2,292 matches
-
mitul lui Oedip pentru secolul care a inventat adolescența, când abilitățile fizice de stăpânire a lumii le preced pe cele sociale".780 Superman deține toate puterile pe care ceilalți super-eroi și le împart, posedând doar câte una, el devenind astfel arhetipul super-eroului, fondul său mitologic fiind permanent reinventat (puterea sa imensă este și handicapul pe care trebuie să-l înfrunte, scenariștii fiind nevoiți să conceapă amenințări pe măsura amplorii personajului, izbutind totuși să placă publicului chiar și în timpul în care alți
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dezvoltă aspectul sonor, iar mitul pe cel al sensului. 101 Apud Joseph Campbell, Myths to Live by, p. 14. 102 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, p. 73, nota 1. 103 Cf. Joseph Campbell, Myths to live by, p. 15. La arhetip se va reveni în discuția despre erou. 104 Ibidem, p. 67. 105 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, pp. 5-6. Mitul devine model nu doar pentru activitățile umane semnificative, ci și pentru cele profane, întreaga viață a colectivității structurându-se conform cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de logică barthiană în analiza miturilor moderne: "dacă mitul reprezentat de un cavaler alb este necesar și suficient pentru a declanșa cumpărarea detergentului numit Ajax, înseamnă că jocul simbolic, departe de a fi gratuit, știe să trezească în mintea noastră arhetipuri colective fundamentale care țin de o relație imemorială a omenirii cu spălatul rufelor... Munca creatorului de publicitate constă, ca în cazul medicului care decodează un vis, să vorbească eficient, astfel încât un verb în aparență neînsemnat să conducă la cumpărarea produsului
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dezbatere căreia probabil nu i se va pune niciodată punct final, cum se întâmplă în cazul oricărui mit veritabil. 381 Daniel Dubuisson, op. cit., p. 194. 382 Ibidem, p. 196. În colimatorul autorului francez intră și Jung, a cărui teorie a arhetipurilor din psihologia abisală mizează tot pe o realitate misterioasă și o revelație primordială, discursul construindu-se prin alegerea arbitrară a antonimelor unor concepte considerate proprii lumii moderne (raționalitate, democrație, obiectivitate, știință), favorizând un escapism de sorginte platoniciană, la fel ca
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Strange grandit avec moi". Sentimentalité et masculinité chez les lecteurs de Bandes dessinées de super-héros, pp. 83-86. Umberto Eco plasa eposul lui Superman între o narațiune fixă, imobilă, și una cu desfășurare cronologică ireversibilă, deoarece s-a vrut a fi arhetip, dincolo de imperativul contextual, neputând să rămână însă referință dacă se păstra retras într-o "civilizație de roman"; de aici și abundența referințelor "reale" în poveștile care îl au în centrul lor. Eco identifică și o "constrângere narativă suplimentară" și face
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pp. 42-54. 622 Ibidem, p. 34. 623 Cf. Comic Book Confidential. 624 Ibid., p. 61. 625 Les Daniels, op. cit., p. 92. 626 Un personaj creat în această perioadă este Sergentul Rock, pe care Daniels îl consideră "parte a mitologiei americane, arhetipul subofițerului aspru, cinic, binevoitor, ce reprezintă ce e mai bun în America". Ibidem, p. 107. Un titlu interesant a fost Enemy Ace, despre un pilot de vânătoare german din Primul Război Mondial, personaj complex, profund, cu o filozofie între existențialism
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
I, pp. 239-242. 893 Ibidem, p. 246. "Cultivarea miturilor naționale, predilecția pentru metaforele organiciste și naturiste, conștiința aurorală, obsesia germinației și a nașterii indică un fond arhetipal autohtonist, gata să se lase fecundat de sămânța comunistă. Manipularea operează la nivelul arhetipurilor și al reprezentărilor identitare dominante.", mai afirmă Cernat, identificând aliajul poezie religie patriotică cultul personalități în acea "sinteză neo-tribală delirantă" drept "expresie a paranoiei identitare întreținute de un regim al cărui naționalism izolaționist nu era decât un mod de a
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
complexe, plecând de la vizibila asemănare cu corpul uman, care poate reprezenta rezerva modelelor vizibilului și care poate face dintr-odată joncțiunea dintre ceea ce se poate vedea și ceea ce se poate spune. [...] Linné enumeră părțile corpului uman care pot servi drept arhetip, fie în privința dimensiunilor, fie în privința formelor: păr, unghii, degete, palme, ochi, urechi, buric, penis, vulvă, mamelă (1966: 147). Această procedură descriptivă corespunde cu ceea ce am propus să desemnăm prin operația de asimilare, ce poate fi sau comparativă, sau metaforică. Un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
