1,328 matches
-
european în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Armamentul folosit poate fi categorisit în două mari categorii: armament defensiv și armament ofensiv. Armamentul defensiv, destinat protecției luptătorului era format din scut, cămașă de zale, platoșă și mai rar, armură. Țăranii chemați la oaste purtau pentru protecție haine de in matlasate, groase de 3-5 centimetri, cu cusături dese sau cojoace din piele. Armamentul ofensiv era formad din arme albe și arme de foc. Armele albe erau reprezentate de arme de
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
aprobată la 31 iulie 1930. În stema de la 1930 arcașul simboliza „vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”. Semnificația nu s-a schimbat nici în stema nouă. În noul blazon arcașul a fost îmbrăcat în straie și armură ca un arcaș din armata moldovenească din timpul lui Ștefan cel Mare. Coroana murală de argint cu șapte turnuri care timbrează scutul heraldic semnifică statutul de municipiu vechi pe care îl are orașul Bălți. Suporții stemei - doi cai de argint
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
heraldic (înalt de 1/2 din înălțimea a pânzei) cu stema mică a municipiului Bălți: dungat de douăsprezece piese, alb și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtând straie și încălțări roșii, armură galbenă, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de aceeași culoare, și trăgând spre senestra dintr-un arc, de asemenea galben. Deviza „Cedant arma togae” („Armele să cedeze locul togii”) este preluată din lucrarea „De oficiis” de Cicero
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
fost în cele din urmă rezolvate în 2007, când s-a deschis un nou depozit modern. Muzeul Orașului Belgrad se va muta în clădirea nouă de pe Strada Nemanjina din centrul orașului. Muzeul deține exponate interesante, precum Evanghelia din Belgrad (1503), armura placata complet de la Bătălia de la Kosovo Polje (1389) și diverse tablouri și gravuri. Un nou "Muzeu al Științei și Tehnologiei" este în construcție de la sfârșitul anului 2008. Orașul Belgrad are o arhitectură variată și neomogena, de la cea a centrului Zemun
Belgrad () [Corola-website/Science/297464_a_298793]
-
are la bază rânduri de trepte circulare, iar la partea superioară se află un acoperiș conic, cu șolzi pe rânduri concentrice de piatră, din mijlocul căruia se ridică o structură hexagonala. La partea superioară se află trofeul bifacial, înfățișând o armura cu patru scuturi cilindrice. La baza trofeului se află două grupuri statuare care conțin fiecare reprezentarea trupurilor a trei captivi. Înălțimea monumentului împreună cu trofeul este aproximativ egală cu diametrul bazei și are circa 40 metri. De jur împrejur, cele 54
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
un ornament muzical ce constă în alternarea rapidă intre două note adiacente, de obicei un ton și un semiton. Tactarea trilului se face de obicei împreună cu nota naturală ce urmează conform scării diatonice, iar mărimea intervalului dintre acestea depinde de armură. În muzica modernă, trilul este în general indicat de literele "tr" (sau se notează doar cu "t") puse deasupra trilului. Uneori, mai ales în notațiile din perioadele clasicismului și barocului, este urmat de o linie ondulată. Mordent () este un ornament
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
unui simplu obiect liturgic. Prin decorarea zidurilor lui Orsanmichelle, Donatello îl depășeste pe Pisano, mai ales prin statuia lui San Marco, una din primele sculpturi cu adevărat renascentiste. O alta sculptură valoroasă este statuia lui Sfântul Gheorghe, reprezentat într-o armură tipic romană. Cei mai cunoscuți sculptori renascentiști italieni sunt: Michelangelo, Donatello, Verrocchio, Gian Lorenzo Bernini. La nord de Alpi se remarca Tilman Riemenschneider. În Franța, Renașterea debutează în epoca lui Francisc I, care a promovat artiști ca: Benvenuto Cellini, Leonardo
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
conduse de Agathocles din Siracuza. Cetățenii cartaginezi serveau că ofițeri și călăreți. Banda Sacră era o elită de soldați de elită dotați cu cele mai bune echipamente. Aveau arme similare cu cele ale hopliților greci: sulițe, săbii, scut hoplon, precum și armură din bronz. Luptau în formația de falanga și erau instruiți precum hopliții. Se numărau 2500 de soldați în conformitate cu Diodor. Unitățile erau separate pe criterii etnice și lingivistice. Se încerca să se stabilească și să se mențină comunicarea dintre unitățile grecest
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
