1,519 matches
-
aș putea să concurez cu cineva faimos? Pun pariu că stau fetele la rând pentru el. Sigur că da. De fapt, sunt sigură că singurul motiv pentru care mi-a dat numărul lui este că s-a săturat să fie asaltat de fane isterice. Măcar eu nu sunt așa. Nu-mi pasă cine e. Mi-ar plăcea de el chiar dacă ar fi doar un grădinar. Da, serios. Chiar dacă nu ar avea un sfanț, tot mi s-ar părea atrăgător. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
imediat după sinucidere. Al doilea, Ivan Dmitrici Cerviacov, trăind în secolul al XIX-lea, suportă conștiincios etapele umilinței. El dorește din tot sufletul să fie iertat. Stropind în timpul concertului, printr-un nefericit strănut, chelia Consilierului Brizjalcov, de la Ministerul Comunicațiilor, îl asaltează cu scuze, i se pare că nu-i de ajuns, își consumă ultimele resurse de a se face înțeles în audiențe repetate și, jignit profund („- Ieși afară!!!“), „Ajuns în neștire acasă, se întinse pe divan fără să-și scoată uniforma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
singură odaie „înghesuit între cărți, multe și felurite, îndesate în rafturi pe câte două și trei rânduri, rânduite de jos până-n tavan, într-o aparentă neorânduială”, cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... „Sunt asaltat de îndoieli și dumneata știi bine că îndoiala duce silit la schimbare, căutarea de noi forme, necontenit alte forme”, scria el unui prieten fără să-i mai trimită scrisoarea (V. Voiculescu, Jurnal, în „Manuscriptum” nr. 1, 1978). Și scrie pentru
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
copios, în orice situație, nu se sfia să-i deseneze pe profesori, să exclame cu voce tare, în timpul vreunul extemporal, oh, ce porcărie, să facă avioane, decupaje, bilețele, să fie bufonul clasei. Și cum biata Sidonia era de fiecare dată asaltată de profesorii care mai de care mai scandalizați de purtarea lui Ovidiu, femeia a ajuns la concluzia că singura măsură de a se proteja de toate aceste neplăceri ar fi aceea de a nu mai pune piciorul prin școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rezervați până atunci, oarecum enervați că sunt întrerupți din programul făcut după bunul lor plac, de pornirea maternă, stânjenitoare a Sidoniei, observând, că primele piese vestimentare executate de mama lor se bucură de succes în cercul lor de prieteni, au asaltat-o de îndată cu o mulțime de cerințe, care mai de care mai ingenioasă și mai originală. Mama le primea propunerile cu mult interes, fiecare detaliu acceptat însemna pentru ea o cucerire și noile ei creații erau atât de frapante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
propunerea lui de a fi împreună pe viață, legați de aceeași monotonie, reușind cu greu să se mai găsească unul pe altul. Știa că mai devreme sau mai târziu va accepta și asta nu dintr-o pornire interioară, o vor asalta zeci de amănunte legate de Fana, de Sidonia, ce-o vor orienta către Ovidiu, neapărat către el. Înainte de a pleca au văzut câmpul și pădurea scăldate în lumina amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
facă alte calcule, o să aștepte zodiile favorabile, zile luminoase sau, ca să excludă un eventual insucces, îl va folosi intensiv pe Dimitrie? O să renunțe la indispozițiile ei preventive și se va prezenta seară de seară în pat lângă Dimitrie, îl va asalta cu insistență atunci când bărbatul va dori să ignore toana amoroasă a soției, e un om echilibrat, nu se mai știe tânăr și nu-i plac excesele de nici un fel, se va arăta dezlănțuită, pe jumătate disperată, violentă, gata să smulgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
despărțirea voastră este pur și simplu o șansă a ta înseamnă că ți-ai pierdut într-adevăr anii ăștia de floarea cucului, rosti Alexe și ochii lui albaștri se opriră asupra ei mustrători. El a găsit ceea ce a căutat, o asaltă de cealaltă parte Nina, o hienă ultra pozitivă care să-l ajute să-și urmeze ascensiunea. Tu erai un obstacol pentru el, un balast. Ochiul critic, preciză Alexe, conștiința. Între timp se mișcau prin fața tablourilor, Carmina înregistra printre vorbe, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
