
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
modelul italian în doar câțiva ani. Acest salt „calitativ” se referă așadar atât la fasciști, cât și la antifasciști: într-adevăr, este vorba despre trecerea unei culturi alcătuite din analfabetism (poporul) și umanism cârpit (păturile medii) de la o organizare culturală arhaică la una modernă a „culturii de masă”. Transformarea este covârșitoare: revin și afirm că e un fenomen antropologic. Și aceasta deoarece a schimbat în primul rând caracteristicile necesare Puterii. „Cultura de masă”, de exemplu, nu poate fi una ecleziastică, moralistă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
un caz limită, cum ar fi Chile. Aici este nevoie de forță și de o întoarcere provizorie la fascismul clasic. În schimb, există cazuri, cum este cel al Portugaliei, care trebuia să înceteze a mai fi o națiune severă, econoamă, arhaică; trebuia să fie inserată în marele univers al consumului. Și, uite așa, America i-a pus probabil de acord pe De Spinola și Caetano. Dintre ei, cel mai rău fascist „real” e De Spinola (care, de altfel, mi s-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
toarnă gaz pe foc, privindu-i din centrul „istoriei”, cu superioritate, compătimire și dispreț pe nenorociții ca mine, ce rătăcesc disperați prin viață). În fine, aș vrea să spun că, dacă din majoritatea tăcută ar renaște o formă de fascism arhaic, el ar putea să renască doar din alegerea scandaloasă pe care o asemenea majoritate tăcută ar face-o (și, în realitate, deja o face) între sacralitatea vieții și sentimente, pe de o parte, și între patrimoniu și proprietatea particulară, de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mai extremistă. Tempo, 11 noiembrie 1973 Giovanni Comisso: Cei doi tovarăși 1tc "Giovanni Comisso \: Cei doi tovarăși1" Giovanni Comisso 2 a scris Cei doi tovarăși în 1934, adică în perioada în care (în afară de Moravia 3 și de câteva scrieri narative arhaice înainte de el) nu se scriau romane. Ultimul caz îl constituiseră evreul german Italo Svevo 4 (O glumă reușită 5, apărut în 1928) sau Federigo Tozzi 6 (Egoiștii 7 din 1923). Erau vremurile prozei de artă și ale cronicilor literare, pe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cultura sa „populară”: în realitate, fascismul antrenase și corupsese câteva sute de mii de italieni, dar ceilalți circa patruzeci de milioane - burghezia mică și foarte mică și poporul - nu fuseseră „atinși” de fascism, deoarece represiunea fascistă era încă de tip arhaic, impunea gesturi și acțiuni, cerea supunere, dar nu era în stare să transforme decât superficial vechile modele umane. Acest adevăr al meu este foarte simplu, după cum se vede. Mai puțin simplu era poate să ai curajul de a spune că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
oferă iluzia că ar fi realizabilă (și pe care, într-adevăr, în ceea ce privește bunurile inutile, a putut s-o facă în parte realizabilă), ea nu mai are nevoie nici de biserici, nici de fascisme. Le-a făcut dintr-odată să devină arhaice. Și prin aceasta ca antifascismul să devină arhaic. Cea mai mare parte a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în sensul că își impune în mod ineluctabil modelele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care, într-adevăr, în ceea ce privește bunurile inutile, a putut s-o facă în parte realizabilă), ea nu mai are nevoie nici de biserici, nici de fascisme. Le-a făcut dintr-odată să devină arhaice. Și prin aceasta ca antifascismul să devină arhaic. Cea mai mare parte a antifasciștilor sunt de-acum amestecați în noua putere care, omologând totul și pe toți, chiar că este fascistă, în sensul că își impune în mod ineluctabil modelele. Și gata. Din aceste afirmații a rezultat o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fost, desigur (diferențierea nu are nici o relevanță în raport cu fapta), dacă în loc de un băiat ar fi fost vorba despre o fată, o femeie sau un bărbat adult: în esență, a fost vorba despre un exercițiu schizoid al puterii (respectiv al puterii arhaice și al forței fizice) care îl disociază pe celălalt de sine și îl lipsește de acel minim esențial de libertate, și anume libertatea trupului. Există legi care pedepsesc un astfel de episod, iar Codul Penal italian - în acest caz, cu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
septembrie 1974 Fascist 1tc "Fascist1" (...) Există astăzi o formă de antifascism arheologic ce constituie un bun pretext pentru a-ți procura o adeverință de antifascism real. Este vorba despre un antifascism facil ce are drept obiect și obiectiv un fascism arhaic ce nu mai există și nu va mai exista niciodată. Să pornim de la recentul film al lui Naldini 2: Fascista. Ei bine, acest film, care și-a pus problema relației dintre un lider și mulțime, a demonstrat că atât respectivul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