rânduri de infanterie grea în conformitate cu scrierile lui Polybius (denumită și Triplex Acies): în față erau 1200 de Hastați ce luptau cu săbii și aruncau cu sulițe ușoare denumite "pilum", 1200 de Principes echipați cu săbii, sulițe pilum și cu o armură din zale, și 600 de Triarii (soldați veterani), echipați cu sulițe lungi denumite "hastae" și cu armuri din zale. Fiecare armată consulară cuprindea patru legiuni. De asemenea, aliații "Socii" le furnizau trupe și unități de cavalerie "alae" pe lângă suportul aruncătorilor
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
astfel de coif a fost descoperit la Tarquinia. Coifuri Villanova au fost descoperite și în alte necropole din centrul și nordul Italiei și datează din secolele IX-VII î.H. Un tip de coif asemănător (însă fără creastă metalică) era „clopotul”. Armura conținea uneori platoșă de zale. La un moment dat, romanii au adoptat falanga de la hopliți, introdusă în Italia probabil de coloniștii greci. Primul autor care a folosit termenul de „falangă”(„φαλαγξ”) este Homer. Denumirea hopliți era derivată de la „hoplon”, un
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
unul lângă altul și lăsând partea dreaptă descoperită, pentru ca aceasta să fie protejată cel puțin de scutul soldatului vecin. Falanga greacă a apărut pentru prima oară în Grecia, probabil în secolul al VIII-lea î.H. Chiar dacă coiful, scutul și armura ofereau o protecție foarte bună, luptele corp la corp erau foarte periculoase, mai ales dacă inamicii erau echipați la fel de bine și erau la fel de agresivi. O falangă victorioasă suferea pierderi de circa cinci la sută, mai ales în primele rânduri. Luptele
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
noile unități semi-profesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au dispărut diferențele între clasele sociale. Toți legionarii aveau pilum și gladius. Soldații erau în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
venise ziua fixată pentru plata soldelor, el le-a ordonat ofițerilor să încoloneze trupele și să numere banii dați fiecărui soldat în văzul dușmanului. Așa că soldații, după cum le era obiceiul, au scos armele din teacă și au înaintat îmbrăcați în armură de zale, cavaleriștii ducându-și caii foarte împodobiți de căpăstru. Zona din fața orașului strălucea de argint și aur și nimic nu a fost mai plăcut pentru romani și mai înfricoșător pentru dușmanii lor decât acest spectacol”. Romanii aveau obiceiul de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
unde a fost descoperit un model în 1796, de către un băiat de 13 ani Coifurile de tip Imperial gallic erau împărțite la rândul lor în mai multe grupe: La fel și cele de tip Imperial italic erau împărțite în: Despre armura (lorica) din armata romană știm că existau mai multe tipuri (acestea fiind împărțite la rândul lor în alte categorii), dintre care se pot enumera: -armura lamellară -lorica graeca -lorica serta sau -lorica laminata În secolul I î.H., armura de
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Despre armura (lorica) din armata romană știm că existau mai multe tipuri (acestea fiind împărțite la rândul lor în alte categorii), dintre care se pot enumera: -armura lamellară -lorica graeca -lorica serta sau -lorica laminata În secolul I î.H., armura de zale (lorica hamata) era folosită de majoritatea legionarilor și mulți au continuat să o folosească chiar și după apariția loricăi segmentata. Unele lorica hamata erau confecționate dintr-un aliaj din cupru, însă majoritatea erau făcute din inele de fier
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Un inel putea fi legat de alte patru sau sudat în întregime. Diametrul interior era de 5 milimetri. Umerii lorici hamata erau asemănătoare cu cele ale grecilor„Linothorax”. Lorica hamata se potrivea pe corpul soldatului mai bine ca oricare altă armură. Lorica hamata cântărea între 10 și 15 kilograme. Numele de „lorica segmentata” datează din secolul al XVI-lea Lorica segmnetata era formată din patru părți: una pentru umăr și una pentru fiecare parte a torsoului . Lorica segmentata a fost folosită
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
de „lorica segmentata” datează din secolul al XVI-lea Lorica segmnetata era formată din patru părți: una pentru umăr și una pentru fiecare parte a torsoului . Lorica segmentata a fost folosită, probabil, doar în perioada Principatului. O parte dintr-o armură mai veche a fost descoperită la Kalkriese, unde probabil avusese loc Bătălia din Pădurea Teutoburg. Lorica segmentata este prezentă pe Columna lui Traian (scenele XXXI și XXXVII). Russell Robinson a reușit să restaureze trei platoșe din fragmente descoperite la Corbridge