mai mult sau mai puțin, de contextul său originar, în timp ce mitul are această uimitoare capacitate de metamorfoză și reîntinerire. Mitul are întotdeauna prospețime, noutate, în timp ce legenda este întotdeauna „bătrână”. Legenda devine mit tocmai când se îmbogățește cu această valoare de arhetip pe care nu o posedă la origine. Ceea ce caracterizează mitul este tocmai capacitatea de a oferi arhetipuri, modele existențiale. Legenda relatează o istorie din trecut, în vreme ce mitul relatează o istorie care produce un efect imediat. În fine, așa cum Sfinții Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și reîntinerire. Mitul are întotdeauna prospețime, noutate, în timp ce legenda este întotdeauna „bătrână”. Legenda devine mit tocmai când se îmbogățește cu această valoare de arhetip pe care nu o posedă la origine. Ceea ce caracterizează mitul este tocmai capacitatea de a oferi arhetipuri, modele existențiale. Legenda relatează o istorie din trecut, în vreme ce mitul relatează o istorie care produce un efect imediat. În fine, așa cum Sfinții Părinți nu ar fi acceptat să vorbească despre un „mit” al Anticristului, termen căruia i‑au atribuit întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o foarte bună calitate, destinat unui public larg, dar care nu se situează, din acest motiv, în afara rigorilor științifice. În doar 400 de pagini, sunt prezentate și interpretate principalele avataruri ale Anticristului, de la „preistoria” mitului - fragmentele scrierilor intertestamentare - până la „teoria arhetipurilor” a lui C.G. Jung. În consecință, lucrarea de față are marea șansă de a beneficia, pe de o parte, de studiile lui Jenks și Peerbolte asupra originii și evoluției mitului Anticristului, iar pe de altă parte, de cele două instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
optează pentru conceptul formă/forme în locul termenilor gen și specie, considerați ca „inoperanți”. Postulând ipostaza unui homo narrativus ca „instanță originară și, implicit, arhetipală a formelor literare”, V. își ordonează reflecția pe capitole precum Reîntoarcere la sursele originare, În căutarea arhetipului, Sub semnul tutelar al Povestirii, Disciplina nuvelei, Heterogenitatea romanului, semnificative pentru coerența, substanțialitatea, originalitatea viziunii. Practicând cu fervoare și deosebită perseverență actul critic, Ion Vlad nu este îndeobște un teoretician abstract, ci, dimpotrivă, unul foarte aplicat, care-și configurează și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-o stare de somnolență haotică, marcat de „paloarea mortală” a neantului. Dintr-o asemenea „demonie cosmotică” se desprind niște figuri emblematice sau arhetipuri prin care se constituie mitologia poetică. Ele sunt Odin, Orfeu, cel „sălbăticit de suferință”, și regele Somn, iar la alt nivel, Călugărul, Poetul și Monarhul - acestea trei putându-se confunda sub o identitate androgină, la rândul ei configurată ca Înger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
din tradiția folclorică a albilor, mai precis a anglo-saxonilor. La un anumit nivel al conștiinței, aceasta era metoda lui Hurston de a determina o societate predominant albă să încerce o subiectivitate diferită, afro-americană, ce face apel la cele mai profunde arhetipuri mitice. Venind din partea lui Hurston, acest lucru nu ar trebui să ne mire. Pe lângă munca depusă în culegerea folclorului, ea a scris și Moses, Man of the Mountain (Moise, omul muntelui, n. trad.), o adaptare folclorică afro-americană pe tema evreilor
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în literatura română. În altă carte, Eseu despre etapele creației (1975), autoarea trece spre domeniul teoriei literare și încearcă să surprindă dialectica actului creator sau felul cum își află matca structura operei. Se pleacă de la legenda Meșterului Manole, socotită un arhetip fundamental, care conține simbolic totalitatea etapelor unei creații. Eseul urmărește deformarea schemei dialectice, fie prin eludări, fie prin exacerbări ale diferitelor momente, ilustrate cu texte din lirica modernă, românească în primul rând, dar nu numai. Munca de redactor, îndelungată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290055_a_291384]
-
ce titlu minunat!) a lui Mircea Eliade, care pune problema revoltei inconștiente împotriva timpului istoric - concret și marea nostalgie a unei reîntoarceri au temp mytique des origines, au Grand Temps. Este vorba de a valorifica metafizic existența umană revenind la arhetipuri sau modele transistorice - așa cum facem de altfel în ocazii importante, ex.: Anul Nou. Se stinge lumina pentru a crea apoi altă viață ca „in illo tempore”. Se mimează gesturile Creatorului cu ocazia solemnităților... Întoarcere la trecut - reactualizarea paradisului primordial. Regenerarea
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