citit” fețele din filmul lui Naldini și fețele reale ce mă înconjoară astăzi ca și cum ar fi vorba despre niște discuții; am făcut între ele o comparație care, de exemplu, a reieșit negativă pentru liderii creștin-democrați actuali, față de servitorii ridicoli și arhaici ai lui Mussolini. Nu am spus însă că acești lideri sunt cei care au o „înfățișare” sau un „limbaj” nazist. Aceasta este o altă confuzie a lui Casalegno. Am spus că tinerii fasciști de astăzi sunt de fapt naziști. Un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
foarte recentă” spune tocmai contrariul; că fascismul a luat sfârșit (și deci antifascismul e zadarnic), deoarece îl înlocuiește ceva mai rău: puterea consumistă și ideologia sa hedonistă. Într-adevăr, Casalegno însuși îmi atribuie că am spus „acela era un fascism arhaic, care de-acum aparține arheologiei, și nu politicii”. Îți trebuie o bună doză de obrăznicie ca să-mi atribui, în același timp, și această afirmație, și pe cea despre perenitatea fascismului. De fapt, Casalegno nu poate să accepte că Democrația Creștină
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind pe sărite această latină, în loc să fiu cuprins de vreo vrajă mistică și arhaică, nu puteam să nu mă gândesc insistent la Merlin Cocai 1. În orice caz, învățăturile pedante din Imitație, ce se adresează cu „tu” inițiatului „dintr-o clasă inferioară” (fiul țăranului ce se face popă) au ceva teribil de pragmatic. Amintesc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume sentimentalism al dezrădăcinării, mai pregnant decât tendința parabolică, meditativă, de proveniență creștină, ce-i particularizează
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
dezvălui [...] valoarea simbolică” (Al. Ruja). Există și o aplecare spre invocarea peisajului preferat, simțit ca teritoriu existențial. Lirica de acest tip, configurată în notația discretă, se înscrie în descendența tradiționalismului transilvănean, îndeosebi a lui Lucian Blaga, prin predilecția pentru satul arhaic, arhetipal, prin frecventarea simbolurilor folclorice, eresurilor și a unor însemne naturale specifice: „O, pe la cântători, / mi-am vopsit chipul cu nori. // Mi-am întins culori umede, rele, / cu gheare-nroșite de stele. // Pe la cântatul negru-ntr-o parte / mi-am cioplit
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
personajele lui Gib I. Mihăescu. Situația se repetă chiar și în cazul personajelor feminine duplicitare (Nina Plaiu din Povara recunoștinței). Din păcate, proza e minată nu o dată de stilul diluat, de lipsa de inventivitate narativă, de utilizarea unui limbaj căutat arhaic, neaoș, în maniera lui Ion Creangă, ca și de folosirea unor tehnici ale romanului foileton și a procedeelor romanțioase de înrămare a narațiunii. Un loc cu totul aparte în scrisul lui M. îl ocupă două biografii așa-zis romanțate, Scânteietoarea
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
galben-roșcate pe fond de smoală neagră” (Primăvara sălbatică). Icoane șterse „îmbracă pereții cu nuanțe de aur rece”, turnurile unui castel se desenează în brun pe albastrul cerului (Alba). Că insurgentul modernist e dublat, la început discret, de un explorator în arhaic, iată semnul unei mobilități in nuce. Metafore ostentativ prozaice, un senzualism multiform, etalări de pietre prețioase în manieră simbolistă, o retorică minulesciană, o gestică apropiată farsei alternează, în Poemele trupești, cu manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
unor juvenilia. Pământul, ancestralul, cultura populară - acestea acționează sinergetic în tot ce întreprinde poetul după primul război mondial. Titlul volumului din 1924, Lângă pământ, anunță un program. Semantic vorbind, gravitarea spre pământ nu e, în fapt, o întoarcere la mentalități arhaice, la tipare consacrate, ci o reinterpretare a noimelor milenare în eterna lor devenire. Dramatizările semnate acum de poet - Fata din dafin (1918, în colaborare cu Scarlat Froda), Meșterul (1922), Tinerețe fără bătrânețe și altele -, impregnate de mitologie și legendă, implică
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
bine integrate Într-o societate locală atent studiată, cu o viață asociativă și aptitudini civice ce durează de secole. Aceste firme și societățile dense și diverse de care depind au Început să fie văzute tot mai puțin ca niște forme arhaice de supraviețuire și tot mai mult ca tipuri de Întreprinderi ideale pentru contextul capitalist post-industrial. Chiar și În condițiile concurenței de piață din societățile industriale liberale, pledoaria În favoarea unităților polivalente, flexibile și mici este mult mai puternică decât și-ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din 1941 (Cartea omului singur) accentele lirice devin mai grave, confesiunea poetică transmițând o vibrație tragică, nutrită de meditația sobră, lipsită de orice fel de emfază. E poezia unui însingurat care gândește, în prelungirea viziunii blagiene, la semnificațiile unei tradiții arhaice. După plecarea în exil, lirica lui H. va revela înțelesurile unei drame existențiale profunde, versurile desenând conturul uneia dintre cele mai puternice personalități ale poeziei românești din ultima jumătate a secolului al XX-lea. De-a lungul a două decenii
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]