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
lorica hamata. Sturctura unei lorica segmentata era una complexă, fiind formată din mai multe plăci legate cu catarame,cârlige, aliaje de cupru și curele de piele pe dedesubt. Reacțiile chimice dintre garniturile de bronz și plăcile de fier favorizau coroziunea. Armura a renunțat să mai fie folosită ]n secolul III d.H. Toate tipurile de armuri din toate perioadele aveau un tip de veșmânt căptușit, care nu era pus direct peste tunică. O sursă târzie numește acest veșmânt thoramachus, iar altă sursă
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Aceasta mai aare și pe reprezentări ale purtătorilor de stindarde, muzicienilor, trupelor de cavalerie, chiar și în trupele auxiliare de infanterie. Spre deosebire de lorica hamata, lorica squamata se strica mai repede., de aceea arheologii au descoperit mai multe plăcuțe separate. Această armură erau confecționată de obicei dintr-un aliaj din cupru, dar putea fi făcută și din fier. Dimensiunea plăcuțelor era diferită de la o cămașă la alta, dar în cea mai mare parte erau mici, având o lungime de cel mult câțiva
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și secolul II d.H.. Aceasta era similară cu cu modelele mai vechi,numai că avea plăcile de metal în foma de pene, de unde vine și numele ei („pluma”=„pană”). Pe lângă acestea, existau armuri și pentru gladiatori. Printre aceste tipuri de armură se numără: Despre sistemul nomenclaturii romane știm faptul că acesta era destul de divergent față de astăzi. La început, era un nume personal (praenomen). Numărul acestora era limitat, iar în perioadele istorice, mai puțin de zece erau comune tuturor, și erau abreviate
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
STIPENDIORVM IX ANOR XX IX NATIONE BELGA EX COLEGIOFABRICE ELATVS H S E”. Acesta este dedicat unui inginer al Legiunii XX Valeria Victrix, pe nume Julius Vitalis. "Vezi detalii pe : Îmbrăcămintea în armata romană" A fost acordată o mare atenție armurii și echipamentului roman, în schimb îmbrăcămintea a fost practic ignorată. Ideea că soldații romani au purtat doar tunică și ghete (adăugate la echipament) este greșită. "Tunica" În lumea romană și greacă haina principală a unui civil roman era o tunică
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
umple cu cristalele tăioase, își face arc și săgeți cu cap de cristal, precum și sulițe, înținează stânci, umple butoaie cu napalm și fixează între stânci capsulele zburătoare. În cele din urmă pleacă să înfrunte dronele lui Aku, îmbrăcat într-o armură improvizată din tinichele, călare pe calul de povară cu șase picioare și fluturând un steag cu blazonul casei sale și trei urme de labe de câini. Lupta se desfășoară astfel: După bătălie, câinii îi mulțumesc, iar Jack pleacă în căutarea
Prima luptă () [Corola-website/Science/319253_a_320582]
-
liniei principale. Înainte de luptă velites se postau în fața formației principale pentru a ascunde manevrele legionarilor, acționând și ca suport pentru cavalerie (equites). Soldații trebuiau să își cumpere echipamentul cu bani proprii, motiv pentru care foarte puțini își permiteau căi sau armura completă. Imediat în spatele Velites se aflau Hastați, legionari tineri și nerbdatori așezați în Manipule de căte 1200 de oameni. Fiind tineri nu aveau prea mulți bani deci își permiteau doar un scut, un coif, două pila, un gladium și o
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
completă. Imediat în spatele Velites se aflau Hastați, legionari tineri și nerbdatori așezați în Manipule de căte 1200 de oameni. Fiind tineri nu aveau prea mulți bani deci își permiteau doar un scut, un coif, două pila, un gladium și o armura. Chiar în spatele lor se aflau Principes, postăți tot în manipule, erau soldați un pic mai bătrâni, echipați cam la fel dar dispunând de arme de calitate superioară. După Principes se aflau Triarii, a căror formație conține doar 600 de oameni
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]
-
Principes se aflau Triarii, a căror formație conține doar 600 de oameni deoarece erau veterani și în număr mult mai mic decât ceilalți soldați tineri. Triarii erau echipați cu sulițe numite Hastae, și erau dintre puținii care își permiteau o armura completă, similară cu cea a legionarilor de dupa reformele lui Gaius Marius. În urmă reformelor lui Marius, armura română devenise mult mai rezistentă și mai bine făcută, fiind furnizată din fondurile statului. Echipamentele române variază din ce in ce mai mult, odată cu exploatarea tehnologiilor triburilor
Legiune () [Corola-website/Science/316073_a_317402]