precedentă fusese obosită, îi lipsise tactul, nici nu începuse lupta și se resemnase deja în fața eșecului, abia acum, se recunoștea pe sine, lucidă și plină de afecțiune... Se gândi că, desigur, spre seară bărbatul va avea deja bărbia aspră, o asaltau toate aceste amănunte, picături de neliniște, de senzualitate, ce minunat, să șadă în fața lui și să-l studieze cu atenție, ce minunat! Cât de bine cunoștea toate amănuntele vieții acestui om, cât de bine vedea singurătatea serilor sale, deruta stârnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Peisajul nu-și putea găsi nici un locșor în mintea mea la vremea aceea. Și totuși, a fost primul lucru pe care mi l-am amintit acum. Mirosul ierbii, vântul puțin cam răcoros, coama muntelui, lătratul câinelui... toate acestea mi-au asaltat brusc memoria. Și cu câtă claritate! Am acum senzația că dacă întind mâna, le cuprind, una câte una. Dar în peisajul acela nu apare nici o siluetă. Nu e absolut nimeni. Nu e nici Naoko, nu sunt nici eu. Unde naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am scos jacheta și m-am așezat pe pat. Auzeam porumbeii gângurind pe o creangă din apropiere. Vântul adia și mișca perdeaua. Cu cele șapte pagini ale scrisorii în mână, m-am lăsat pradă unui șuvoi de sentimente ce mă asaltau. Aveam impresia că adevărata lume din preajma mea își pierduse culoarea după doar câteva rânduri pe care apucasem să le citesc. Am închis ochii și am încercat să mă reculeg. Am stat așa o bună perioadă de timp, după care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
dar fata aceasta era cu totul ieșită din comun. Ca să se apere, spunea, cu cel mai desăvârșit sânge rece, minciuni jignitoare și se folosea de absolut orice prilej. Își alegea cu foarte multă atenție partenerul pe care avea să-l asalteze cu minciunile ei. În general, nu o mințea pe mama ei sau pe prietenele apropiate, care și-ar fi dat imediat seama despre ce e vorba, dar dacă trebuia totuși să facă așa ceva, avea foarte mare grijă ca să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
întrebat-o eu pe Midori. — Mie îmi plac, spuse ea. S-a auzit până și sunetul unui penis mișcându-se în vagin. Nici nu mi-am dat seama până atunci că există asemenea sunete. Bărbatul respira greu, iar femeia îl asalta cu tot felul de încurajări - „bine“ sau „maaai“ - în timp ce se unduia sub el. Se auzea și patul scârțâind. Scenele de felul acesta nu se mai terminau. La început Midori p\ru amuzat\, dar până la urmă s-a plictisit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
față disciplinei ăleia și fără jalnicele Îndrumări profesionale ale altora. După ce a luat acea hotărâre, a cumpărat patru polonice de migdale și le-a Îngrămădit În mijlocul mesei, astfel Încât toată lumea să poată ajunge cu ușurință la ele. Între timp, Armanoush era asaltată de o mulțime de gânduri. Îl urmărea pe chelnerul deșirat, cu figură rătăcită, luând comenzile tuturor și era oarecum surprinsă să vadă atât de mulți oameni bând. Și-a amintit comentariul ei general din seara trecută despre musulmani și alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de conștiință, așa precum locuiesc acum zecile de mii de ucraineni, sosiți aici din diverse zone ale Ucrainei, care se simt bine mersi, foarte confortabil. Au și mult curaj, chiar. Or, în timpul Maidanului kievean, mai mult veneticii decât băștinașii au asaltat fostul Palat al Justiției din Cernăuți, unde, acum, se află Administrația Regională de stat și Consiliul regional și, spărgând ușa de stejar, care avea peste 110 ani, i-au făcut pe foștii demnitari să dea bir cu fugiții. Românilor, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
veniseră lacrimi în ochi, simți fierbințeala coborînd pînă în stomac, se scutură și-și zise "acum e mai bine". Nu era mai bine, în fiecare zi era tot mai rău. Dacă ar fi fost numai dintele și amorțeala care îl asalta cînd îi era lumea mai dragă, poate că ar fi trecut peste ele și s-ar fi concentrai asupra muncii, a Serviciului. Dar apăruse această idee, acest gînd, care-l chinuia mai mult decît toate celelalte necazuri timpul care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vostru". încetul cu încetul culoarea normală reveni în obrazul colonelului Stoicescu, normală pentru el, oricum tot pământie era, cine știe ce strămoș tătar o fi avut în spiță, de la care a rămas doar culoarea obrazului și părul aspru, cu firul gros care asalta fruntea voind s-o năpădească. "Ei, primul, eu te-am întrebat dacă subscrii, avem adeziuni, domnule adjutant, adeziuni în regulă, le-am tipărit la imprimeria gazetei Epoca. De altfel și programul va apărea, într-o săptămînă, două. În funcție de împrejurări. