2,159 matches
-
ferment social și abia apoi un scriitor. Mai precis: un om dotat cu geniul versi ficației, dar care și-a bătut sistematic joc de talentul său, vi dân du-și substanța lirică în favoarea hăuliturilor propa gandistice. Toate acestea cu precizarea arzătoare că, siste matic, tot ce a făcut bine - în viața de poet, ziarist și en ter tainer, de artist, soț, comunist și naționalist - a întors în rău, cu o frenezie suicidară. A pârjolit cu o fervoare aproape demoniacă tot ceea ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
multe? Mai degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu că m-o ajutat și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios. Peste toate acestea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și aceea într-o clipală curând să răstoarnă, sau spre o parte, sau spre alta; pentru aceasta, acestea...sânt acele mai mici podoabe a omului, iară învățătura nu numai că la neîntunericul trecerii vieții aceștiia, ne iaste ca o făclie arzătoare, și de lumini slobozitoare spre îndreptarea...noastră, ci și sufletului și duhului nostru, ajutoriu și folosință, căci printr-însa cunoscând cele trecute, socotind ceste de față, și cele viitoare...și pre toate împreună lămurindu-le, îmbrățășem cele bune și cuvioase
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dar cu același egoism îi era frică de singurătate. Frică do un spectru pe care oglinda i-1 desprindea în fiecare zi mai deslușit din propria lui imagină. De câtva timp, noaptea avea febră și somnul îi era sufocant. Palmele arzătoare și le răcorea pe cearceafurile proaspete de olandă fină, îndantelate bogat și uneori ușor pătate de buzele fierbinți. Când descoperise întîi urmele acelor sărutări rozate, Maxențiu trăise cele mai intense ore de desperare ale amorului cel mai mare, amorul de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
a mai gândit la cadoul propriu. Autoarea subliniază cu grație momentul acesta, concentrându-l într-o învățătură utilă: „atunci când uiți de tine, iubindu-i pe ceilalți, este Cineva care nu uită de tine, este cineva care îți știe cele mai arzătoare dorințe și cele mai tainice vise și, la timpul hotărât de El, toate le va împlini, aducându-ne bucurii mult mai mari decât ne-am putea face noi înșine”. Dar Cristinel mai află că darul cel mai prețios pe care
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
pe aceasta de unde a știut moșul ce își dorește el. Din câteva cuvinte rostite blând, Cristinel înțelese că, atunci când uiți de tine, iubindu-i pe ceilalți, este Cineva care nu uită de tine, este cineva care îți știe cele mai arzătoare dorințe și cele mai tainice vise și, la timpul hotărât de El, toate le va împlini, aducându-ne bucurii mult mai mari decât ne-am putea face noi înșine. Pe genunchii lui Iisus Seara se așterne lin ca o fulguire
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ceva, neprevăzut, și neobservat, a intervenit, printr-o fisură, parcă, a timpului petrecut în neștire, de către acei vecini petrecăreți. Un pic de alcool s-a prelins, arzând, pe lângă tăvile încărcate cu de toate, arzând, cu acea culoare, albăstruie, specifică. Firicelul arzător s-a prelins, neobservat, printre marginile dantelate ale tejghelei, până jos, pe podea. De-acolo, pe dedesupt, mereu alimentat, de la alte și alte farfuriuțe; flăcărui albastre, se întindeau, pe jos, antrenând,în ardere, marginile lemnului. Unul dintre ospătari, când a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-se s-o ajute, oferindu-se să cheme un taxi și să-i ducă bagajele pînă În stradă și-l cheamă pe Julius ca să-și ia și el acum rămas-bun de la Nilda. Pe trotuar, În fața palatului, așteptau taxiul sub soarele arzător și Nilda nu mai plîngea acum, dar o apucase sughițul. Julius lua parte din nou la conversații În care servitorii Își vorbesc cu dumneata și Își spun lucruri neobișnuite, amestec ciudat de Cantinflas și Lope de Vega și sînt grotești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lui nenea Fănică. Pentru o vreme, cântecele nu și-au mai aflat sălaș în glasul de aur al necăjitului țăran. Două mari necazuri deodată erau prea mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
