2,557 matches
-
îl interogase pe Coleman și îl întâlnise pe Reynolds. De ce nu reacționase la evidenta lor asemănare? Mal parcurse restul paginilor, simțind că puștiul îi dădea puteri. Totul era absolut logic și extrem de inteligent: Danny ajunsese să surprindă cu finețe psihologia asasinului. Urma un raport de șaizeci de pagini despre intrarea prin efracție din Tamarind Street. Chiar o făcuse! Blestemate fie restricțiile existente între comitat și municipalitate! Îi fusese teamă că LAPD îi va distruge întregul caz. De aceea n-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
știi. Buzz își fixă privirea asupra apei, amuțind - trucul lui preferat când voia să-i facă pe suspecți să se destăinuiască. După un minut sau două Lesnick reluă: Când ziarele de scandal au anunțat următoarele două victime, am știut că asasinul trebuie să fie Coleman. El fusese unul din pacienții mei în perioada cu CASL. Știam că trebuie să locuiască pe undeva prin apropierea cluburilor de jazz de pe Central Avenue. Și l-am găsit. Odinioară fuseserăm destul de apropiați și credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lagoon fusese elaborată la două nivele: din nevoia lui Coleman de a-și justifica eforturile de căutare ale tatălui și propria-i homosexualitate latentă, dar și din dorința lui Coleman de a cuceri simpatia mexicanilor din CASL cu afirmația că asasinul era alb și nu niște membri de negăsit ai unei bande de mexicani, despre care simpatizanții stângii era convinși că poartă toată vina. În afară de istoria aceea, psihiatrul crezu toate celelalte episoade relatate de Coleman și îl îndemnă să pună capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
omoare pe amanții tatălui său, deghizat în Reynolds, în serile când se țineau ședințele AUFT. Să lase la locul crimelor urme de spermă cu grupa de sânge 0-I și unele indicii care să conducă la ideea că Reynolds era asasinul, implicându-l astfel în asasinate - asta în cel mai rău caz - sau - varianta mai blândă - silindu-l să aducă drept alibi întrunirile subversive ale AUFT. Tăticul putea fi condamnat pentru crime, putea deveni suspect, fiind astfel nevoit să-și recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu ani în urmă în timpul ședințelor terapeutice cu Reynolds Loftis. Tăieturile zoot i-au amintit de fantasmele lui Coleman despre bărbatul cu voce de scoțian și de armele din crescătoria lui Terry Lux. Ceea ce l-a convins în final că asasinul era Coleman a fost pofta din spatele acelor mușcături oribile. Coleman era pofta întruchipată. Coleman dorea să fie cel mai vicios, cel mai nesățios animal de pe pământ, iar acum dovedea că așa era. Lesnick știa că dacă l-ar fi prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
taică-său și alții ca el. A abandonat cadavrul lângă râul L.A., s-a întors în Compton și i-a mărturisit lui Lesnick că în sfârșit înțelesese care era rolul lui Upshaw. Urma să intre într-o competiție cu el - asasin contra detectiv. Saul Lesnick a părăsit apartamentul și a luat un taxi până la sanatoriu, convins că de-acum înainte Coleman Healy va continua să măcelărească până ce va fi el însuși măcelărit. Iar din acel moment anemicul psihiatru a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
legist faimos, Layman, a examinat toate pastilele din șobolanul despre care mi-ai povestit. I-au părut cunoscute, așa că a verificat mai serios. Gloanțele din pistolul tău s-au potrivit perfect cu pastilele înghițite de Gene Niles. LAPD te consideră asasinul lui Niles și sunt porniți să te curețe. Trag în plin. Și îmi pare rău că aduc asta în discuție, dar îmi datorezi o grămadă de bani. Buzz oftă. — Johnny, ești un om bogat. — Ce? Buzz zise: — Ne vedem mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mână și adormi. Buzz ridică broșura cea mai apropiată de el, cu excursii la Rio de Janeiro. Răsfoi paginile, văzu că Audrey încercuise listele de vile cu preț redus pentru cei proaspăt căsătoriți și încercă să-și imagineze un fugar, asasin de polițiști, și