1,433 matches
-
Konstantz. Vechile clădiri, străzile și monumentele sunt excelent conservate. Hotelul Barbarossa este un sugestiv exemplu de fericită întâlnire între mitologia germană din perioada primelor cruciade și tehnica modernă de ultimă oră. În oraș erau trecători puțini și o liniște aproape arhetipală. Totul era învăluit în feeria zăpezii de advent. Sunt momente speciale, aproape sublime, pe care le-am trăit departe de țară, dar nu indiferent la realitatea românească din pragul alegerilor. M-am întors la timp în țara. Am votat cu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
a intitulat poezia "Din valurile vremii..." vrând să sugereze vremea și apoi nu a mai continuat titlul din nu știu din ce motiv s-a răzgândit și a început strofa I..". Suculente sunt și perluțele ce relatează secvențe tragicomice din arhetipalul nostru conflict haiduci vs. boieri. ,,Mulțimile de boieri exploatatori își țineau banii numerar în pungi. Haiducii îi atăcau și îi ușurau de bani în toate baladele"; ,,Haiducii din doine, balade și idile erau liberi și fericiți ca păsările, animalele și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Cercurile conotează asumarea destinului care poate limita ființa, ori îi facilitează transcenderea într-un timp universal, sfidând cauzalitatea sau determinismul existențial. Monologul se dezvoltă treptat în forme aforistice, având ca finalitate autocunoașterea: Identitatea FIINȚĂ = pește este o aluzie la modelul arhetipal al originilor, în baza ideii că pentru a înțelege sensurile asunse ale existenței, omul trebuie să acceadă la începuturile lui, în acea formă prenatală a apelor amniotice, placentare, ce sintetizează elemente ale genezei universale, și - astfel - FIINȚA să se poată
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
orice peisaj eminescian poate fi interpretat ca o sugestie subiectivă a absolutului. Multiplele valențe simbolice pe care le cumulează elementele ce îl compun, transformându-le într-un „uriaș sistem de conotații care îmbrățișează viața omului și a cosmosului în imagini arhetipale , viziunea cosmică generatoare de spații fantastice a căror determinare temporală evocă lumea basmului a paradisului pierdut complexa rețea de arhetipuri din care gândirea poetică eminesciană țese un univers al propriilor mituri sunt câteva modalități prin care Eminescu atribuie spațiului poetic
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
-și împrumute vocea inconfundabilă fie rolului de pe scenă, fie poveștii spuse despre el. Despre ea. M-am născut prea târziu și unde nu trebuia pentru a o fi cu noscut pe Viorica Cortez, fabuloasa Dalila, trufașa Amneris, vehementa Klytemnestra și arhetipala Carmen pe care și-au disputat-o toate marile scene ale lumii. Am la îndemână discuri și DVD-uri, dar știu din proprie experiență ce înseamnă sala de spectacol, în care îți ia mințile o singură notă, un suflu, un
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
apar schematice, nici false. M. Preda descrie faptele cu deplină obiectivitate, observând că procesul istoric este extrem de profund, implicând o schimbare de mentalitate, ce stârnește reacția ascunsă a unei civilizații prea vechi pentru a putea fi dizlocată din tiparele ei arhetipale. Este dezvăluit caracterul uman al frământărilor acelor ani în care se scrie istoria, în acest fel, implicațiile social-istorice motivează faptele indivizilor. Chiar dacă ele se numesc sabotaj, refuz de a plăti cotele, abuzuri ale administrației locale, care vrea să obțină chitanța
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Moromete, cu Rădița, mama celor trei fii mari ai lui Moromete. Este sugerată poate, astfel, sursa Această viziune este ascunsă în cele mai adânci substraturi ale lecturii, întrucât M. Preda conferă o viziune istorică, socială și, mai ales, o viziune arhetipală asupra omului. Spațiul macrocosmic Prozatorul concentrează descrierea universului familial în câteva simboluri care devin principii axiologice ale acesteia: "masa rotundă”simbol al uniunii, egalitații și armoniei, imaginea unui centru spiritual și "salcâmul”, simbol solar al renașterii și al nemuririi. Voi
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
corpul omenesc, templul sufletului. Ca simbol al pomului vieții este la origine "o imagine a androginului inițial [...]. La rândul lui, arborele scorburos, ca și arborele cu frunziș des și învăluitor unde se cuibăresc păsările și care rodește periodic, evocă imaginea arhetipală lunară a mamei fertile.” Simbol al dezvoltării unei familii, salcâmul face trimitere la mitul biblic al arborelui Iesei (Isaia,11,1-3), simbolizând șirul generațiilor al căror istoric ni-l rezumă Biblia și care va culmina cu venirea Fecioarei, a lui
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