survenire sau dezvăluire a unui înțeles multă vreme ascuns în neștiință sau uitare (léthe). Plecând de la această percepție dinamică asupra adevărului, Gadamer analizează întâlnirea interpretului cu opera de artă. Experiența contemplației active și mereu reînnoite a obiectului de artă devine arhetipul tuturor celorlalte situații hermeneutice, care implică citirea și interpretarea unor semne. Precum într-o liturghie sacră, adevărul nu se constată, ci se descoperă. Adevărul nu se lasă consemnat, ci este atestat existențial la interstițiile jocului semantic dintre conștiința lucrativă personală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
momentele de beznă spirituală, degradare biologică ori năpastă materială cunoscute de lumea țărănească - Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în sine, nu are nimic împotriva personalismului viu al tradiției ortodoxe. Cetatea istorică trebuie mereu imaginată într-o tensiune a unei polifonii narativ-conceptuale. Nevoile economice se modifică, spațiul locuirii se lărgește, trepidația deplasărilor transfrontaliere
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe tinerii anticomuniști în Piața Universității. În termenii lui Mircea Cărtărescu, violul Revoluției antitotalitare și-a consumat ultimul act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
act. Prin urmare, omul recent n-a făcut nici măcar efortul de a se naște. El se târăște buimac printre vestigiile culturii tradiționale. Arhetipul antropologic al creștinismului medieval fusese sfântul: bipedul vertical, cu aripi de heruvim și nostalgii orbitoare, dar realizate. Arhetipul antropologic al postmodernității este larva fără memorie: un ins inițiat în mistica neputinței, în arta plictisului și retorica ignoranței. Semn al sfârșitului, el este apoteoza sfârșelii. Omul recent a încetat să mai creadă în lucrurile care au făcut istorie timp
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Chipul lui Hristos, învăluit în lumina Duhului, se va manifesta atunci ca icoană mișcătoare sau mozaic caleidoscopic în matricea unei Revelații perpetue. Dată fiind universalitatea acestor referințe, nu se mai pune problema unei restituiri subiective, de tip impresionist, a unui arhetip imaginar. Chipul lui Hristos, zugrăvit în culoare sau cuvinte, se va naște nu dintr-un exercițiu arbitrar al fanteziei, ci prin disciplina slujirii, prin rugăciune și ascultare. Astfel înțeleasă, „opera de artă” nu poate fi detașată de liturghia sau de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă pământ”, paznici și câini dormitează, pe când „focuri blestemate scot limba pe comori”. Poetul e interesat de arhetipuri, dar nu în măsura în care ele îi acaparează pe Blaga și pe Voiculescu. Aproape despuiate de aura vechimii, aici funcția lor e mai curând de nuanță decorativă, fără tentații de cunoaștere mitico-magică. La Blaga și Voiculescu fluidul poetic vine din adâncuri tectonice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
sugestii de la alții, însă „arta bizantină o simți că e numai altoi într-o mai veche înfăptuire” - nota eseistul, interesat de izvoade, într-o pagină din Focurile primăverii și flăcări de toamnă, mutându-și privirea de la gramatica poeziei moderne spre arhetipuri și practicând stilizarea în frescă. Ia naștere o pictură narativă cu rădăcini în basme, legende și balade, în magic. Nu s-ar putea spune că Drumul spre stele, lansat odată cu Joc secund de Ion Barbu, cu Stânci fulgerate de Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
chestiunile privind datarea, localizarea, raportul dintre versiuni, identificarea izvoarelor, a traducătorilor și copiștilor, evoluția tiparului în limba română (De la Coresi diaconul la Teofil, mitropolitul lui Matei Basarab, în volumul Omagiu lui Ioan Bianu, 1927), înrâurirea husită în vechea cultură română (Arhetipul husit al catehismelor noastre luterane, „Făt-Frumos”, 1927), idee în care P. l-a urmat pe N. Iorga, momentele importante ale sintezei culturale românești (Limpeziri. Grecism, fanariotism, slavonism, românism, întâietăți regionale, în volumul omagial dedicat lui I. Lupaș, 1941) etc. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
căutarea mitului personal eminescian, Mircea Cărtărescu (2011, pp. 33-39) diferențiază: a). Conținuturi de suprafață care cuprind: o conținuturi personale; o conținuturi literare [inclusiv mituri literare]; o conținuturi culturale [corespunzătoare invarianților teoretico-ideologici]. b). Conținuturi de profunzime care vizează: o inconștientul colectiv (arhetipul); o inconștientul personal: "la nivelul colectivității, rețeaua arhetipală, prin combinațiile arhetipale, generează miturile. Prin analogie, vom putea numi imaginea interioară un "mit personal" al artistului, mit care, asemenea miturilor propriu-zise, a supraviețuit fragmentat și escamotat de-a lungul vieții acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]