1,870 matches
-
Trebuie să-mi spui ce știi. Eu, eu... În mod normal, Maggie ar fi pălmuit bărbatul care ar fi apucat-o în felul acela. Dar își dădu seama că nu era un act de agresiune, ci de disperare. Liniștea, chiar aroganța pe care le văzuse în casa asta ieri dispăruseră acum. Pentru prima dată, Maggie văzu ochii acestui tânăr fiu lăcrimând. — Dacă ai suficientă încredere în mine încât să-mi spui cum te cheamă, o să-ți zic tot ce știu. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
inovații, mulți oameni erau încântați că balonul companiilor dot-com se spărsese - exact în momentul când ei își pierduseră slujbele. Aceștia nu înțelegeau ce se întâmpla. Era vorba despre cum să nu creezi niciodată iluzia posibilității de a face profit sau aroganța de a nu avea niciodată clienți. Da, era multă reclamă exagerată și erau mult mai multe vise. Era parte din experimentul măreț legat de inovație, care însemna mai mult decât doar niște idei, ci o forță economică care schimba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
orice Întîrziere În Îndeplinirea obligațiilor dvs.“. Anii șaizeci, Începutul anilor șaptezeci: am o Întreagă colecție din aceste scrisori care ar fi mai la locul lor pe masa unui istoric sau a unui sociolog. Tonul lor este revelator În ce privește o anumită aroganță generalizată. Societatea Își putea permite să nu țină seama de ciudățeniile fiecăruia. Cei care nu erau În regulă față de ea erau mai puțin numeroși decît astăzi. Fără Îndoială că eu nu eram În regulă nici față de mine Însumi. Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
St. Petersburgului erau liniștite și albe, iar clădirile, atât impozantele edificii din piatră cât și șandramlele din lemn făcute de mântuială între ele, îi apăreau stranii. Trântite în întinderea înzăpezită care le lăsa indiferente, acestea apăreau fragile și visătoare în ciuda aroganței și energiei pe care construcția lor o implica. Porfiri intră în marea piață de la Arcada Apraxin din Strada Sadovaia, aproape de intersecția cu Aleea Apraxin. Trecând pe sub icoana Sfâtului Nicolaie care era atârnată peste îngusta poartă de lemn, el pășea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
într-o rochie gri curată peste care avea un șorț bine apretat. Părul îi era legat strâns înăuntrul unei bonete albe. Avea o față atractivă și inteligentă. Porfiri simți o independență ageră, care putea fi confundată, de bună seamă, cu aroganța sau chiar impertinența. Avea ochii erau întrebători, fără a fi suspicioși, iar în purtarea sa se ghicea o nerăbdare care sugera că a fost deranjată de la o muncă importantă. El îi estimă vârsta în jur de vreo treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
încurajatoare. ă Așadar, Porfiri Petrovici, dumneata chiar crezi că ai destule probe pentru un habeas corpus? ă Chiar am, excelența voastră. Nu mi-aș fi permis să vă deranjez dacă nu le-aș fi avut. Liputin strâmbă din nas cu aroganță. ă Omul a murit singur. Într-o cameră încuiată. Chiar dumneata ai scris în raport că nu există urme ale unui atac. Sânge nu-i. Răni nu-s. Nici leziuni. Iar epiderma e intactă. ă Am scris acolo că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a venit după mine. — Te rog, întoarce-te și cere-i scuze. — Eu? — Da, tu. Nici nu mă gândesc. — Nu uita că depinzi totuși într-un fel de ea, încercă Dinu. — Eu nu depind de nimeni, i-am declarat cu aroganță. Eu nu depind decât de talentul meu. Dinu mai făcu o încercare: — Nu crezi că un bărbat n-are voie totuși să se poarte ca un bădăran cu o femeie? Numai că a stricat totul vrând să întărească efectul vorbelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
au văzut nimic rău În a rupe bucăți din cele mai sacre și mai minunate locuri ale lumii și a le aduce acasă pentru făloasă arătare. — Chestia asta denotă o oarecare inocență, nu crezi? observă Wakefield. Sau să fi fost aroganță? Lipsă de sensibilitate? Poate un fel de omagiu naiv adus Istoriei, cu I mare? De fapt, pietrele jefuite Îi aduc aminte de lingurița pentru sare din buzunarul lui, o ofrandă adusă Diavolului. Poate că acești turiști, poate chiar toți turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
