5,287 matches
-
poate introduce în nas un cornet, care-i permite bolnavului să respire normal [157]. Se utilizează în refaceri totale sau subtotale ale pleoapei inferioare și, de asemenea, în refaceri segmentare, depășind jumătate din lungimea pleoapei inferioare, refaceri bi-palpebrale, entropion, trichiază (arsuri, trahom, exereză exagerată a tarsului etc.), mutilațiile palpebrale, în care grefa condro-mucoasă joacă rolul de dublură a lamboului. Grefa condromucoasă este indispensabilă corectării insuficienței tarsului sau încurbării sale. Se utilizează, de asemenea, în recidive, în cazul când tarsul este prea
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
Moartea, steaua necruțătoare, trecând prin sabie până și nou-născuții. Și-o cruce de lemn de cireș ridicată pe Everest și pe ea bătut Celsius, pe creștet cu coroană de spini. Și sub tălpile lui pline de sânge o piele cu arsuri de gradul șapte, Pământul. Iar când termometrul arătă 42 de grade am văzut zeitatea Cutremurului dansând peste Eurasia, zeitatea înghețului înfulecînd Polii, zeitatea Potopului strivind Japonia sub călcâi. Și zeul întunecat al adâncurilor, Nife răzbunătorul, își făcu deodată auzită vocea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai mult decât pe acest necunoscut coleg care, cu inteligență și încăpățânare, își vede mai departe de distinsa lui revistă de filologie, în vreme ce, în jurul nostru, lumea arde... Rotunjesc cu grijă fiecare literă, silindu-mă să nu iau în seamă nici arsura pleoapelor, nici fierbințeala uscată a palmelor, nici obișnuita lipsă de chef cu care mă lupt de la o vreme. Gheridonul este mult prea jos, astfel că scriu gheboșat, într-o poziție nesănătoasă, și totuși nimic nu mă poate decide să schimb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
am ajuns încât nu pot da de perete o ușă înțepenită ? Iată, totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se spune AZP - Aparat de Zăpăcit Pula. Dar asta nu e singura lui problemă. — Al tău arată de parcă a fost șutit din mormîntul lui Tutankamon, zice cineva privind cîrpa zdrențuită, fără o culoare anume, dar plină de pete maronii - niște arsuri medievale, ai putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca un măgar. — Ce te uiți așa la ei, ascunde naiba mai repede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-mi golesc cu putere plămînii În interiorul cuptorului. Și cam asta a fost. Ca În desene animate. Suflul micii explozii m-a deplasat un pic În spate, dar, În linii mari, nu mi-a deranjat poziția. În schimb, urmăresc efectele arsurii. Ambele brațe Îmi sînt arse, părul fumegă pe ele, iar pielea e Înnegrită și pare de broască - mai ales pe brațul drept, care s-a Întîmplat să fie exact În dreptul gurii boilerului, pentru că În el mă sprijineam. Jumătate de față
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prăbușesc În fund În timp ce În baie năvălesc OS- ul și cîțiva colegi soldați. Bubuitura s-a auzit de afară și se miră rîzÎnd că mai sînt Întreg. Locotenentul Soare insistă să merg la infirmerie, bășicile de pe brațe nu arată bine, arsura pare urîtă și trebuie Îngrijită. Îi arăt tuburile și cutiile de alifii și de creme pe care le-am primit să-mi repar dezastrul. Mă rog, un isteț mi-a aruncat În grămada de pe pat și o cremă de hemoroizi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să asculte un pic ce-i spun... Ce mare căcat, fac o baie (asta e, lucrurile au stat de-așa fel că n-am apucat să mă spăl cum trebuie, că doar nu-s dilimache să mă omor după jeg!), arsura se vindecă pînă joi... nu, pînă miercuri (a fost un accident, o Întîmplare nefericită - chiar nu poate să Înțeleagă ?), o să dorm un pic și-mi revin (așa arată toate santinelele, palide și lente)... Și, oricum, ce mai contează toate astea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ar fi bine să-ți revii pînă mîine, că mergem la spitalul militar. Ne așteaptă domnu’ Popescu. — Popescu sau Ionescu? Întreb cu o voce răgușită. Tace o clipă, i se schimbă expresia. — Popescu, soțul Getei. E dermatolog. O să-ți vadă arsura. Geta mi-a zis că, dacă vii cu trimitere de la medicul unității, te ține În spital o vreme. — Geta? Întreb cu aceeași voce arsă. Popescu sau Ionescu? Același tren care oprește În toate haltele, aceeași mulțime gălăgioasă și veselă, aceleași