paradiziacă a mitului fericirii prin iubire, încastrată în suflet asemenea rănii din trunchiul salcâmului pe care îl doboară: . în universul închis al satului, principala funcție a familiei este de regenerare ca principiu al continuitații. Aceasta o înscrie într-o imagine arhetipală care transpare chiar din binecunoscuta scenă a cinei din familia Moromete, asociindu-i-se toate funcțiile: afectivă, securizantă, cognitivă, istorică și socială. înainte de a fi prezentate, se impune realizarea unei ample descrieri a locului unde evoluează aceasta: casa cu tindă
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
unei lumi înscrisă în tipare arhaice prin succesiunea anotimpurilor. Este reiterat un ciclu cosmic prin simbolul celor douăsprezece luni corespunzătoare celor patru anotimpuri. Descrierea unui astfel de spațiu este desprinsă de sfera concretului și inserată domeniului fenomenologic, cu rădăcini în arhetipal și sfârșind în istoric și mitologic. Pe acest demers fenomenologic se realizează identificarea simbolului omului-Ilie Moromete devenit arhetip, cu simbolul naturii.-salcâmul imagine a ancestralului: „Lângă el (salcâmul) se oprise Moromete.” Simbol al vegetalului, salcâmul devine "el”, un martor, un
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Pe acest demers fenomenologic se realizează identificarea simbolului omului-Ilie Moromete devenit arhetip, cu simbolul naturii.-salcâmul imagine a ancestralului: „Lângă el (salcâmul) se oprise Moromete.” Simbol al vegetalului, salcâmul devine "el”, un martor, un actor al unei ultime scene istorico arhetipale, un contemplator și un contemplat ce se regăsesc pe un singur domeniu axiologic-adevărul devenit document al unei existențe. în contextul familiei, ca simbol matriceal al lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
descrisă este în perfectă consonanță cu aceea a căderii salcâmului, personificat și hiperbolizat: Este tăcerea începutului sfârșitului unei lumi anunțată mai întâi prin perceptibile semne, apoi prin înregistrarea lor în deplină derulare distructivă chiar în inima ei care este familia arhetipală. Tăcerii lumii îi corespunde încremenirea omului, într-o imagine statuară, tată și fiu, ce își simt rostul pierdut în lume: Dar, dincolo de timpul istoric, concret, și dincolo de această latură foarte precisă a conflictului, dialogul dintre tată și fiu, mereu întrerupt
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
acțiune de recuperare și implantare în literatura română a unor constante esențiale, o acțiune de reordonare și „europenizare“ a ei. Așadar, I. Negoițescu este un lovinescian de tip special: și el propune un sincronism, dar unul cu o Europă culturală arhetipală. Euforionismul înseamnă o întoarcere la mari valori ce au primit o „clasicitate absolută“, deci la un spirit al europenismului care funcționează ca normă estetică, morală și ontologică. Euforionismul reprezintă deci o cale de acces, deocamdată potențială, către ethosul occidental, căci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe, oglindirea întregului : întregul ființei tale particulare, întregul lumii reale și întreaga încărcătură de posibil pe care realul o presupune. Or, o altă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
exterior, gîndirea greacă, cea creștină, cea ebraică au tematizat, într-un fel sau altul, creația pornind de la o mișcare de retragere a divinului către abisul lui insondabil. în chiar interiorul lui, absolutul lasă astfel spațiu pentru un altceva, dă suport arhetipal pentru realitatea relativă a alterității, a creației, a lumii. în dialogul platonician care îi poartă numele, Parmenide începe prin a considera în mod absolut Unul absolut Unul care este Unu , realitate compactă, infinită, precedînd orice determinație, inclusiv cea a ființei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
un emotiv „privind în amintire” spre „Carpații veșnici”, ascultând depărtări unde „buciumă vise” își adună ficțiunile în reluate discursuri impresive; rămase întocmai ca la începuturi, izvoare, dihănii și celelalte sunt repere familiare, niște constante afective într-o geografie a satului arhetipal. Nostalgia alpestră este cel mai adesea în legătură cu sentimentul pierderii meleagului originar al copilăriei și reluarea imaginilor în care seninătatea ascensională ficționează cu tentă edenică, transformă spațiul poetic în priveliște mitică: „În munții noștri astăzi zăpezile torc leneș Izvoarele îngheață în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
de "scenă validată" și nu de "scenografie validată", o facem pentru că "scena validată" nu este un discurs propriu-zis, ci un stereotip devenit autonom, de-contextualizat și disponibil pentru a fi reinvestit în alte texte. Ea se fixează cu ușurință în reprezentările arhetipale popularizate de către mass-media. Poate fi vorba de evenimente istorice (apelul din 18 iunie), dar și de scene generice (cartea poștală, conferința). Tensiunile dintre scene Cititorul "Scrisorii adresate tuturor francezilor" primește în același timp un eșantion de discurs politic (scena înglobantă