De ce? — Din cauza alcoolului. Judy, doctorița din dreapta lui, îl fixa cu ochii ca niște mărgele. — Și a pantalonilor strâmți. Sper că porți boxeri. Fran se abținu să nu râdă și întâlni privirea lui Laurence. Se simțea bine. Nu avea nimic din aroganța unei mari personalități, la care se așteptase. Fără să vrea, Fran simți o atracție electrică, asemenea scânteii iscate la contactul dintre două fire. Simți chiar că și el era conștient de asta. Apoi altcineva i se adresă și el își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Că elementele virtualei estetici postmoderne sînt deja prezente aici înaintea adoptării unei estetici moderniste - e adevărat. Ele ilustrează epuizarea unei paradigme și a unui limbaj, tatonarea și experimentarea altor limbaje, alternative, infuzia emancipator-demofilă de elemente „marginale” și „plebee”, alternative în raport cu aroganța narcisiacă, devitalizată a Artei. Tendințe moderniste ieșene. Versuri și proză, Fronda, Absolutio. Despre revistele simboliste și postsimboliste efemere din România de dinaintea Primului Război Mondial există numeroase referințe și cîteva abordări monografice de sinteză. Cea mai atentă și mai amănunțită explorare îi aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
seamănă cu Sophia Loren, dar lui îi era imposibil să vadă vreo asemănare. Când era mică, se strâmba la el. Acum, că era mare, nu mai făcea astfel de gesturi vulgare, dar nasul ei în vânt era o mărturie a aroganței și a atitudinii sale disprețuitoare față de bărbați, față de lume și viață, în general. „O să-i cadă nasul într-o bună zi“, gândi Takamori. A vrut s-o piște zdravăn, dar știa că dacă încerca să facă una ca asta, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să zîmbesc. SÎnt atît de Încîntători Împreună. Apoi, atenția mea se Îndreaptă iarăși spre Andy. Nu-mi trebuie decît cinci minute ca să-mi dau seama ce anume nu-mi place: nu-mi place felul În care vorbește cu Lisa și aroganța lui. — Iubițel, spune el, Întinzîndu-se pe canapea și Întorcîndu-și puțin capul, astfel că vocea Îi ajunge pînă În locul În care ea o schimbă pe Amy, dar nu face, de fapt, nici un efort să se uite la ea. Ai uitat cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că tu ești cel pe care-l așteptăm. Nu prea ai față de profesor. Eu sunt Hrothaharijaz, ceea ce vrea să însemne „războinic curajos“. Cine nu cunoaște limba noastră îmi zice Rotari. Mi-a venit să-l pun puțin la punct pentru aroganța lui, răspunzându-i în longobardă: - Hrothaharijaz, am să-ți spun Rotari numai fiindcă are un sunet mai plăcut pentru urechile mele romane. E-adevărat că nu prea arăt cum se cuvine, dar a trebuit să plec din Cividale în mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe obraz cu unghiile lui lungi pictate, măsurându-mă din cap până-n picioare. După care a zis: - Mâine dis-de-dimineață o să plecați. O escortă o să vă însoțească până în port, și de-acolo un vas o să vă ducă până-n Etruria. Obișnuita mea aroganță și nestăpânirea de sine atunci când mă simțeam călcat pe coadă m-au făcut să răspund: - Nu de la tine, ci din partea papei Severino primesc ordine. Și-apoi mai e nevoie de două peceți pe documentul negocierilor. Deși ridicasem tonul, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
impunerea acelei triade, în pofida tuturor discordiilor între creștini, a pizmei și a anatemizărilor reciproce, a excomunicărilor încrucișate. Toată lumea spunea că Dumnezeu pentru om era de nezărit și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare exista ceva mai absurd? Aroganța teologilor falsifica printr-un noian de cuvinte zise și scrise simplitatea substanței. Până și în cetatea din Bobbio încercaseră să se strecoare susținătorii și detractorii monotelismului pe care papa Onoriu îl împărtășise, în timp ce papa Martino dorea să-l nimicească. