1,654 matches
-
îi dezvălui lui Callistus locul unde Calpurnius Piso se întâlnea cu senatorul Junius Silanus și prefectul Sertorius Macro, cel iute la mânie. „Este intolerabil să fim obligați să-i spunem Augustus unui băiat de douăzeci și șase de ani“, izbucnise arogant Calpurnius. Iar ceilalți insinuaseră că „băiatul“ nu era foarte prudent: „Are o escortă mică, îi place să călărească peste câmpii...“ Împăratul își aminti de palatul de la Antiohia, de ziua când auzise glasul tatălui său în încăperile din fund, în timp ce senatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tandre chemări corporale spre ceva bănuit, dar Încă interzis din frică și timiditate, când cuțite de Înjunghiat pe la spate. Priviri inocente, priviri tandre, priviri cochete, priviri geloase, priviri rănite, priviri prefăcute, priviri promițătoare, priviri impure, priviri pure, priviri vinovate, priviri arogante, priviri disprețuitoare, priviri dulci, priviri reci, priviri distante, priviri supuse, priviri provocatoare, priviri parșive, priviri ucigașe, priviri directe, priviri indirecte, priviri interiorizate, priviri senzuale, priviri rafinate, priviri voluptoase, priviri scormonitoare, priviri indolente, priviri inteligente, priviri leneșe, priviri interogative, priviri afirmative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu e nevoie să fii brazilian să recunoști bossa nova când o auzi. — Scuze, cred că nu ți-am reținut numele. Tu ești? întrebă Adriana cu ochii mari. Știa de ani buni de experiență că, dacă îi tratezi pe cei aroganți ca pe niște nimeni, sunt ai tăi pe vecie. Lui îi cam pierise zâmbetul de pe buze, dar apoi a început să surâdă cu un aer care părea să spună Ia te uită, un adversar, îmi place. Și, chiar dacă el nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
aranjă cât putu mai modest pe canapeluță. — Ei? întrebă el. Henry o măsură din cap până în picioare, dar, din fericire, rămase inexpresiv. — Ei bine, e categoric o pacoste, spuse ea înainte să-și dea seama ce stupid sună. — Pacoste? — E arogant — exact cum ziceai și tu — dar sunt convinsă că până la urmă ne vom descurca. Când am vrut să stabilim următoarea întâlnire, a sărit repede că el nu mai vine în Manhattan. Henry se uită mirat. — Păi nu locuiește în West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pe japonezi. Îi plăcea curajul și stoicismul lor, ca și tristețea lor, care Îi atingea o coardă sensibilă, el nefiind niciodată trist. Chinezii, pe care Jim Îi cunoștea bine, erau un popor rece și adesea crud, dar, În felul lor arogant de a fi, erau uniți, În timp ce fiecare japonez era singur. Toți aveau la ei fotografii cu lor identice, mici imagini formale, ca și cînd Întreaga armată japoneză fusese recrutată doar dintre clienții fotografiilor din pasaje. În călătoriile lui cu bicicleta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
respecta foarte mult. Totuși, știa că domnul Maxted nu va fi șocat de lucrul acesta. Jim Îl admira, era un arhitect devenit antreprenor, care proiectase teatrul Metropole și numeroase cluburi de noapte din Shanghai. Jim Încerca adesea să imite stilul arogant al domnului Maxted, dar constată curînd că a fi atît de relaxat era o treabă obositoare. Jim nu se prea gîndise la propriul său viitor - viața În Shanghai se trăia intens doar În prezent - dar Își imagina că, atunci cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fel În conducerea afacerii. Asta urma să cadă În sarcina lui Ruby. Desigur că Ruby profită această șansă, dar ea și cu Stella avură câteva Întâlniri pentru a discuta treburile necesare Începerii afacerii. Stella era o femeie elegantă și destul de arogantă, cu o față incredibil de netedă și cu un locțiitor de copil sub forma unei potăi lătrătoare pe nume Blanche. Prima lor Întâlnire a avut loc la The Sanderson. În momentul În care Stella a pus ochii pe Ruby, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scoase definitiv din registrul de moașe. Și cine ți-a fost obstetician? Întrebă Ruby. —Îl cheamă Hardacre. Tom Hardacre. —Glumești, nu? strigă Ruby. E băgat În treaba asta? Dar e un nume În domeniul nașterilor naturale. Adică, sigur că pare arogant și prea plin de el, dar o mie și una de doctori se poartă așa. Nu se poate să fie băgat În așa ceva. Păi, te asigur că e. —OK, dar de ce nu l-ai pârât superiorilor? Hannah izbucni În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dispreț. Deschise