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
următoarele concluzii: fiecare efect trebuie să aibă o cauză și cauza este anterioară temporal efectului. Următorul pas este acela de a considera ideile ca fiind din punct de vedere calitativ inferioare cauzelor care le-a provocat. Cauza are un rol arhetipal, fiind modalitatea prin care se creează ideea. Relația dintre idee și cauza sa este asemănătoare relației semințe plantă din Geneză. Fiecare idee are o cauză, pentru că este imposibil să identifici o idee care să pornească de la nimic, dar datorită modalităților
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
unde se întâlnesc elementele primordiale ale lui Bachelard, arhetipurile lui Jung, ambele având a priori semnificația lor. Ca idee centrală, trebuie să reținem că imaginile au capacitatea de a se structura în constelații, căci ele sunt dezvoltări ale aceleiași teme arhetipale sau variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului imaginii simbolice oferă o bună oportunitate de valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
este o manifestare primordială a psihismului, atunci semnificația profunzimii simbolice este o aptitudine de ordin subiectiv, o imagine fecundă în raport cu celelalte. Profunzimea de sens a imaginii se ilustrează în natura echivocă și ambivalentă a simbolizatului, imaginile apropiindu-se de nucleele arhetipale. De aceea, imaginile simbolice favorizează creativitatea imaginativă, în măsura în care ambivalența și opoziția devin factori producători de imagini esențiale. Gilbert Durand decelează operația participativă, declanșată de trecerea de la sensul propriu la sensul figurat al imaginii, care ia naștere din jocul subtil dintre
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aplicative construite în jurul esteticii Orodoxiei se pliază pe Tradiția canonică, liturgică, dogmatică și conciliară a Bisericii, pe acea Predanie ca unitate sigură de măsură a învățăturii christice. Epistemologic, estetica Ortodoxiei reconfigurează teoriile despre frumos din liturgică și simbolică: frumusețea divină arhetipală, frumusețea umană, frumusețea artei; relațiile dintre contemplația sensibilă, contemplația estetică și cea mistică; de asemenea autorul distinge relațiile dintre artist și opera sa, mai ales chestiunea kenozei auctoriale, ipostazele compozite ale artei: arta ca rugăciune, diaconie, catehizare, ca ansamblu de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
79, imaginează tainic, prin operațiuni specifice ("deviate orologerii") și conferă obiectelor închipuite o temporalitate nouă ("durând necunoscut"), demonstrând astfel ceea ce, în "Răsăritul crailor" Ion Barbu numea "natură [lor] planetară"80. Sunt, cu alte cuvinte, întruchipări ale unor principii existențiale fundamentale, arhetipale. Timpul, care, în experiența obișnuită, semnifică simplă succesiune de evenimente, aici, în spațiul textului literar, sugerează Ion Barbu, prin voința creatoare a artistului, se preschimba într-o nouă unitate spațio-temporală, prin care opera de artă transcende datul experiențial: Sub revoltă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
docilelor, vegetalelor raze - unde crimă fracției și a secundei expia acum în amestec 11. În Cartea X din "Republică", Platon condiționează mimesis-ul poetic de structură ierarhică a realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă la îndoială; cel al obiectelor și fenomenelor vizibile, care nu sunt decât reflecții palide, imperfecte ale formelor ideale și care, prin intermediul percepțiilor senzoriale, ne permit o cunoaștere indirectă a adevărului absolut
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
postmaioresciană. Existența și activitatea acesteia justifică deplin orice demers exegetic. Nu din alte rațiuni ci tocmai din sentimentul prețuirii lucide făță de o personalitate marcantă a generației amintite s-a născut cartea de față. Efortul nostru hermeneutic nu este nici arhetipal, nici tematist, nici structuralist, nici psihanalitic, nici abisal. S-a edificat aproape impresionistic, din iubire pentru un senior al spiritului, întemeindu-se până la urmă pe o feerie a frumoaselor citate... COORDONATE PRELIMINARE În monografia consacrată lui Titu Maiorescu (la origine
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
persoanei spre totalitate. Cu geometria ei, atotprezentă în civilizația europeană, crucea este imaginea alegerii care eliberează de dualitatea disjunctivă. Cu pregnanța celor două dimensiuni ale sale, ea ne pune în față, potrivit lui Andrei Pleșu 2 : schema inefabilă a totalității, imaginea arhetipală a contrariilor conciliate A-ți purta crucea e a mobiliza în jurul fiecărui episod de viață, în jurul fiecărei experiențe, oglindirea întregului : întregul ființei tale particulare, întregul lumii reale și întreaga încărcătură de posibil pe care realul o presupune. Or, o altă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]