zărit nimic. A înotat ca de obicei, apoi a mâncat acolo pe plajă, pâine cu salam și roșii cu brânză. Undele mării se răsfrângeau într-un clipocit melodic, iar apa albăstruie licărea ușor peste pietre. Codrin părea toropit de soarele arzător în mijlocul unui peisaj atemporal parcă. Razele soarelui îl învăluiau ușor, stârnindu-i erotismul. Ar fi dat orice să aibă alături o femeie, să facă dragoste. S-ar fi iubit pe malul mării, ar fi înotat apoi împreună și iarăși ar
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
într-adevăr „ales”. Nu credeam în dumnezeire, dar parcursesem deja o întreagă viață într-o singură zi numai. O uitasem definitiv pe prietena mea, nici măcar vag nu mă mai gândeam acum la ea, iar pasiunea de a trăi devenise vie, arzătoare, constantă. Nu mă mai interesa acum discernerea binelui de rău, nici cugetările adânci de cunoștințe, ci doar viața în toată plenitudinea ei. Curând s-au întâmplat însă lucruri destul de curioase. Am aflat de la ei că fusese trecut în actele
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ridicându-mi privirea, am sesizat zămbetul lui rece. A pornit motorul și am plecat către mal unde urma să dejunăm. Începusem să cred că nu voi pieri și că în ciuda tuturor dificultăților, voi putea supaviețui. Am luat masa sub soarele arzător. O masă simplă. Când am terminat, vrând să înțeleg situația, am încercat să-l fac pe barcagiu să vorbească. A ezitat, apoi m-a privit serios și m- a întrebat încotro vreau să plec. I-am răspuns că nu sunt
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
vine vacanța prin aer, pe pământ, pe ape. Un freamăt caută ieșire, emoțiile-apasă clanța, și deschid geamul să respire din toată inima vacanța. Se fac proiecte pentru mare, se fac proiecte pentru munte spre fiecare este-o punte: dorința noastră arzătoare. Ce grabnic temele sunt gata când dragostea-n articulații dezleagă-atâtea ecuații și scoate la ntâlnire fata. Îi ies în cale! Mie-mi place să stau pe ace-n așteptare și să o simt venind încoace cu tot cu munte și cu mare
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
hainele cu tainele de la Florii. Eram copil, eram copii; pleca April, veneau Florii copacii se umpleau de foi copiii de hăinuțe noi părinții, sfinții printre noi cei plini de atâtea bucurii s-apropia Sfintele Paște... copilul de atunci renaște. 1982 Arzător i-acest acum Vârsta face și desface orice lanțuri înnodate; chiar de-aș avea tot ce-mi place viața-i tot pe jumătate. Șaisprezece ani câți am îmi iau pofta de mâncare, nu îmi fac niciun program, sunt o cremene
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
rugăciuni fierbinți au fost așezate în fața ei, câte lacrimi au udat-o și câte suflete i-au îngenuncheat înainte ca la o ultima scăpare, numai Dumnezeu știe, căci El le-a și primit. A ascultat nenumărate șoapte, a văzut credința arzătoare a închinătorilor și ar putea depăna întâmplări ce le știm, poate, doar din paginile istoriei sau din experiența vieții fiecăruia. E drept că ea vorbește, însă doar inimile smerite îi pricep graiul, restul doar se mulțumesc cu prezența ei ce
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
în Fălticeni cu ascultarea la această slujbă misionară. Așa cum spunea cineva, cuvintele sunt lacrimile celor care au vrut demult să plângă și nu au putut... Stând în preajma sfântului, ascultând bucuriile dar și durerile oamenilor, văzându-le credința cea fierbinte și arzătoare, nu se poate să nu primești putere, răbdare și alte daruri duhovnicești pe care ți le strecoară Domnul încet și tainic în suflet. Uiți de tine și de oboseală și ți se umple inima de bucurie când vezi credincioșii cum
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