o sticlă de vin și se așeză pe canapea, dând pe gât Sauvignon și Încercând să se calmeze. Se Întrebă ce aveau să facă Hardacre și Jill acum. Vor dispărea fără urmă? Se Îndoia. Hardacre era un bătăuș arogant și Jill avea probabil să se calmeze până la urmă și să continue să facă ceea ce i se spunea. Perechea urma să aștepte ca ea să se ducă cu povestea ei la ziare. Apoi să angajeze avocați care aveau să lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cu degetele pe genunchi, scandând timpul robustei sale tăceri. Nu mă simțeam în largul meu cu el. Tu îl cunoști așa cum este astăzi, dezorientat, blând și foarte iubitor cu tine. Dar cu șaisprezece ani în urmă mai avea încă expresia arogantă și lipsa de îngăduință care îl făcuseră să ajungă atât de departe în meseria lui. A fost unul dintre arhitecții cei mai importanți din acest oraș, atunci când va muri o stradă va purta cu siguranță numele lui. Începea să îmbătrânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
după toate astea el continua să fie la fel de mândru de frumusețea nevestei, ridicându-i-o în slăvi față de toți, și mergea alături de ea, când ea îi devenise acum călăuza de orb, cu același aer trufaș și cu aceeași atitudine sfidător arogantă ca mai înainte. „Ați văzut vreo femeie mai frumoasă?“, întreba el, și toți, știind prin ce trecuse, erau cuprinși de milă față de sărmanul fogueteiro și-i proslăveau frumusețea soției. — Și ce, pentru el nu continua să fie frumoasă? — Poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dintr-o singură propoziție, pe care o declamă cu accentul său rusesc pronunțat: „Dradzii mei copii, voi sunteți copacii, iar noi Îngrășămintele“. Oare ar trebui să crestez cuvintele astea aici, precum un deținut pe peretele celulei sale, pentru ca acest Yoezer arogant să le citească? Ca să-l silesc să se gândească la noi? Dar până atunci, nu vor dispărea oare varul, tencuiala, poate chiar și zidurile? Peste o sută de ani viața va fi mai vioaie, mai energică, mai cumpătată și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În lumina rece și transparentă. Balcoanele, gardurile, mașinile, totul lucea după ploaia din timpul nopții. Deși dormise mai puțin de cinci ore, se simțea proaspăt și energic. Își făcu exercițiile de gimnastică În fața oglinzii, contrazicând-o tot timpul pe crainica arogantă de la știrile de la ora șapte, care era În stare să spună fără ezitare ce aveau de gând să facă sirienii, ba chiar găsise o soluție simplă pentru a le dejuca planurile. Fima zise fără mânie, mai degrabă cu un ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
minte harta Africii, de la nord la sud, din Egipt până În Namibia, apoi de la est la vest, din Madagascar În Mauritania, căutând numele țării din careul Tamarei. În tot acest timp Îl vedea cu ochii minții pe doctorul Gad Eitan, vikingul arogant cu mișcări de felină, ca pe un copil amărât și neiubit, rătăcind pierdut prin junglele și deșerturile Africii. Nu găsi răspunsul. Dar se Întrebă dacă și cei ce vor veni după noi, Yoezer și contemporanii săi, cei ce vor popula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
militar cu o mitralieră montată pe capotă să-l convoace la o Întâlnire cu președintele țării. Biroul președintelui se afla Într-o sinagogă mică, la subsol, la marginea cartierului rusesc, În spatele poliției. Lângă masa de scris stătea un ofițer britanic arogant, cu o curea de piele peste uniforma neagră. Îi oferi lui Fima posibilitatea de-a semna de bunăvoie declarația prin care recunoștea asasinarea câinelui care În vis se tranformase Într-o femeie al cărei cadavru zăcea la picioarele Sfântului Chivot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înțelege În sfârșit că nu au nici o șansă politică sau militară sau de orice fel, și vor veni să se roage de noi, cu coada Între picioare, să facem pace cu ei. Iar În ziarul Hadașot dădu peste un articol arogant, care se voia satiric, ce sugera, mai mult sau mai puțin, că În loc să-l fi spânzurat pe Eichmann, ar fi trebuit să avem prevederea de a-l cruța, ca să ne putem folosi de talentele și de experiența lui organizatorică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