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
același. SÎnt complet contaminat. Mă Întorc la pușcărie, În timp ce toată societatea românească Își sărbătorește victoria, libertatea, noile drepturi, bucuria. Ce caut eu În acest tren care merge În direcția greșită, mă duce spre o unitate militară? Freamătul e mare și arsura de pe braț țipă la mine insistent. Asta e scăparea! Planul e pus la punct. Trebuie să mă Întorc la spitalul militar din Craiova. O vreme. Pentru asta am primit de la doctorul Popescu un bilet pe care scrie: „Arsură de gradul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mare și arsura de pe braț țipă la mine insistent. Asta e scăparea! Planul e pus la punct. Trebuie să mă Întorc la spitalul militar din Craiova. O vreme. Pentru asta am primit de la doctorul Popescu un bilet pe care scrie: „Arsură de gradul 2 cu potențial de complicații. Se recomandă internare“. Hă-hă-hă, i-auzi bă că cică fură! Nu fură, bă, hă-hă-hă, cum să fure? Cine fură? I-auzi, domnu’ ăsta de-acia. Că cică știe că au Început țăranii să fure
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care pacientul a venit de-acasă și pe care n-a Îndrăznit să i-o mai ofere comandantului, ca argument, și se merge cu ea la medicul unității. I se vîră sub nas atît hîrtia de la Spitalul Militar, cît și arsura, care acum, că bășicile s-au spart, nu mai arată deloc bine. Și, În cele din urmă, i se strecoară În buzunarul halatului respectiva pungă de cafea. Chestie care-l va face să iasă din cabinet și să meargă la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să iasă din cabinet și să meargă la comandant să-i semneze biletul de trimitere la Spitalul Militar din Craiova, spunîndu-i printre altele, probabil, că el nu-și asumă responsabilitatea În cazul unei infecții - după cum se știe În lumea medicală, arsurile prezintă predispoziții pentru infecție. Sau alte chestiuni, dar folosind un vocabular pe care nici unul dintre noi nu-l deține. Comandantul aude cuvinte pe care nu le Înțelege, așa că nici el nu vrea să-și asume, În caz că Doamne ferește! Așa că semnează. El
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Al dracu’ om ăsta, bă Mărine, io cred că sigur a fost secretar de partid la el acolo la facultate... Păi vezi bă, ghiocele, că nu degeaba mîncași capu’ de la peștele ăla. RÎd amîndoi. După ce mă cazez la Dermato (pacient - arsură de gradul 1 pe brațul superior drept, cu potențial de complicații - internare 1 săptămînă), ies pe hol să caut secția Neuro. Nu trebuie s-o mai cauți, Îmi spune un tip internat tot la Dermato (are În vîrful capului ceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
castanilor par să aibă o lumină proprie. — Știi că de obicei nu ne amintim mai mult de o culoare dintr-un vis... — Da? Păi, ce să zic... mă preocupă mai puțin cromatica. Dacă mai visez două nopți așa, Îmi vindec arsura și mă mut la voi În secție... — Îți citesc la culcare... Am uitat să-ți povestesc, ieri... aseară, la Universitate, am avut senzația că-l văd printre pensionarii ăia de pe margine pe Andrei, fostul director de la liceul tău... — E posibil
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eroice ieșind de sub un nas cît o muscă? S-ar găsi, În caz că s-ar pune problema unei ecranizări, un actor În viață cu un astfel de neajuns? Ce-a pățit nasul tău? Mi l-a amputat un dilimandros... Cum arată arsura? o aud că Întreabă. Am vorbit cu Geta și mi-a zis că bărbatul ei spune că-ți rămîne cicatrice. Auzi, dar bine că mi-am adus aminte... să ai grijă cu cine votezi duminică. Să votezi cu Rațiu, bine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mult o prăbușire, cu capul Înainte, deasupra focurilor Împrăștiate, care-și Întind spre mine vîrfurile șfichiuitoare... Apoi Învăț să plutesc și reușesc să mă ridic, ca să nu mă pîrlească focurile - Îmi privesc urmele de pe braț care-mi amintesc de altă arsură, reală. Devin conștient că visez. Visez. Duminică. Ni se spune că vom vota În pavilioane. Vor