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a sfiit să pună dualismul gnostic și în Dumnezeu cel Atotputernic, în loc să-i prețuiască esența intimă, care nu poate fi definită prin asemenea cuvinte.2 Te-am pus doar în gardă și mă rog pentru tine să te eliberezi de aroganța minții. Află că fiica înțelepciunii și a cunoașterii este smerenia. Lasă-te încrezător în brațele Sale, căci puterea stă în Mântuire. Adio, Stiliano; ai crezut că mi-ai fost doar discipol și, de fapt, mi-ai fost totodată și învățător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lighenașe. Au venit chiar și preoți catolici, pretinzând că pot să o vindece, înveșmântând-o în bucăți de papirus pe care erau scrise numele apostolilor și folosind moaște uscate, rupte din cadavrele sfinților. Observându-mi scepticismul, m-au întrebat cu aroganță ce medic putea fi mai mare decât Iisus Hristos și martirii săi. Preoții arieni și cei păgâni s-au mărginit să facă doar unele descântece și acatiste. Noi doi ne uitam unul la altul în tăcere, prea obosiți să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bucureșteană, pe care n-o definitivase încă. Imaginile erau neprelucrate și multe cadre erau luate prost. Pe la jumătatea filmului apărea Andrei Ionescu, mângâindu-și părul de la frunte și pe după ureche, până la bărbie. Avea privirea insolentă a lui Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ocupă tocmai cu acest lucru, după cum am aflat, uitați-vă pe acest dosar, în care am adunat toate datele privind istoricul ei. Zogru îl privea prin ochii micșorați și leneși ai lui Victor Ionescu și aproape că îi simțea acestuia aroganța tuturor strămoșilor care curgeau din Ioniță Bubosu. Îi făcuse semn să se așeze în scaunul din fața biroului și deschisese dosarul, curios, gândindu-se la câți bani cheltuise Josh ca să fac rost de documentație, dând în stânga și în dreapta pliculețul cu dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
banale; bucuria de a aduna imagini și de a le pune în ordinea pe care o crede ea interesantă i se părea suprema biruință asupra vieții. Îi disprețuia din fundul sufletului pe artiștii măcinați de dileme și care respingeau cu aroganță orice muncă pe care o considerau neartistică. Îi disprețuia și pe funcționari, adică pe artiștii-funcționari, cum era Andrei, și era încredințată că oricine atinge o stare estetică construind ceva poate fi socotit artist. Ea nu disprețuise niciodată desenele stângace ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
meu e mai complicat, pentru că eu am avut patru mame, fiecare dintre ele interzicându-mi, învățându-mă sau lăudând altceva, dându-mi fiecare daruri diferite sau lăsându-mi povara altor frici. Lea mi-a dat naștere și totodată superba ei aroganță. Rahela mi-a arătat unde se pun cărămizile de moașă și cum să-mi aranjez părul. Zilpa m-a făcut să gândesc. Bilha, să ascult. Nici una dintre mamele mele nu condimenta friptura la fel ca alta. Nici una nu vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zilpa semănau cu tatăl lor și aveau amândouă nasul familiei, ca și Iacob, de altfel - un cioc de șoim regal, care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
povestit toate detaliile acestui ultim scandal. Mama și mătușile mele îl înțelegeau perfect pe Iacob și erau de acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a întrebat ce s-a întâmplat. Când a fost limpede că o să supraviețuiesc, m-a întrebat dacă să trimită vorbă la Mamre, pentru că recunoscuse zdrențele rămase din rochia mea. Dar eu am zis nu. Terminasem cu viața de sclavă, cu aroganța Rebecăi și cu Canaanul. Singura mea dorință era să mă întorc acasă și să simt mirosul fluviului și parfumul lotusului dimineața. I-am spus că aș vrea să se știe că sunt moartă la Mamre și femeia m-a ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să aștepte destul de mult În salon. O senzație de neliniște se degaja din marea Încăpere austeră. Lucas o puse pe seama șirului de portrete care, de ambele părți, păreau că fac de gardă. Privirile semețe ale strămoșilor Kersaint Îi fixau cu aroganță de pe Înaltele lor cornișe. Pentru a mai destinde atmosfera, Fersen o Întrebă pe Marie ce știa despre acele trufașe personaje. Ea arătă spre una din pînze, portretul În picioare al unui tînăr ofițer cu aer mîndru. O plăcuță de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]