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cultura națională, stătea de câteva luni la "Cartea Romînească", director Toneghin. Acum nu mai era Toneghin, cu trei luni înainte de naționalizare cunoscuta editură avea deja în ea oameni noi. În două luni l-au publicat în două ediții. Intențiile mele asaltau din toate părțile viața pe care o cunoscusem până atunci fără să reușesc să intru în miezul ei. Imagini grotești îmi veneau în minte. Văzusem odată un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă de cățelandri schelălăind de foame
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
indiferent la mișcarea străzii, plictisit, neîncrezător în fericirea care îmi dădea târcoale căutând să-mi intre în inimă, prudent nu din experiență ci din instinct, deși chipul ei grav mă urmărea, gestul cu care îmi luase ochelarii de la ochi mă asalta.... Am intrat la un cinematograf și am văzut un film din care n-am înțeles nimic, o comedie idioată care stârnea hohote în sala... Dragostea e ca moartea, îți intră în suflet și totul amorțește în tine, alungă ceea ce era
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
chirpici pe care nu le văzuseră niciodată de aproape. Nu îndrăzneau să se urce în bărci. Consemnul suna limpede: cine trece nu mai e primit înapoi. Și nu m-a surprins când, după prima mea vizită în cătun, m-au asaltat cu întrebări. "Cum a fost? E adevărat că există văduve care tremură de bucurie când apare un străin?" "Și pescarii ce fac? Stau chiar așa, în fața cafenelei, fără să scoată o vorbă?" "Dar de ce tac? Nu v-ați lămurit?" "Și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Filip m-a privit cu reproș. "Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrîn." Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ivit, apoi, ocazia să întâlnesc o gheișă, șansă pe care, desigur, n-am putut-o refuza. Arthur Golden Precum naiul lui Pan se stingea lin în umbra mai puternicei cruci, tot astfel vechea Japonie se retrage încet în adăpostul istoriei, asaltată de Occidentul agresiv și luxuriant. Câteva locuri, dosite cu grijă parcă, își păstrează intactă prospețimea: Nara, Kamakura, Kyoto. În ultimul, există încă, pentru cine știe să le caute și, mai ales, să le găsească, ucenicele gheișelor, tinerele maiko. Timp de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Diana Geacăr nu este unică în trăirea intensă a acelor "chinuri ale creației" despre care vorbea Flaubert: iată-l pe Mozart povestind (cel puțin Amadeus al lui Milos Forman) cum, așezat pe veceu voi păstra cu tenacitate grafia poetei -, este asaltat de note. Din fericire, pruderiile unei alte epoci istorice, precum și faptul că Gide nu lansase încă pe piață trucul de mise-en-abyme auctorială, care a făcut de atunci atâta vogă, l-au împiedicat pe Mozart să se introducă pe sine în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
O! sunt foarte plăcut surprins de...” “Las-o baltă! Ceea ce spui tu acum echivalează cu vorba aia pe care ți am spus-o la început și care...” “Vă cer iertare dacă am fost cam dur, însă de la o vreme sunt asaltat de tot felul de telefoane; felurite voci mă deranjează cu întrebări dintre cele mai stupide, cu chestii...” “Și ai crezut că și glasul meu face parte dintre ele” “Ca să fiu sincer cu dumneavoastră, da” “Nu uita, însă, că eu nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
încercarea de a face interiorul acela mai cald, mai puțin străin, nu reușește și probabil nu va reuși să alunge senzația că se află baricadat într-un spațiu care nu-i aparține, în care din multe părți ar putea fi asaltat de necunoscuți deloc binevoitori. Iar nesiguranța aceasta nu a zilei de mâine, ci chiar a clipei prezente poate fi cu greu egalată în apăsare de vreo altă stare. Începea să aibă un sentiment de frică, el, care voise întotdeauna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]