o fostă stripperiță de treizeci și șapte de ani bronzându-se sub soarele sud-american. Nu reuși. Încercă să și-o imagineze pe Audrey așteptându-l în timp ce el încerca să vândă douăsprezece kile de heroină vreunui mafiot care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ducea necăjit într-un colț și acolo îi mărturisea lui Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ca să prindă un copil? Cum e să spinteci slujitoarele casei de la Albești, cum e să iei capul unor oameni puțini și neînarmați? Cum e să știi că Alah te-a făcut să plătești faptele tale prin moartea fratelui tău, un asasin ca și tine? Ogodai ridică mâna spre arcași. - Să nu cazi În capcană... Îi spuse Ali. Vrea să te provoace tocmai fiindcă vrea să fie ucis. Nu prins, nu interogat. Ci ucis. Și acum știe că Ștefan va afla și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai măreț al Asiei și va stăpâni lumea! Noi suntem doar purtătorii acestei făclii! - Vă puteți retrage acum! se auzi o altă voce, o voce tânără, puternică, dar calmă. Nu ați construit decât un cuib al răului. O școală de asasini. Nu ați propovăduit decât nebunia! Legea voastră nu e viața, ci moartea! Deșertul! Amir simți tensiunea din Încăpere, dar mai simți și altceva, o căldură nefirească, o uscăciune de deșert. Începu să respire tot mai greu. Se gândi să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timpului. Catastrofă În țară. Aceste trei cuvinte Îl tulburaseră din prima clipă. Se gândise la ele zi și noapte. Se trezise transpirat, căutând În negurile mării un răspuns. Ce fel de catastrofă? Un atentat asupra voievodului? Să fi trecut vreun asasin de toate barierele de apărare și să fi ajuns la Ștefan? Să fi trecut vreun grup de luptători de spada de neînvins a tatălui său? Să fi fost invadată Moldova de o armată străină? Fuseseră zile, pe parcursul călătoriei, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scăpa cândva cu viață. Al doilea, că există pericolul ca, delirând de febră și de durere, să scape vreo informație. Hotărâse că rezistența nu mai are rost. Trecuse mult timp, săptămâni sau chiar luni, de când se afla În mâna acestor asasini. Nimeni nu ajunsese la el. Nici o operațiune de salvare nu izbândise. Dacă fusese vreuna. Locul era izolat, departe de orice așezare omenească. Nu existau nici vecini, nici martori. La capătul puterilor, Oană Își spusese că trebuie să-și adune suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făclii? - Erina... spuse Alexandru, privind țintă spre Ogodai, acela e omul care a poruncit ca tatăl meu să fie ucis. Acela e omul care l-a torturat. Erina Încremeni. Simțea că se Întâmplă lucruri pe care nu le putea controla. Asasinul se afla acolo, În fața ei. Dar nu fusese prins de ea și nici de Apărători. Ci de tânărul războinic mongol cu plete negre, care tocmai se apleca asupra lui Oană. Cuvintele lui, rostite În limba turcă, erau deja Înțelese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Un mare număr de războinici au organizat o rebeliune cu scopul de a-l ucide pe Marele Maestru și de a reface Ordinul Cuceritorilor așa cum a fost În timpul Celor Patru. Forțele lui Midhat sunt mult prea mici ca să Înfrunte grupul asasinilor. Călărețul care trecuse Dunărea opri calul În dreptul lui Alexandru. - Angelo m-a trimis cu vești pentru tine. Răscoală la Istanbul. O parte din Cuceritori au Înconjurat Palatul Ak Sarai și au cerut ca Marele Maestru să iasă În fața lor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decât să arate că abandonează lupta. Răsturnarea de forțe era de neimaginat cu doar două minute mai devreme. Dar acum devenise reală. Rebeliunea prin forță era stinsă prin forță. Rebeliunea În spirit era zdrobită În spirit. Orgoliul celor mai temuți asasini ai Imperiului era călcat În picioare de un stăpân aproape necunoscut, care nu vorbise, nu Îi amenințase și nu se temuse. Nu scosese nici un cuvânt, dar demonstrase ceea ce era de demonstrat. Că nu poate fi Învins. Oan-san lăsă să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ducea necăjit într-un colț și acolo îi mărturisea lui Zorro, cu tristețea și suferința întregii lumi pe față: „Aici în casă nimeni nu mă înțelege!“ Apoi am mai avut ca prieten un țap mic, Țipiri, salvat din brațele unui asasin care îl ducea la abator. Sergiu îl hrănea cu biberonul. La un moment dat Țipiri a plecat și el într-un borș, în farfuria altui criminal. Mai târziu a apărut Balthazar, motanul stufos alb și negru, cu o coadă pămătuf