era puternică și aproape materială. Parcă respira, parcă se transforma, parcă se mișca Încolo și Încoace pe o țesătură vrăjită, unduitoare, alcătuită din fire cristaline și luminoase, parcă dansa și clipea pe turlele uriașelor turnuri sclipitoare, pe tot Întinsul fațadelor arzătoare ale marilor clădiri, peste mulțimea fără număr ce forfotea și umplea neîncetat strada, scăldîndu-le În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît vedeai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mută și de o uimire fascinată. — Haideți, spălați putina! striga viteazul Îmbrîncindu-l cu mîna liberă pe băiatul pe care tocmai Îl plesnise. Cărați-vă, toți trei! Nu vă mai băgați nasu’ pe-aici, mucoșilor! mîrÎie bărbatul cel grozav, cu ochii arzători micșorați, ca de șarpe, și se apropie de ei cu amenințarea morții Întipărită pe față. Ține-ți clanța, că-ți trag un glonte de-ți verși mațele! Hai, ștergeți-o, mucoșilor! Cărați-vă din fața mea, că vă găuresc burțile! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
uitați atîția bărbați pierduți și fără nume. Aceasta a fost, așadar, cea de a treia imagine a nenorocirii, imaginea dorinței, chipul războiului. Din nou războiul cu graba, goana, ironia sa crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
aduna Într-un nas mare și coroiat, astfel Încît aproape că nici nu se putea numi un chip omenesc, ci un mare cioc al morții, luminat de doi ochi strălucitori și lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe toată lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și de rasa căreia Îi aparțin. Dar acum, cînd a sosit clipa despărțirii, femeia și bărbatul cel bolnav nu mai spun nici un cuvînt. Ținîndu-se strîns de braț se uită unul la altul cu o privire plină de dragoste lacomă și arzătoare. Se Îmbrățișează, ea Îl cuprinde În brațe, trupul ei plin de forță și de voluptate se strînge lîngă el, buzele ei roșii se lipesc de buzele lui ca și cum nu se-ndură să-l lase să plece. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea pentru el acest lucru. Dar acea mască a morții era enigmatică, nu dezvăluia nimic, tînărul nu reuși să citească nimic În trăsăturile sale. Pe buzele subțiri ale omului se ivise un zîmbet ușor, straniu și luminos, iar ochii săi arzători erau deschiși acum, clar duși În fundul capului și pierduți, privind parcă de la mare adîncime către ceva aflat departe. Peste o clipă rosti cu un glas profund și duios: — Asta soția, mea fost. Acum, iarna eu zingur trebui să plec... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de sute de ori printre oamenii de pe stradă -, să primească știrea cu sentimentul unei surprize, unei uimiri și, În cele din urmă, al unei mînii și dușmănii arzătoare. Merge pe stradă la ora cinci, cînd strada este Înțesată de oameni care se Îndreaptă spre casă, venind de la muncă, și deodată Își dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-și dau coate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a zis: „Ia pune-l să alerge de cîteva ori de la un capăt la altul al străzii, Jim“ - și-au Început să fugă, soldatul și bătrînul Mackery, cît Îi țineau picioarele, de la un capăt la altul al străzii În soarele arzător. Ei, și cînd s-au oprit curgea sudoarea șiroaie pe el, adică pe Mackery, și se zice că yankeul s-a apropiat de el, l-a mirosit și-a strigat: „Așa e, fraților, pe cinstea mea. E negru. Dați-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
în fața Misterului îl va conduce să străbată căi de eliberare și de realizare de sine: Frammenti lirici din 1913, Canti anonimi din 1922 care îi vor inspira pe Montale și Ungaretti, sunt un semn clar poetic. Poezia sa oglindea așteptarea arzătoare a Cuiva: era Dumnezeu care, încet, începea să irumpă în sufletul său. „Sunt un câine - scria el - care adulmecă Divinul”. Clemente Rèbora a fost un preot blând, altruist, extrem de sensibil în fața suferințelor altora, încă din tinerețe însuflețit de dorința de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]