veni cu urne mobile. Ni se face un instructaj. Nu avem voie să părăsim incinta pînă nu se Încheie votarea - ni se precizează că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cîtă uluială poate să scoată uitarea din noi... peste ani... Dragă (fără dragă)... Ar fi trebuit să vezi ce fețe au făcut toți ăștia prin unitate cînd m-am Întors din spital. Cred că aveau de ce. Am dispărut cu o arsură pe braț (pentru o săptămînă) și m-am Întors (după trei săptămîni) cu un bilet de externare pe care scria că am fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a început să zvârle jeturi puternice de apă clocotită până la o înălțime de șapte metri (când am fost eu de față) și, ulterior, până la zece metri. Câteva persoane care la prima erupție a jetului se aflau prin preajmă, au suferit arsuri serioase. Grădina a fost închisă. Izvorul și-a continuat jocul timp de vreo trei săptămâni, apoi s-a oprit de bună voie. Grădina a mai rămas un timp închisă, apoi a fost redeschisă, după ce s-a introdus un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel de om e? Sau mai curând n-ai văzut. — Și, mă rog, ce fel de om e? — Dă-l dracului! Mor de frig, mă duc să mă îmbrac. Tom, alergând spre garderobă și dârdâind de frig, simțea pe braț arsura încleștării brutale a lui George, iar pe umăr, semnul palmei puternice care-l împinsese. Când dădu să intre pe ușa cabinei, îi văzu din spate, jos pe promenadă, pe Anthea Eastcote și pe Hector Gaines. Găsi cheia dulăpașului în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu i se întâmple nici un rău lui Hattie! Dar ca să nu se gândească la acest lucru, trebui să-și recheme în minte moartea lui William și apa clocotită care țâșnea în înalturi, și felul cum îi opărise brațul - simțea încă arsurile. Ceea ce Tom se străduia să-și alunge din minte, obligându-și gândurile să rătăcească, era ideea teribilă că nimic în lume nu l-ar fi putut împiedica să se ducă acum în Hare Lane și să constate dacă Hattie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre mânerele ferestrelor, confecționare din același oțel originar, grăitor în ce privește data instalării lor. Îl muncea dorința de a le atinge sau de a-și plimba degetele pe cotoarele cărților. Se uită din nou la nemișcatul John Robert și simți o arsură în inimă, de parcă ar fi fost străpuns cu un fier înroșit în foc. Privită din acest unghi, fața filozofului apărea mai umană: buzele proeminente i se țuguiau, așa cum îl văzuse de atâtea ori George pe profesorul lui, în timp ce asculta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de ciudată acum că-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată își îngădui să le atingă. Ce straniu, când se uitase la aceste mânere, cu puțin înainte, fața universului fusese cu totul alta. Arsura ca de fier înroșit îi frigea din nou inima cu atingerea celei mai cumplite spaime pe care o simțise vreodată în viața lui: spaimă de viitor, spaimă de continuarea existenței lui. Luă de pe masă unul dintre caietele de notițe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bune. Necunoscuta ajunse atât de aproape de Daniel că pur și simplu nu mai exista cale de întoarcere; și nici cale de răzgândire. Daniel văzu cu coada ochiului mâna ei întinzându-se implacabil spre el și aproape instantaneu provocându-i o arsură la capătul maxilarului, ceva mai jos de ureche; sau poate era chiar urechea! O ciupitură? Sau poate șfichiuitul unei palme, una venită de la o femeie necunoscută? Daniel fusese tras de ureche, de fapt asta era. Urechea îl ardea, și umilința
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vinovat, fără să se adreseze cuiva anume. Îi boscorodea pe toți. Dar nu era cu nimic mai breaz decât Horia Victor, și decât femeia necunoscută, și decât toți ceilalți care ar fi trebuit să fie de față, dar nu fuseseră. Arsura din ureche n-avea să mai treacă niciodată! Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Adevăratul vinovat?... Horia Victor fugea înaintea lui, îndepărtându-se și, aruncând priviri înapoi, rânjea neascunzându-și satisfacția. Era de felul său agil, la fel de agil ca
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]