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
urât, cu o burtă până la nas și cu fața roșie de la bere. Sosește mâncarea. Tipul continua impertinența. Indignată, îi spun lui Sergiu: „Uită-te la scârba din spate care-mi face cu ochiul de două ore!“ Cu o privire de asasin, Sergiu se întoarce spre individ, apoi imediat, râzând: „N-ai văzut că nenorocitul are un tic?“ „Cum?!“ am replicat neîncrezătoare, dar, în fond, puțin dezamăgită. — A fost ca un duș rece. — Defectul meu e că uneori sunt prea sigură de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
pierdut pantofii. Dacă i-aș fi întâlnit pe strămoșii imperiali, ei ar fi fost prea jenați ca să mă primească. El se ghemuiește lângă mine: — S-a terminat, Majestatea Voastră. — A fost opera lui Su Shun? — Da, Majestatea Voastră. — Unde este asasinul? Yung Lu arată cu bărbia înapoi spre șanț. Bărbatul mort de acolo are jumătate din față îngropată în țărână, însă îi recunosc trupul gras. Este mai-marele călugărilor. Întreb unde sunt Tung Chih și Nuharoo. Yung Lu îmi spune că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Și-o tot împingea în spate cu mâna, ca să nu-i acopere sprâncenele. — Am slăbit, dar nu m-am așteptat să mi se micșoreze capul, râde el. Când l-am întrebat despre mai-marele călugărilor, prințul Kung mi-a explicat că asasinul era cunoscut sub numele de Palma lui Buddha - puterea lui fusese la fel de nemărginită precum palma lui Buddha, despre care se zice că e capabilă să „acopere totul“. În folclor, când Regele Maimuță al Magiei crede că a scăpat după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
totul“. În folclor, când Regele Maimuță al Magiei crede că a scăpat după ce a mers rostogolindu-se pe o roată de căruță mii de mile, el descoperă că a aterizat într-o palmă atotputernică. Capul meu era singurul pe care asasinul nu reușise să-l colecționeze în panoplia sa. Prințul Kung și cu mine ne-am așezat să stăm de vorbă - și așa a început lunga noastră relație de lucru. Era un bărbat cu orizont larg, deși de-a lungul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împotrivea. În colțul unui alcov mare, dincolo de plasa pentru țânțari, se afla o nișă secretă, ascunsă în perete, unde putea aștepta un om înarmat. Scamele aurii de pe suprafața ușii camuflate sclipeau amenințător, parcă licărind cu setea de sânge a unui asasin nevăzut. La dreapta lui Mitsuharu era o ușă glisantă mare. Nu auzea nimic din spatele ei, dar putea simți prezența lui Saito Toshimitsu și a altor câțiva oameni cu armele scoase, așteptând doar ordinul lui Mitsuhide. Mitsuharu nu-i purta pică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
amândoi eram tineri și studiam împreună în casa tatălui eu, ce citeam? Exista vreun cuvânt, în cărțile înțelepților din vechime, care să încuviințeze uciderea propriului senior? — Mitsuharu, vorbește mai încet. — Cine-o să m-audă? Cei care sunt aici sunt asasini ascunși după uși secrete, așteptându-ți ordinul. Stăpâne... Nu ți-am pus niciodată la îndoială înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat atât de mult din omul pe care l-am cunoscut cândva. — E prea târziu, Mitsuharu. — Trebuie să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
omul pe care l-am cunoscut cândva. — E prea târziu, Mitsuharu. — Trebuie să vorbesc. N-are nici un rost. — Trebuie, chiar dacă nu are rost. Pe mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat mult mai mult decât alții, forța ta intelectuală e mult mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]