venea la gură, vorbe pe care alții ar fi trebuit mai întâi să și le formuleze în gând; pleașca asta îi picase pur și simplu lui W. din cer, și el încă mai crede că poate ordona aici ca un arogant care nu-i în stare de nimic, își închipuie că numai el deține soluția potrivită. —Mă cac pe conducerea ta corectă! și Hackler luă un teanc de acte de pe masă, îl azvârli înspre perete și trânti ușa. W. rămase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
personajul din varianta În volum a cărții și am inventat altul care să Îi ia locul. — Deci era Într-adevăr portretizat Whistler? — N-am putut contesta asemănarea. Și cred că l-am făcut pe Joe Sibley puțin cam vanitos și arogant. Dar m-am gândit că Jimmy Whistler o să dea dovadă de umor. La urma urmelor, pe vremuri am fost amici. Și nici unul dintre ceilalți nu s-a supărat. — Care ceilalți? — Ceilalți prieteni ai mei din Cartierul Latin. Armstrong, Lamont, Poynter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrisoare sub formă de corespondență trimisă pe front, destinată Bateriei Kaiserhafen, unde fusesem instruit în calitate de tunar șase. Nu mai știu ce anume era scris în ea cu o grafie frumoasă, dar tunarul care tocmai își primise uniforma a fost destul de arogant încât să corecteze în mare grabă câteva greșeli de ortografie și să trimită înapoi scrisoarea, notată cu cerneală roșie, așa cum făceau profesorii, însoțită de câteva rânduri cu un conținut posibil poetic. După asta, prima mea iubire s-a stins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la Wersten și mai departe, la Holthausen. Pe amândouă părțile mănunchiului de linii exista hrană pentru mai multe zile. Ucenicilor sau practicanților, cum le spunea Korneff, nu le păsa că trebuiau să-și îndeplinească îndatoririle de la ora prânzului, cu animalul arogant tras de funie, chiar dacă în felul acesta le era consumată o bună parte din pauza de masă. Unul dintre ucenici, un ochelarist pentru care lucrul cu piatra era dificil și care din cauza asta, mai târziu, s-a mutat la poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
despre Levine? — Are rău de mare. — Sub apă nu se mai mișcă nimic, deci nu va fi o problemă cu asta. Dar ce crezi despre el ca persoană? — Mă Îngrijorează, spuse Norman. — Și pe mine. Dar Harry Adams? E cam arogant. — Da, dar asta e probabil de dorit. Studiile au arătat că cei care se descurcă cel mai bine În situații de presiune psihologică sunt oamenii pe care ceilalți nu-i plac, indivizii descriși ca aroganți, Înfumurați, enervanți. Așa o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Dar Harry Adams? E cam arogant. — Da, dar asta e probabil de dorit. Studiile au arătat că cei care se descurcă cel mai bine În situații de presiune psihologică sunt oamenii pe care ceilalți nu-i plac, indivizii descriși ca aroganți, Înfumurați, enervanți. Așa o fi, admise Barnes. Dar cum rămâne cu faimoasa lui lucrare științifică? În urmă cu câțiva ani, Harry era unul din cei mai fervenți susținători ai proiectului SETI. Și acum, când am găsit ceva, a devenit dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted. — Ceva personal. Ted ridică din sprâncene, dar nu mai spuse nimic. Harry ieși și se Îndreptă spre Cilindrul D. Norman și Ted rămaseră singuri. Tipul e ciudat, spuse Ted. — Este? — Știi bine că așa e, Norman. Și pe deasupra și arogant. Probabil pentru că e negru. În compensație, nu crezi? — Nu știu. — Aș zice că din cauza asta are o atitudine provocatoare. Pare să deteste tot ce e legat de această expediție. Oftă. — Firește, toți matematicienii sunt ciudați. Probabil că nu are nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să-mi spui că exagerez. — Nu vreau să te descurajez, spuse Norman. — Dar nu-l vezi pe extraterestru? Nu, nu-l văd deloc. — La dracu'! strigă Ted, aruncând hârtiile Într-o parte, Îl urăsc pe ticălosul ăsta. Este atât de arogant că mă Înnebunește... Și, colac peste pupăză, mai e și tânăr! — Iar tu ai patruzeci de ani, remarcă Norman. Nu s-ar putea spune că ți-ai trăit traiul. — Pentru fizică, s-a dus, spuse Ted. Biologii pot uneori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să mă asculți. Cu Harry e o problemă. Sunt atent la tot ce spui, Beth. — Și? — Nu am fost de față la acest episod, deci nu pot să știu adevărul. Ce pot spune acum e că Harry a rămas același - arogant, disprețuitor și foarte, foarte inteligent. — Și nu crezi că s-a scrântit? — Nu mai mult decât oricare dintre noi. — Dumnezeule! Ce trebuie să fac ca să te conving? Am avut o Întreagă discuție cu acest om și acum nu mai recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]